Ce înseamnă să fii sărac?

Definiţii diferite

Pentru cei din lumea a treia, sărăcie înseamnă să nu aibă ce mânca şi nici apă potabilă.

Pentru noi, ceilalţi, sărăcia este determinată de venituri, datorii şi cheltuieli. Dacă ai un venit lunar de câteva [zeci de] mii de lei, dar îţi petreci timpul în compania unor oameni mult mai bogaţi, al căror stil de viaţă implică nişte cheltuieli foarte mari, eşti destul de sărac în comparaţie cu ei, pentru că nu îţi permiţi să mergi în fiecare lună la shopping la Paris, nu îţi permiţi un Rolls Royce Phantom, aşa că îţi iei doar un Ghost*, nu ţi-ai permis să-ţi ridici o vilă la marginea Bucureştiului, aşa că locuieşti doar în Orhideea Gardens etc.

Dacă eşti pensionar şi ai un venit lunar de 600 de lei, sărăcie înseamnă să nu-ţi mai rămână bani de mâncare după ce ţi-ai plătit cheltuielile şi ţi-ai cumpărat, poate, medicamentele pentru o lună.

Dacă eşti un român obişnuit, cu un salariu de 800 până în 2.000 de lei şi cheltuieli care uneori îţi depăşesc veniturile, eşti sărac. Nu îţi permiţi haine noi, încălţăminte, mâncare sănătoasă [pentru că să consumi doar alimente „bio” e mai scump decât aţi putea crede], cântăreşti cu atenţie fiecare decizie de cumpărare, alegi doar produsele aflate la ofertă, îţi drămuieşti fiecare leu, stingi lumina dacă nu stai într-o cameră [ceea ce nu-i chiar un lucru rău], te speli cu apă călduţă, nu porneşti centrala termică [dacă ai una] până când frigul devine insuportabil şi deja ai răcit de două ori. Nu mergi în concedii decât într-un oraş sau o ţară străină în care ai rude care te pot găzdui şi-ţi pot oferi o „aventură” pe care singur nu ţi-ai putea-o permite. Te gândeşti să mergi la mare prin programul „Litoralul pentru toţi”, dar realizezi că eşti prea sărac pentru Litoralul Mării Negre, aşa că alegi Ocna Sibiului, Băile Felix, Băile Herculane sau ştrandul din oraşul tău, pentru că acolo nu mai ai nevoie să plăteşti şi cazarea. Te gândeşti cu groază că s-ar putea să te îmbolnăveşti şi nu ai idee de unde ai putea face rost de bani pentru medicamente şi doctori.

În opinia mea, dacă în condiţiile actuale reuşeşti să-ţi plăteşti facturile, să fii la zi cu ratele la bancă [nu ai rate? Fericitule!] şi nu ajungi să iei bani împrumut cu două sau trei zile înainte de salariu, nu eşti sărac.

Săracii oameni bogaţi

Brokerul Cristian Sima se considera falit pentru că nu mai avea decât 10.000 de dolari şi pierduse pe bursă câteva milioane de dolari. În serialul pe care-l urmăresc acum cu sufletul la gură, personajul principal se consideră terminat pentru că nu mai are o jumătate de milion de dolari cu care să dispară. Când produci 200.000 de dolari săptămânal şi te trezeşti cu doar câteva zeci de mii de dolari îl locul în care-ţi ţineai „cărămizile”, eşti sărac.

Sărăcia este aşa cum o percepem noi. Nu eşti sărac dacă ai ce mânca, ţi-e cald, ai cu ce să te speli, nu mori de sete şi nici nu-ţi bat creditorii la uşă. Nu eşti sărac dacă reuşeşti să ajungi pe zero şi nu aştepţi ziua de salariu ca pe venirea Mântuitorului.

Mi-ar plăcea să le văd pe câteva dintre vedetele de carton supravieţuind cu 3-400 de lei lunar, fiind nevoite să mănânce multe paste şi orez, drămuindu-şi pâinea, făina, uleiul şi ouăle, folosind transportul în comun şi îmbrăcându-se cu haine cumpărate la mâna a doua. Aş râde isteric. Mă refer la acele ţărănci nespălate şi acei cocalari manelişti transformaţi de televiziunile româneşti în „vedete”, care au reale probleme în a se exprima corect în limba română, care nu au citit o carte în viaţa lor şi dacă ar munci cât o face un muncitor dintr-o fabrică ar trebui duse de urgenţă la spital şi „tratate” pentru surmenaj şi cădere de calciu, dar se consideră persoane importante, care pot să dea lecţii de viaţă pentru că şi ele au plecat de jos şi uite cât de bine au ajuns. Şi mă refer în mod special la toţi cocalarii care s-au adresat măcar o dată în viaţă unor persoane folosind apelativul „sărăciilor!”.

Nu poţi să fii un om bogat, care ştie valoarea banului şi respectă fiecare cent pe care l-a câştigat, şi să te consideri superior săracilor, adresându-li-te cu apelativul „sărăcie”. Nu poţi. Dacă te consideri bogat şi atunci când te gândeşti la oamenii săraci le spui „sărăcii”, nu eşti bogat. Eşti doar un ghiolban cu bani, bogat n-o să fii niciodată.

* gluma cu Phantom vs. Ghost am împrumutat-o de la Top Gear