Increderea in etichete

Eu sunt fană de citit etichete. În supermarket-uri aş sta ore întregi să întorc produsele care mă interesează pe toate părţile şi să văd ce conţine ambalajul. Şi-mi plac mult şi ambalajele faine, urăsc cutiile desenate şi colorate în scârbă. Dacă ar fi după mine, aş înfiinţa o lege a packaging-ului care să nu le permită producătorilor să pună pe piaţă mărfuri ambalate urât.

Aşa se face că de fiecare dată când văd o greşeală pe o etichetă, îmi fac automat o părere proastă despre produs.

Am, totuşi, încredere că dacă pe etichetă scrie „de bine”, produsul trebuie va conţine sau va face exact ce mi-a promis eticheta. Zilele trecute, în Italia, m-am lovit din nou de problema pe care o am de fiecare dată când „schimb aerul”: mi s-a înfundat nasul şi am avut nevoie de nişte picături de nas. Prietena mea Alina mi-a dat un flacon cu soluţie pentru curăţarea nasului.

Pe flacon scria că picăturile se folosesc pentru desfundarea nasului şi după intervenţii chirurgicale. Serious shit! Am citit, am pus ţâşpicul în nas şi am apăsat. Pulverizatorul mi-a băgat soluţia până în creier. Sunt aproape convinsă că dacă mi-ar fi pulverizat-o altcineva şi eram legată la ochi, aş fi murit de frică. Daaar, dacă am citit eticheta înainte, e OK, poa’ să-mi cureţe şi creierul. Doar scria pe etichetă că e bună soluţia, de ce n-ar funcţiona? De ce mi-ar fi frică? 

Am concluzionat că am prea mare încredere în etichete. O altă prietenă mi-a povestit că ştie pe o tipă care nu poate să bea suc dacă sticla are eticheta ruptă. Şi numai când m-am trezit cu o sticlă de suc cu eticheta ruptă şi nu am putut să-l beau mi-am dat seama că am şi eu problema asta.

Culmea e că îmi place să dezlipesc etichetele de pe cutii, sticle, borcane, iar dup-aia mă zgârii pe ochi că nu mai ştiu ce conţinea crema cutare sau când a expirat rimelul ăla albastru.

Revenind la picăturile de nas, dacă vi se înfundă nasul, recomand Physiomer de la Sanofi Aventis. Se pare că se găsesc şi la noi – eu am întrebat la o farmacie Remedia, vânzătoarea mi-a arătat o cutie ceva mai mică decât ce-am folosit eu, costă aproximativ 35 de lei. Dar nu folosiţi picături de nas – fie şi cu apă de mare – decât dacă e absolut necesar. Am fost dependentă de Rinofug şi Bixtonim mulţi ani şi ştiu ce vorbesc. Nu vreţi să ajungeţi să dormiţi cu picăturile lângă pat de teamă că nu mai puteţi respira!