Artima continuă bătaia de joc

Aşa cum scriam acum o săptămână, am fost contactată prin e-mail de OPC şi prin telefon de un reprezentant Artima din Deva. Am fost asigurată că ei „luptă” cu sistemul pentru ca diferenţele dintre preţul de pe raft şi cel de la casa de marcat să nu mai existe. Nu ştiu cum se face că diferenţele astea sunt întotdeauna în favoarea Artima şi niciodată în nu-l avantajează pe client.

Dar trecem peste asta, nu am murit că am dat un leu cincizeci mai mult pe un bidon cu ulei şi nici ei nu s-au îmbogăţit pe spinarea mea. Şi-au cerut scuze, am zis că e OK şi că sper să nu se mai întâmple. Ei bine, nu numai că astăzi am plătit iar – pentru că da, am fost fraieră şi iar am cumpărat de la ei – mai mult pentru un produs (3,69 lei în loc de 3,29 pentru o pungă de mini croissants), dar o colegă din presă, Irina Chiroiu, care în primă fază i-a scris şefului mare despre problema pe care am avut-o eu, a văzut o chestie dureroasă.
Redau mai jos comentariul ei, pe care îl puteţi găsi şi aici.

Am facut din nou greseala de a merge la Artima. Mai mult m-a impins curiozitatea, sa vad daca s-a rezolvat ceva. Am trait un episod greu de imaginat. In magazin vad un batranel slab, se vedea ca e amarat, s-a uitat minute in sir la standul de conserve. Ajung la stand, vine si el. Il las in fata, ca eu aveam, din pacate, prea multe cumparaturi. L-am studiat pana i-a venit randul. Avea in mana 3 lei si o nenorocita de conserva de care tinea ca de cel mai valoros bun al sau si se uita parca in jur, temandu-se sa nu i-o fure careva. Ajunge in fata vanzatoarei, bucuros. Pe cand sa plateasca, stupoare ! Conserva nu costa 2 lei si ceva, cum scria pe raft, ci 3,39 de lei. Omului ii mai trebuiau 4.000 de lei vechi, da nu ii avea si tanti aia de la casa i-a luat conserva si i-a explicat cu stictir ca daca asa zice calculatoru asta e pretul si ea nu are ce face. Va jur ca mi-a venit sa o iau la bataie. Omul a plecat capul si a dat sa iasa. M-am oferit sa platesc eu conserva, ca-mi dadusera deja lacrimile, da proasta aia de la casa s-a apucat sa-l strige in gura mare pe om sa vina inapoi. Normal ca batranelul nu a acceptat. Era prea cinstit si prea demn sa se lase umilit de un sistem prost aflat intr-un magazin in care consteaza faptul ca oamenii se inghesuie, dar nu si ca o parte din ei nu se mai intorc niciodata. Am ajuns acasa si i-am scris din nou directorului de la Bucuresti, i-am dat si link-ul asta sa vada ca nu sunt singura care e nemultumita. Si apoi m-am gandit la tot bacsisul la care l-am lasat de-a lungul timpului vanzatoarelor de la Artima. Si cate 1 leu de-odata. Si ieri,, fatuca aia de la casa a lasat un om sarman fara masa de seara, pentru ca-i lipseau 0,40 de lei. Imi vine sa urlu de ciuda, mai ales cand imi amintesc chipul DEZAMAGIT al acelui om.
Maine o sa sun si la OPC. Mai ales ca iar am vazut ficatei de pui expirati si mezeluri mucegaite pe rafturi. Trebuie sa se faca dreptate, nu?????

Trebuie să se facă dreptate, dar în primul rând trebuie să ne-o facem noi. Eu, din momentul ăsta, nu mai intru în nici un magazin Artima. Ever! Am zis!
Şi de data asta chiar aşa o să fac, pentru că m-am săturat să fiu luată de fraieră de nişte nesimţiţi.

Directoarea de la Artima din Deva, care m-a sunat ca s-o lămurim cu plângerea făcută de mine, mi-a spus că sistemul lor e de vină, că apar modificări de preţuri pe care nu le pot opera şi la raft, pentru că nu pot tipări preţurile în timpul zilei. Bun, fraţilor, dacă sistemul e prost, schimbaţi-l! De ce să plătim noi pentru că voi nu sunteţi capabili să vă administraţi magazinele? Închideţi biznisu’ şi mergeţi la sapă, cică se plăteşte bine-n agricultură.

