Discutam cu Sebi despre noul PlayStation Portable colorat, discuţie care a născut acest articol, şi mi-am amintit de primele mele telefoane. Era o vreme când existau atât de puţine modele de telefoane mobile pe piaţă, încât le puteam recunoaşte după sonerie.
În 1998, când au apărut şi pe la noi, tata avea un Bosch 509, o cărămidă în toată regula. Ca fapt divers, un minut Connex – Romtelecom costa 30 sau 40 de cenţi [$].
După ceva vreme, ai mei mi-au cumpărat primul telefon: Alcatel OneTouch Easy verde. Semăna cu un telefon de jucărie, avea mai multe led-uri sub tastatură şi suna cam ca o jucărie. Dar mi-a fost tare drag şi m-a ţinut multă vreme. Totuşi, tata îşi cumpărase deja Nokia 5110 şi tânjeam după un telefon adevărat. Aşa că am „moştenit” telefonul lui atunci când şi-a cumpărat altul.
Later edit: Abia acum am realizat că de 3410 am uitat. Oricum este un telefon urâţel…
Nokia nu lansase prea multe modele; ceva mai scump era 3210, dar nu mi l-am permis şi atunci când aş fi avut bani să-l cumpăr, Nokia nu l-a mai fabricat. Ghinion. Am folosit cele două telefoane Nokia 5110 pe care le-am avut mai mulţi ani, până când acumulatorul ultimului telefon a luat-o razna de tot şi, în timp ce era la încărcat şi mă suna cineva, făcea zdrâng-zdrâng-zdrâng şi se închidea. Mi-a plăcut faptul că pentru 5110 existau „faţete interschimbabile” şi am putut să-l personalizez pe al meu cu o faţetă verde crud.
Atunci când a fost musai să-l schimb, toată lumea avea deja Nokia 3310. Era the new shit, cam cum e iPhone-ul acum, doar că pe ăla şi-l permiteau mai mulţi. Dacă nu aveai Nokia 3310, erai fiu’ ploii. Eu n-aveam, că nu-mi plăcea. N-avea antenă, era prea mic… Când am împlinit 21 de ani, ai mei mi-au luat Nokia 3410. Semăna mult cu 3310, adică modelul anterior, dar era gri deschis. L-am folosit ce l-am folosit, apoi am primit cadou [costa vreo 13 milioane la vremea aia, eu câştigam patru milioane pe lună şi n-aş fi dat atâţia bani pe un telefon nici dacă de asta depindea viaţa mea!] un Nokia 6600. O nebunie! De la ecran [alb-]negru am trecut la ecran color, cameră foto şi video – dar nu filma decât 10 secunde, teme, wav-uri pe post de tonuri de apel… Ce să mai, mi-a plăcut enorm. Cu o singură excepţie: era prea mare! Şi după ce i-am descoperit toate secretele şi m-am săturat de jucat Darts şi biliard, l-am pasat părinţilor. S-a învârtit telefonul ăla de la mama la tata, apoi înapoi la mine, pentru ca, în final, să ajungă la nepotul meu. Alex. Da, telefonul încă mai merge, şi încă foarte bine. Nu ştiu bateria cât ţine, dar se descurcă nepoţelul, că-i băiat deştept.
Telefonul meu preferat a apărut pe când mă luptam cu 6600 şi 3410. Nokia 1101 era mic, deştept, bateria ţinea plictisitor de mult [vreo 10-11 zile, dacă-mi amintesc bine], suna tare, nu avea briz-briz-uri şi mai avea şi lanternă pe deasupra [funcţia vioză – nu, n-am scris greşit, aşa-i ziceam eu, în glumă]. Două Nokia 1101 am avut şi am fost foarte încântată de acest model. Apoi pe tata l-a mâncat undeva să-şi cumpere un model şmecher: Nokia 2630. Bineînţeles că a ajuns pe mâinile mele. :) Bluetooth, cameră foto, video, teme, mp3… aceeaşi poveste ca şi la 6600, numai că pe atunci nu ştiam ce să fac cu Bluetooth-ul. Îl puteam folosi doar pentru casca pe care o primisem odată cu telefonul, dar era prea bădărană pentru mine, aşa că am renunţat şi la asta. În plus, 2630 este atât de subţire, încât îl pot ţine în orice buzunar fără să mă deranjeze, ba chiar uneori uit de el şi trebuie să mă caut prin toate buzunarele. Deci, telefonul perfect.
