Idei bune, aplicate prost

Ojele Stockholm de la Oriflame. M-am bucurat când am văzut în oferta Oriflame două lacuri de unghii în culorile Suediei: albastru şi galben. Stockholm se numeşte colecţia. Le-am cumpărat, bucuroasă că o să-mi pot picta cu albastru, pe fundal galben, literele I-K-E-A pe câte o unghie, că tot se apropia momentul publicării articolului despre experienţa IKEA FAMILY LIVE MAGAZINE. 

Am aplicat, entuziasmată, primul strat, cel de ojă galbenă, urmând ca abia a doua zi să-mi exersez „talentul” de a picta litere albastre pe unghii galbene. N-a fost să fie. Oja arăta de parcă ar fi fost gălbenuş. Imaginaţi-vă că încercaţi să aplicaţi gălbenuş de ou pe unghii. Cam astaa era şi textura ojei mele galbene. M-am încăpăţânat să o aplic pe toate cele 10 unghii, doar ca să constat, a doua zi, că deja se „ciobea”, Nu am mai apucat să fac şi altceva.

Ciocolată americană în supermarket-urile româneşti. Cineva a avut geniala idee de a importa ciocolatele americane Hershey’s şi Reese’s în România. Nu glumesc, nu exagerez, ideea chiar e genială, mai ales din perspectiva cuiva care a gustat din plăcerile astea americăneşti şi le duce dorul, singurele momente când le gustă fiind atunci când vine cineva din SUA.

Problema? Preţurile. Cine s-a gândit să aducă aceste ciocolate a ales doar câteva sortimente şi le-a distribuit în mod inegal supermarket-urilor. Cred că a adus, de fapt, un container care acum e cam pe gata. Real [acum Auchan] a primit câteva Reese’s Peanut Butter Cups, în timp ce Kaufland a ales să ia mai multe Reese’s Nut Bar decât Peanut Butter Cups. Nu ştiu dacă şi alte supermarket-uri au primit ciocolată americană, ce ştiu este că preţurile pe care le-au practicat cele două menţionate au fost prea mari. Când nu erau 4,29 lei, ciocolatele erau 4,79 lei, adică mult peste un dolar. Nu cred că în SUA costă atât de mult. Sigur, mai pui şi costul transportului şi adaosul vânzătorului, dar băi nene, aproape cinci lei o ciocolată amărâtă?

Acum, ciocolatele din Kaufland stau să expire – ori s-au săturat să le tot mute dintr-o parte în alta, că nu le cumpără nimeni, aşa că s-au hotărât să le vândă la jumătate de preţ, ceea ce mie îmi spune că supermarket-urile au avut un adaos nesimţit, oamenii nu le-au cumpărat şi acum le-ar da şi la preţul de achiziţie, numai să scape de ele.

N-o să mă apuc eu să dau lecţii de vânzare, dar dacă tu, Kaufland, vinzi la Hunedoara ciocolată americană, despre care hunedorenii nu prea au de unde să ştie, la preţuri prohibitive, în timp ce la Deva o dai un pic mai ieftin [din motive pe care nu le cunosc], e aiurea să te aştepţi să scapi repede de stoc.

Sunt aproape sigură că a fost prima şi ultima dată când Kaufland a vândut ciocolată Reese’s. Păcat; am fi putut avea o relaţie de lungă durată…

Telefonul numit NOTE pe care e greu să iei notițe. Cel puțin mie mi-e greu să iau notițe pe el, pentru că m-am prea obișnuit cu Nokia E63, cu tastatură QWERTY, pe care am luat multe notițe, mi-am scris multe idei de articole și chiar articole întregi. Din păcate, Nokia meu are o vârstă și bateria nu-i mai prea ține, așa că îl folosesc tot mai rar spre deloc. Era comod, îl aveam mereu într-un buzunar, pentru că nu ocupă mult loc, iar când aveam ceva de notat urgent, pac, scoteam telefonul din te miri ce buzunar, deschideam repede Notes și tastam ce aveam de tastat.

Cu Samsung Galaxy Note… e mai greu. Trebuie să sapi foarte adânc prin aplicații până să găsești una care să-ți permită să tastezi, deci să iei notițe folosind o tastatură virtuală și nu bățul vieții. De fapt, mint, nici măcar n-am fost în stare să găsesc acea aplicație, am decretat că ea nu există și de găsit a găsit-o Sebi.

De fapt, a treia chestie pe lista ideilor bune aplicate prost nu trebuia să fie telefonul; mi-am amintit de el pentru că PUR ȘI SIMPLU nu îmi amintesc care era a treia idee. E ceva legat de bucătărie, pentru că știu că mi-am amintit-o DE TREI ORI când mă aflam în bucătărie, și-am zis că nu o notez, pentru că n-am unde și oricum e atât de evidentă încât nu am cum s-o uit. Et voila! Am uitat-o!

Credeți că nu m-am dus în bucătărie, că n-am stat minute în șir în locul în care țin minte că mi-a venit ideea, că nu am încercat să caut obiectul despre care voiam să scriu? Ba, am încercat toate variantele, dar pur și simplu, ideea aia e bine ascunsă în creierașul meu și o să stea acolo atâta timp cât binevoiește. Va ieşi, pesemne, la iveală în scurtă vreme, fix după ce voi publica articolul ăsta. Dacă aveam pe ce s-o NOTEz…

Foto: Thinking, de la Shutterstock