„Bănuţii”

Nu înţeleg de ce oamenilor le este teamă de cuvântul „bani”, astfel încât simt că dacă-l vor folosi, cerul sau tavanul se vor coborî asupra lor şi vor avea parte de nori negri, ploi torenţiale şi igrasie. Am auzit de mai multe ori oameni în toată firea, care lucrează pe bani, nu pe nasturi, vorbind despre „bănuţi”.

Bănuţii, am concluzionat eu, sunt acei bani despre care ţi-e jenă să vorbeşti. Fie că sunt bani câştigaţi din activităţi independente şi neimpozitaţi, fie că sunt bani pe care ai impresia că i-ai câştigat foarte uşor, ţi-e jenă să le spui „pe nume”, aşa că foloseşti diminutivul. Oamenii cărora le este jenă să-şi ceară drepturile unui angajator dificil, angajaţii cărora le tremură fundul că vor fi daţi afară, femeile care primesc bani de la bărbaţi pentru prestarea diverselor servicii – toţi aceştia vorbesc despre bănuţi, pentru că bani este un cuvânt prea greu.

N-aţi auzit niciodată pe cineva spunând „Când poţi, te rog să-mi virezi bănuţii”, „Las’ că e bine că lucrezi, să ai bănuţii tăi” sau „Îţi trimit joi bănuţii, să-ţi cumperi ceva frumos”? Eu da şi sună jenant.

Dacă ai găsit o greșeală de redactare, mi-o poți semnala selectând textul cu pricina și apăsând Ctrl+Enter. Mulțumesc!

28 thoughts on “„Bănuţii””

  1. Imi aduc aminte….Eram in anul 1, acum vreo 6 ani era asta. Stateam in camin, eu si ceilalti colegi care dupa primele saptamani mi-au devenit super-prieteni. Eram toti din familii normal si evident nu prea aveam noi bani, ne calculam pana la ultimul banut.
    In trupa noastra era o tipa care si-a luat apartament, „din banutii mei”, asa obisnuia sa zica. Cum putea sa sune asta intr-un grup in care nu aveam intodeauna bani de mancat in oras de exemplu.

  2. ori li se pare prea periculos sa zica „banii” ( se prind cei din jur ca au ceva bani), ori sunt foarte dezamagiti (sunt prea putini banii, prea mici, asa ca folosesc diminutivul).

  3. Colegii mei le spun „saci de seminţe”, „ghinzi” sau „castane” pentru că bănuţii de care vorbeşti tu vin greu şi sunt puţini. :)

  4. Din categoria „banuti” mai fac parte si „bonuletele” (cuvant folosit in expresia „Au venit bonuletele de masa (cred ca ar fi trebuit sa fie si masa aia ceva mic… poate „mesica”? „Mescioara”?]), „coletelul” sau alte asemenea aberatii. Te si dor urechile.

    Totodata am observat ca un procent ridicat dintre utilizatorii de „banuti” sunt femei… Ca deh, noi avem bebei, catelusi pufosi si albi, masinute si alte asemenea chestiute micute si dragalase.

  5. Cred ca totul pleaca de beneficiarii de shpaga de alta data, care majoritatea erau pe posturi in Bucuresti si care atunci cand iti cereau ceva in schimbul unui serviciu sau favor din asta „de la centru” ca sa nu-i zic ministerial, ca sa nu ti se para tie ca-i dai un car de bani, zicea ca-i datorezi niste banuti acolo, o fripturica, un pachetel de tigari, un purcelas, o gainuta, o tuiculita, orice ar fi dar sa nu ti para tie mult.
    Normal ca puterea de cumparare a banutilor nostri nu se compara cu cea a „money”-lor celor care-i folosesc.
    Daca cercetezi prin limba lui Shakespeare, nu cred ca vei gasi un diminutiv sau o „alintare” pentru saracul dolar.
    Bun subiect!

  6. Posibilitatea de utilizare nr. 1: Expresia „bani ma!” (aratand cu talent un teanc de bani facut evantai). Nu sunt „niste bani”, ci chiar „bani” in toata puterea cuvantului. In nici un caz „banuti”.

