Poate e din cauză că am îmbătrânit și am impresia că „am văzut destule la viața mea”, poate e din cauză că lumea asta chiar se duce în cap, cert e că după aproximativ opt ani, am revăzut filmul Idiocracy.
Într-un fel, mă așteptam să nu mă mai șocheze atât de tare. Într-un fel…
În filmul Idiocracy e vorba despre doi tineri mediocri, un funcționar din armata americană și o prostituată, ambii fără familie și prieteni, care sunt criogenizați pentru un an, în cadrul unui experiment militar. Scopul e de a păstra pentru posteritate oameni inteligenți, întrucât media IQ-ului scade simțitor. Numai că un atac asupra bazei militare în care sunt depozitați cei doi distruge tot în jurul lor, iar „sicriele” în care se află rămân îngropate în moloz și gunoaie.
După 500 de ani în care redneckșii se înmulțesc în draci și intelectualii amână aducerea pe lume a copiilor, omenirea ajunge într-un impas. Îngropată literalmente în gunoaie, planeta nu mai are resurse pentru a-i hrăni pe dobitocii care o populează, pentru că puterea corporațiilor a învins totul și inclusiv recoltele sunt udate cu băutură energizantă.
Costco e literalmente un gigant prin care te poți plimba zile în șir și unde poți să termini facultatea de drept, dacă ești norocos. În toată nebunia asta, cel mai mediocru om din anul 2005 este de departe cel mai inteligent.
Nu m-a mai mirat aproape deloc felul în care se comporta președintele american din Idiocracy, pentru că am văzut că realitatea nu-i departe de ficțiunea care m-a șocat în urmă cu opt ani.
Departe de a fi o comedie excelentă, Idiocracy e un film care se apropie tot mai mult de realitate. Sau realitatea noastră se apropie de ficțiunea din acel film. Știință, apără-ne și păzește-ne!
Nu e din cauza vârstei. Filmul chiar se apropie mai mult de adevăr cu cât trec anii… That’s sad…
Cu tristete raportez ca si eu am aceeasi impresie, ne apropiem tot mai tare de un nivel alarmant!
Eu de când l-am văzut prima dată acum 10 ani am zis că spre asta ne îndreptăm…