Şi stau şi mă uit prin revistele de la Germanos, Internity şi pe net la ce mai apare nou. Cred că Nokia a epuizat toate cifrele posibile, la câte modele a lansat până acum. Sunt atât de multe, încât numai dacă aş fi maniacă aş putea să le reţin pe toate. Cât despre tonurile de apel, de când au descoperit cocalarii că se pot asculta manele pă telefon, România s-a umplut de specimene care umblă peste tot cu telefoanele în mână, ca nişte zombie, aşteptând refrenul ca pe o buca’ de carne. :D
Sigur, e bine că există varietate şi ai de unde alege. Nu toată lumea iubeşte Nokia ca mine, unii chiar au nevoie de Internet pe telefonul mobil, dar parcă sunt prea multe modele. Sau poate că sunt eu tradiţionalistă în privinţa asta, dar ştiu că sunt fericită cu telefonul pe care-l am acum şi nici nu am de gând să-l schimb. Poate când voi primi cado un Blackberry, da’ până atunci am tot ce-mi trebuie.
Şi dacă tot am scris ditamai textul, ce-ar fi să transform articolul într-o leapşă? Aşa că… să vedem ce telefoane au avut până acum Sebi, Veveriţu, Andrei Crivăţ, Nebuloasa şi De Ce-ul, că tot se laudă că şi-a luat Nokia N-nu-ştiu-cât. :) Desigur, leapşa poate fi preluată de oricine, eu am scris doar primii cinci oameni care mi-au venit în minte. :)
Şi la mine primul telefon a fost Alcatele One Touch. Au urmat apoi modele de la Nokia(şi din ăla cu lanterna), modele de la Sony Ericsson(510i şi k750i-ambele când au apărut), SPV C600(primul meu telefon cu sistem de operare pe el); pe urmă am decăzut în ceea ce priveşte telefoanele pentru că am considerat că sunt o investiţie proastă şi au urmat modele vechi de Motorola, Nokia şi SonyEricsson. Anul trecut prin vară mi-a fost furat în Bucureşti un Nokia 6300 şi am rămas cu un amărât de Nokia cu clăpiţă de l-ar fi furat cineva după 5 minute mi l-ar fi adus înapoi la cât de prost mergea. Iar acum mă joc cu un Nokia e51. :D şi aştept să dau banii pe un Nokia e71.
istoria mea pe aici
2630-ul are si radio (pentru cei care suporta castile). Si dupa cum se vede si in comentariul de mai sus Nokia a trecut la litere. Urmeaza semnele speciale (cum ar fi Nokia @#$55) si alfabetul chinez.
eu am avut primul telefon nokia 1310, printr-a7a si imi schimbam fetele la el „ca pe sosee”, am avut fete roz, fete cu tweety etc. acum sunt fan declarat sony ericsson, si am unul subtire si micut,w350, dar am schimbat si eu o gramada de jucarioare de-a lugul timpului. caeodata stau si ma gandesc ca nu sunt chiar asa bine, prea esti disponibil pt oricine in orice moment…
Na poftim ca m-am conformat: http://agenda-mea.blogspot.com/2009/01/iubitele-mele-telefoane.html
Da’ vreau si eu 3G si WiFi si full keyboard, se aude Mosule, pentru la anu’?
istoria mea e simpla intr-a 8 un philips 355,un telefon bun la vremea lui,iar de acum 2 ani ma bazez pe un sony ericsson w660i care mi-e suficient pentru perioada in care ne aflam(are de toate,net,3G,e walkman si in principiu se descurca binE:D)
la mine primu a fost un Erricson cu ecran verde cu negru si un led gigant verde si -culmea- mi-a fost furat.
Dupa care a urmat un sir in conformitate cu evolutia telefoanelor, si pot spune ca am trecut prin toate. Acum am ajuns la SE p900, bussiness, luat de la tata.