Iată şi un articol interesant din EVZ. 10x Piticu

18 thoughts on “Artima continuă bătaia de joc”

  1. Denisa, Irina,

    Problema nu e asta., Problema este ca ei aplica un joc murdar. Adica ei scriu ca este la oferta si tot, si chiar anunta. Si deseori se fac schimbari de pret din ora in ora. Aici este problema, de fapt, pentru ca ei anunta oferte si altele, dar nu opereaza schimbarea. Aici este lipsa totala de etica, de respect si de bun simt! Domnule, daca nu ai posibilitatea tehnica de a opera schimbari de pret, pentru a avea oferte, nu o mai fa! Pentru ca nu este cinstit! Nu numai ca minti, dar si furi, pentru ca sunt absolut sigur ca stii faptul ca sistemul de management al stocurilor si vanzarilor pe care-l ai nu iti permite sa te joci cu preturile asa cum pretinzi!

    Nu, domnule, nu cred ca este o greseala. Cred ca este o chestie facuta cu buna stiinta. Nu cred ca n-a observat nimeni din staff-ul superior suma de bani, in plus, aflata in magazine, comparativ cu stocul vandut.

    Nu domnule, nu imi trebuiesc scuze, ci fapte.

    Rusine!

  2. nu te frustreaza ca in motoarele de cautare denisa manelista figureaza inaintea ta? ergo…..dusmanii mare de ciuda. sunt sigur ca te-a sensibilizat mosul ala dar sistemul e de kkt si n-ai ce-i face….poate ,, rezervoarele ” elenei basescu or sa schimbe ceva/…..not
    pa si pus…te-ai identificat cu el, ii simteai durerea si deznadejdea…ciudat dar ai relationat cateva secunde empatic

  3. evident fetiscana de la casa poate sa doarma bine-mersi noaptea. e de rahat ca nu i`a lasat 40 de bani, mai ales ca nu ar fi fost oricum in pierdere ca mai primeste bacsisuri. ce risipa, cand te gandesti cata mancare se arunca de la un supermarket, sa faci asa un gest urat pt. o suma asa infima.

  4. Si cel mai frustrant e ca astia de la OPC nu fac nimic. Adica asta e o chestie de mers la politie. Dar nu cumva trebuie sa suni mai degraba cu Garda Financiara? Ca eu stiam ca aia vin si dau amenzi peste amenzi.. Dar la cum am vazut eu in diverse locuri, si nu au fost putine, vin inspectorii fac scandal, inchid locul/localul, si totul se sfarseste cu o cafea calda intre manager/patron si respectivii functionari publici :| fir-ar a naibii de treaba ca m-am enervat si eu acum !

  5. Este ingrozitor sa vezi o scena de acest fel, cu atat mai mult cu cat constanti ca empatia mu mai este o stare afectiva prezenta la multe persoane din jurul nostru; te simti neputincios vizavi de ceea ce iti imaginezi ca a trait acel domn in varsta in acel moment, sau te simti si mai aiurea daca faci mai departe un exercitiu de imaginatie(ce a urmat dupa scena respectiva cu el?).

  6. eu la metro am patit-o. am fost la director sa ma plang ca am platit cu vreo 6 lei mai mult ptr. un produs. au incercat sa imi explice ca dioferenta de pret este de fapt taxa verde sau cu i-o zice… cel mai mult m-a enervat ca la intrarea in metro si oriunde te uitai in magazin erau afise gigantice cu „platiti pretul de pe raft”. asta da nesimtire.

  7. Buna, trist este ca treaba asta se intampla cam in toate mag mari.
    Problema este ca o fac INTENTIONAT. a PLATIT CINEVA MAI PUTIN? nu cred.La REAL am patit de 2 ori acelasi lucru.singura varianta este sa urmaresti bonul in timp ce scaneaza produsele.referitor la BATRANEL……………………………………………………..NU AM CUVINTE.

