Nu am cifre, nu am căutat studii – nici nu trebuie să ai cifre oficiale ca să vezi că plasticul este peste tot, că pe jos este plin de ambalaje ale produselor alimentare care și-au servit scopul pentru cel mult câteva luni, după care le ia zeci de ani ca să se degradeze.
Cât de greu se descompune gunoiul pe care îl arunci pe stradă
Articolele din plastic de unică folosință, cum ar fi farfuriile și tacâmurile, vor fi interzise în Uniunea Europeană, ca urmare a unui proiect adoptat de Parlamentul European. Deputații europeni au adăugat pe lista plasticului interzis în UE din 2021 produse din materiale plastice oxo-degradabile, cum ar fi pungile sau ambalajele și recipiente pentru fast-food din polistiren expandat. Raportul a fost adoptat cu 571 de voturi pentru, 53 de voturi împotrivă și 34 de abțineri. (sursa)
În sfârșit, mai vin și vești bune. Nu sunt eu mama ecologismului, dar simt cum ne afectează la nivel individual lipsa de măsuri drastice în domeniul reciclării și a protecției mediului în general. Simt pe propria-mi piele și în plămâni poluarea cauzată de mașinile care parcă au explodat în ultimii ani – atât în privința numărului, cât și în privința mizeriei care iese, la propriu, prin țevile de eșapament.
Și da, și eu am o mașină și este un dirty diesel; probabil și tu ai una și vecinul tău și prietenii tăi și soțul/soția ta… toată lumea are mașină. Măcar eu mi-am redus drastic amprenta de carbon, mergând în fiecare dimineață cu autobuzul sau cu o colegă care mai ia pe cineva, deci suntem trei într-o mașinuță, nu un om într-un diesel de 1.800 cmc.
Dar degeaba iau eu autobuzul dacă o sută de oameni nu o fac.
Suntem foarte precauți, nu vrem să ne îmbolnăvim de la mâncare sau băutură, așa că tot ce cumpărăm este foarte bine ambalat în mult, mult plastic. Uneori, și legumele și fructele sunt bine trase-n țiplă și chiar dacă alegi să le cumperi de la piață, vânzătoarea tot o să-ți dea o punguță/plăsuță de plastic pentru cumpărături, că doar n-o să le pui pe toate într-o plasă din material textil, să se amestece, doamne feri!, roșiile cu varza sau cu cartofii!
Am pe pagina de Facebook a blogului acest album, numit Life in plastic:
…is fantastic!
Posted by Denisuca blog on Monday, March 12, 2018
Am cumpărat o cutie de ceai, era ambalată în plastic. Guma vine într-o cutie de carton care e învelită în folie de plastic. Pâinea este în pungă de plastic – și doar dacă e coaptă în supermarket o poți pune chiar tu, folosind o mănușă de plastic de unică folosință, într-o pungă de hârtie, de cele mai multe ori cu fereastră din plastic, ca să vadă casiera ce-i înăuntru. Apa de fiecare zi este în PET de plastic. Sucul, berea, vinul, până și ceaiul sunt ambalate, frumos, în plastic. Ciocolata era învelită în staniol, nu de către marmote, iar apoi în hârtie, dar la un moment dat TOȚI producătorii au ajuns la concluzia că e mai rentabil s-o ambaleze în plastic. Salamul e învelit într-o folie subțire de plastic, untul, dacă nu-i ambalat în hârtie cu un strat de aluminiu, vine și el în cutie de plastic, iaurtul e în cutie sau sticlă de plastic, roșiile alea bune, cu gust, sunt ambalate în cutiuțe din plastic cu multe găuri (deci de unică folosință), castraveții Fabio-s trași în țiplă, în general tot ce înseamnă legume sau fructe bio vin ambalate individual, în mult plastic, ca nu cumva să se atingă de legumele și fructele non-bio, pentru plebe.
Departe de mine gândul că plasticul este invenția diavolului. Plasticul e super, câtă vreme este folosit în designul obiectelor de zi cu zi. Dar este dat dracului când îl folosim doar câteva zile, ca să învelească lucruri pe care sute de ani înainte, oamenii nu le-au ambalat în nimic. Este dat dracului când nu îl reciclăm. Este un adevărat blestem când îl aruncăm pe jos, ca o nație de prost crescuți ce suntem, liniștindu-ne că are cine să îl culeagă după noi, doar de-aia se plătește firma de salubritate! Yep.
Foto: Pământul sufocat de plastic, de la Shutterstock; autor: Vikentiy Elizarov
Un comentariu de bun simt pe care il sustin fara nicio rezerva. Din nefericire ai folosit un cliseu nepermis (in opinia mea) la final. „Ca o natie de prost crescuti ce suntem”. In primul rand, in pofida inculturii alimentare si ecologice a numerosi romani (unii dintre ei oameni scoliti), ei nu sunt sub nicio forma principalii „consumatori” de plastic si cu atat mai putin „o natie de prost crescuti”, care arunca pungile pe unde apuca. Problema este una globala, dupa cum putem observa cu ochiul liber in concediu. Aruncatul anapoda, folosirea in exces a pungilor de plastic si lipsa oricarei infranari ecologice nu sunt inventate de romani, ci dimpotriva, de tari mai cu pretentii. Apoi, nu cumva produsele de pe raft sunt in majoritatea lor importate? Una peste alta, m-as feri de clisee de acest fel, despre cat de needucati sunt, chipurile, romanii. Si-o spunem asa, cu un aer superior, caci – nu-i asa? – noi nu ne includem in afirmatie. :) Sa nu fim ipocriti si sa reciclam ceea ce poate fi reciclat!