    Varianta 2: Accentuarea ideii. Cuvantul „bani” este prea scurt – doar o silaba. Cuvantul „banuti” e ceva mai lung: doua silabe.

    Varianta 3: Afisarea unui sentiment de apropiere si prietenie. Tonul este mai mieros cand este folosit cuvantul „banuti” si fie neutru, fie rece, poate chiar arogant cand este folosit cuvantul „bani”.

    Varianta 4: Rusine. Bani inseamna lei. Lei inseamna rusine si lipsa de valoare. Daca-s banuti, nu-s lei. Orice moneda, numai lei sa nu fie. Poate fi dolar zimbabwez (chiar daca e mai hartie igienica decat leul), cat timp nu e leu si nu se asociaza cu moneda statului roman sau cu statul roman in general.

    Varianta 5: Rusine. Bani inseamna fie MULTI LEI (de la 20 de milioane in sus, dar mai sigur 50 sau 100 de milioane), fie Euro, dolari, lire sterline (de la 200 de unitati in sus*). Tu nu ai bani, dar cuvinte precum „malai”, „marafetzi”, „cashcaval” si alte „sinonime” se potrivesc ca nuca in perete**.

    Varianta 6: Suma nu conteaza. Conteaza ca acestia se transfera si ca relatia dintre persoane sau entitati ramane una calda – probabil datorita acestui transfer, daca nu a necesitat nici o scuipatura, injuratura sau pumn de la niciuna din partile implicate. Similar cu varianta 3.

    Varianta 7: Snobism. Suma nu conteaza. Important e ca nu i-ai dat tu. Si mai important e ca tu nici nu ai avea de unde. De aceea se numesc „banuti”. Tu esti o persoana fara capatai in comparatie cu persoana asta („mi-am luat apartament din banutii mei”). Persoana respectiva a batut din palme si i s-a indeplinit dorinta – iar acum te ia peste picior, intr-un stil glumet. Tu va trebui sa te spetesti ca sa obtii aceeasi dorinta, deci pentru tine acestia sunt „bani”.

    Varianta 8. (poate continua de la 7, dar poate sta si independent): Stii povestea aia cu „banul muncit” nu? Nu e „Banutul muncit”. Cine naiba munceste pentru „banuti”? Lumea munceste pentru „bani” si isi baga sutul in „banuti”. Cersetorii stau dupa „banuti”. Cei fara un orizont anume lucreaza pentru „niste banuti acolo”.


    * Chiar daca 200 de lire, dolari sau euro nu inseamna mult in lei, faptul ca sunt monede stabile din tari prospere le creste valoarea psihologica cat sa concureze cu milioanele romanesti – cu valoare psihologica sub cea nominala.
    ** Vreau sa stiu si eu originile expresiei „ca nuca in perete”, ca sa o pot traduce strainilor in limba lor. De unde nuca? De ce in perete?

    Si vreau sa stiu si eu cand am terminat „Litere” ca eu nu-mi aduc aminte :) Si nici nu am citit cartea „Diversitate stilistica in Romania actuala” de Rodica Zafiu pe care o am intr-un PDF :D Mai zice lumea dup-aia ca-s cult sau nu stiu ce.

  7. eu nu folosesc diminutive si consider ca „banuti” suna rau. mai ales in propozitii de genul „mi`am luat o masina din banutii aia”. daca din „banuti” si`a luat masina, atunci din „bani” ce`si ia? avion particular?
    am impresia ca diminutivul insulta cuvantul in sine.

  8. „Iaurtel”, „mititei”, „grasunei”, „papicuta” (mancare)… lista poate continua dar nu o voi face pentru ca ma enerveaza!

  9. Sunt multi care folosesc diminutive la orice (in special tinerele mame din cate mi-am dat eu seama), iar folosirea termenului „banuti” se incadreaza in aceasta logica.

    Pe de alta parte nu am auzit pe nimeni sa se refere la o suma importanta cu termenul de „banuti”. :)

  10. expresia a doua o folosesc ai mei cand vine vorba de mine. probabil in ideea ca sumele cu care ma lasa sa ma joc au cu 1-2 zerouri mai putin fata de cele pe care le invart ei.

  11. Pingback: Denisuca – nevastă de Coşmar » Buh-bye, 2009!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.