  8. Asa cum a spus Robin, fratele meu, tot ce se petrece in supermarket este intentionat. Consumatorii sunt luati de prosti, chiar jefuiti. Stiti de ce e nevoie? E nevoie de o anumita mentalitate antijaf, anticoruptie, intoleranta fata de asemenea fenomene. Ce ar fi daca fiecare client care constata o pacaleala sa arunce cu produsele pe jos sau in capul vanzatoarei sau sefului de raion etc. Plus cearta, vociferari, injurii chiar, lucruri care duc la manipularea opiniei clientilor. Bunul simt? Ei dovedesc ca nu-l au, noi de ce am avea?
    PS. Apropo de batranel. Am platit si eu odata 10 bani pentru painea unei batrane careia ii lipsea aceasta suma infima pe care vanzatoarea o pretindea neaparat. Aceeasi vanzatoare careia eu ii lasam bacsis toate monedele de fiecare data. Asta e viata. Natura umana poate fi cumplita uneori.

  9. Fost client Artima-Brasov…Intr-adevar asa e, la Artima de multe ori nu corespundeau preturile de pe raft cu cele de la casa sau nu erau afisate (insa eu imi facusem o lista cu preturile de pe bonuri pe care o luam cu mine la cumparaturi) – dar exista un aparat de scanat preturi pe care cu neobrazare il foloseam. Ba chiar m-am dus odata la casa si am pus-o pe vanzatoare sa scaneze produsul inainte de a-mi bate bonul pentru a vedea ce pret are.

    Nu sunt la varsta pensiei dar am petrecut si eu destule minute in Artima cu mobilul in mana, pe functia calculator, ca sa fiu sigura ca ma incadrez intr-un bon de masa. Asa ca il inteleg pe bietul batranel si ma doare pentru el, pentru ce au ajuns batranii in tara noastra – ca nu e singurul caz pe care l-am auzit/vazut…si asta e si motivul care m-a determinat sa scriu.

    Adevarul e ca imi faceam cumparaturile de la ei pentru ca era aproape de casa si parca imi venea greu sa dau 50 de bani in plus pe produs la alimentara din colt. Nimic mai gresit decat sa-i falimentam pe micii intreprinzatori in favoarea marilor lanturi.

    Vanzatoarele de la Brasov erau parca mai tolerante in legatura cu restul si nu-mi pare rau de maruntisul pe care l-am lasat – desi de obicei nu-l las ci il dau pe strada la cersetori – mai ales ca intotdeauna puneau pe masa restul pana la 1 ban. Dar…

  10. Foarte trist… Si mai grav este ca lucrurile astea sunt „prea marunte” pentru ca cineva sa le mai dea atentie. Iar ele s-au tot adunat si au ajuns sa modifice intregul fond.

    Eu nu cred ca „peste tot e bine, doar la noi e rau”, insa pe mine ma dispera contrastele existente in societatea noastra. Nicaieri in lume nu vom gasi o societate formata din indivizi deopotriva, insa chiar daca sunt formate din oameni de diferite conditii si pregatiri, fie ei seriosi sau imbecili, atitudinile lor sociale sunt cumva armonizate. Cu exceptia celor certati cu legea, fireste. De astia nu scapa nimeni.

    La noi, insa, nu exista o atitudine sociala comuna, o conduita… Unii-s haini, disperati… marlani si badarani, altii tac si refuza sa se coboare la nivelul lor, sa „dea din coate” cu nesimtire pentru a-si face loc, pentru a avea mereu ceva de castigat!

    Si culmea e ca… De fapt… se explica. Cei care lasa de la ei au mereu de pierdut. Castiga mereu nesimtirea. Insa nesimtirea nu construieste nimic, ci sapa… sapa… o sa ne prabusim sub nesimtirea din ce in ce mai mare a societatii.

    Eu sunt BARBAT, nu femeie. Si totusi ma inmoi de ma topesc pe podea cand aud de oameni saraci. Si mie imi vine sa plang… Si eu cumpar cate ceva unui copil care, la coada la cofetarie, plange ca maica-sa n’are bani sa-i cumpere nu stiu ce.

    Este inadmisibil!!! In fine… nu stiu cat de coerent am fost… tre’ sa ma intorc la lucru… dar am vrut sa refulez si eu, pentru ca sunt mai rau ca o oala minune… aia care fluiera cu aburi din cauza presiunii. „Revoltat” e putin spus. Dar… cu cine sa te lupti?… Nu se va schimba nimic pentru muuuuuuult timp la noi.
    :(

Dă-i un răspuns lui tudor Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.