Am nevoie de un „detox telefonic”

Sunt bolnavă de telefonită. Trăiesc cu telefonul în mână, îl las jos doar când stau cu ochii în laptop sau PC. Nu glumesc, din păcate. Smartphone-ul meu este atât de smart, încât m-a cucerit sau, mai bine zis, m-a acaparat aproape în totalitate. 

Și cum să nu fii bolnav? De filmat filmez cu el, editez tot cu el (de cele mai multe ori), fac poze, urc poze pe Facebook, acum sunt în niște grupuri de susținere și în unul dintre ele postez de mai multe ori pe zi, am albume pe Facebook în care postez regulat (pașii sau minutele în care am fost activă, mâncare, chestii interesante văzute pe-afară, mesaje amuzante de prin magazine, prețul benzinei și motorinei etc.), administrez 23 (DOUĂZECIȘITREI) de pagini de Facebook, folosesc două aplicații pentru numărarea pașilor și una pentru a înregistra fiecare masă/gustare pe care o iau.

Azi a trebuit să plec în oraș cam în grabă, mi-am luat doar portmoneul, cheia de la mașină, m-am îmbrăcat și am plecat. Mi-am dat seama că am uitat telefonul acasă când am ajuns în parcare, dar mă grăbeam și mi-am zis că o oră nu mor fără el. Ajunsă în supermarket, m-am trezit că trebuie să îl sun pe Sebi ca să-l întreb ceva. Na, de pe ce? Să-i scriu pe Facebook atunci. DE PE CE?

Aoleu! Panică maximă: toți acești pași pe care îi fac nu sunt monitorizați nicăieri, pentru că nu am telefonul la mine!

Am văzut ceva interesant în oraș. Am pipăit buzunarul, în căutare de telefon. Nu era. Nu aveam cu ce să fac poză. Aș fi filmat o altă fază, n-aveam cu ce.

M-am întors acasă, gândindu-mă serios că dacă de la magazin până acasă aș fi făcut un accident, eram la mila străinilor, că nu aveam de unde să sun la poliție sau familie. A trebuit să aștept pe cineva în parcare. Am stat cu mâinile în buzunar și m-am uitat în jur. Ia uite, ce interesant și-au închis vecinii balconul! Nu am idee de când, că sunt tot timpul cu nasul în telefon. Hmm, și izolația aia e într-o nuanță diferită de a mea. Ce liniște e în cartier la ora asta, aveam impresia că tot timpul sunt copii și e gălăgie.

Apoi am ajuns înapoi în casă și m-am reconectat la matrix. Nu mi-a fost ușor!

8 thoughts on “Am nevoie de un „detox telefonic””

  1. Ioi! Din fericire, nu sunt chiar atat de dependenta de telefon. Am noroc ca nu intru prea des in google play, sa gasesc tot felul de aplicatii tentante :))) N-am conturi pe retele de socializare, deci, e bine…
    Singurul care imi mananca timpul este Pinterest. Am o colectie impresionanta de pinuri de toate felurile. Le ador pe cele de la buzzfeed/ tasty, cu retete de mancare sau tot felul de tips&tricks, proiecte diy si solutii de curatat prin casa. Datorita lor mi-am curatat masina de spalat cea veche, am facut-o boboc, s-a dus tot jegul din ea si am gasit si o reteta super smechera de solutie pentru curatat prin masina. Culmea, ca nici la spalatorie nu mi-o face asa :))) Tot datorita la pinterest am gasit idei dragute si ieftine pentru amenajat apartamentul.

    Nu stiu cum sa te sfatuiesc aici… probabil ca trebuie sa renunti treptat la anumite obiceiuri/ aplicatii, n-ai cum altfel…

    DAR! si eu as lua-o razna daca as uita telefonul acasa. Chiar erau niste studii, care aratau ca telefonul incepe sa devina o extensie a mainii, iar corpul omenesc incepe sa perceapa telefonul, ca parte din ele. Asadar, atunci cand uiti telefonul, corpul emite nu stiu ce treburi, de zici ca iti lipseste un organ, sau un membru :))). Am mai avut momente cand am uitat telefonul acasa, dar eram cu al meu, asa ca nu prea imi faceam griji, ca avea el telefonul. Dar daca as fi singura, omg… m-as intoarce acasa dupa el :)))).

      1. https://ro.pinterest.com/GeorgiCorgi/
        Poftiti. Te anunt ca salvez tot felul de rahaturi, unele utile, altele pe post de „like” :)))
        Cel putin, folderul de „home deco” trebuie curatat, ca am terminat cu renovarile si acu am nevoie de inspiratie pentru decoratiuni din astea marunte, gen asortat perdele cu covoare :)))).

  2. Si eu sunt dependenta de telefon. Daca nu-s cu ochii-n laptop, atunci sigur am telefonul in mana. Cred ca multe persoane se confrunta cu dependenta asta si nu doar de telefonul mobil, ci de tehnologie in general. :)

  3. Eu am devenit dependent de telefon din cauza meseriei. Aveam mereu emailuri de verificat, raspuns, trimis, apeluri de preluat etc. Mi-am schimbat jobul ca sa am liniste, dar dependenta de telefon nu a disparut. Intru efectiv in panica atunci cand il uit pe undeva, iar cand il am cu mine ma „dau pe net”, fac cate o poza, notez ce imi trece prin minte etc.

  4. mie mi place sa stiu ca am telefonul cu mine tot timpul „in caz de ceva” (telefon, cautare google, uitat pe instastory`uri, verificat meteo, pozat injuraturi de pe pereti, etc) dar nu simt neaparat nevoia sa`l si folosesc, pot sa astept intr`un loc pur si simplu uitandu`ma pe pereti.
    probabil faptul ca unii se tot uita pe fb/instagram/snapchat tine si de faptul ca ii intereseaza si`s curiosi de ce pun altii acolo, eu incep sa fiu din ce in ce mai dezinteresata, mai mult mai uit la tampenii gen tutoriale de machiaj sau retele video de mancare pe care nu o voi face niciodata ca arata bine pe tasty dar nu as pune „2 cups of cheese” pe paine unsa cu unt si usturoi stii ce zic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.