N-am eu ce face cu el, dar e bun, ca are multe optiuni.
primul meu a fost un Nokia banana, dar nu d-ala cu clapeta, cum aveau matricsii, nu mai stiu exact ce 1000 era. 5110 a fost preferatul. am gasit intr-un magazin o fata argintie cu clapeta, ziceai ca e ultimul racnet.
asta cu blackberry-ul e un apropo? apropo de apropo, acum am blackberry, de vreun an si ceva. is om mort fara el.
Hei, Bosch 509 a fost si primul meu telefon, credeam ca sunt singurul care a auzit de el. Eu tot radeam de mine singur ca daca mai imi cumpar 2-3 pot sa imi fac fundatia la casa ;))
Brylu: nu-i neapărat un apropo, e mai degrabă o autoconsolare.
Dugy, era o cărămidă relativ simpatică. :P
Frumos articol, primul meu telefon a fost Nokia 6210, pe care l-am gasit in parc de zilele orasului Sfantu Gheorghe. Asta a fost candva prin generala. A urmat un Nokia 6510, un Sony Ericsson T100, un Nokia 5510, apoi un Alcatel One Touch 155, si acum am un Nokia 2310 de care sunt multumit si pe care l-am primit de la prieteni de ziua mea :P
si bineinteles ca pe vremurile alea toata lumea era cu el pe masa:))
si eu am nokia 2630 dar am o problema cu el totusi: era sa plec de vreo 2 ori cu telefonul altcuiva in loc de al meu. toata lumea il are, toata lumea il iubeste. e finut, e subtire si rezista (pana acum) foarte bine la trante :)
Mihaela: într-adevăr, rezistă foarte bine la trânte. Al meu a zburat dintr-un colţ în altul al camerei şi merge bine-merci. :D
si eu am avut primul telefon un alcatel deala cat o caramida. eram smecher la vremea aia, nu multa lume avea telefon, iar eu aveam un alcatel :)) cine era ca mine :)) iau si eu leapsa
Eu unul nu am schimbat multe telefoane la viata mea … doar vreo 3.
Am inceput in 2003 cu un Sony Ericsson T200, albastru tot – o frumusete. Apoi am trecut la Sony Ericsson T290 (prin 2005), iar prin 2007 am trecut la S-E v630i.
Ca si al doilea telefon am un Nokia 1200, iar al treilea este Huawei 1000 (parca asa se cheama).
Am inceput cu un Motorola d520 si de cand au aparut mi-am dorit si eu un blackberry. Deocamdata ma multumesc cu un Nokia E61
Tare faina asta, voi raspunde zilele viitoare
Erau interesante Alcatelurile alea vechi , daca ramaneai fara acumulator , cumparai baterii de la benzinarie si…gata ! Pana acum am schimbat 20-30 de telefoane din care 98% Nokia .Astept sa intre pe piata 5800 .
am preluat si eu leapsa intr`un articol grasan pe blog. alcatel am avut si eu dar ma mir cum de n`ai avut clasicul nokia 3310 :) cred ca jumate de planeta a avut telefonul ala+fetzele de schimb.
Maddy, eu cred că n-a fost român care să nu fi avut Nokia 5110 sau măcar Alcatel OTE ori Bosch 509. Acum 10 ani, nu prea aveai alternativă.
Eu am istorisit acum cateva luni aici: http://www.hwpedia.eu/2008/11/istoria-telefoanelor.html
O istorie lunga de 7 telefoane :) http://littledotblog.blogspot.com/2009/01/istoria-telefoanelor.html
am inceput cu Nokia 3500 si acu’ am Nokia 6600
So…primul meu tel a fost tot un Alcatel ONE TOUCH EASY, tot verde, exact ca si al tau (pe care mi-l amintesc din perioada Gazeta :P). Mie mi l-a luat primul meu iubit, care pe vremea aia era un brav soldatel si simtea nevoia sa ma auda seara de seara. Tin minte ca eram in clasa a noua si am fost prima din liceu care a avut telefon mobil, fapt pt care eu eram tare mandra iar restul lumii ma invidia la greu :)). Pana si profii aveau ciuda, mai ales ca lucram in mass media si primisera ordin de la bossu al mare (directorul scolii) sa ma lase sa raspund la tel in timpul orelor, ca deh…probleme de job. Am avut la telefoane de nu le mai tin minte numarul, dar cu ultima achizitie am dat iarasi pe spate. Era la inceputul anului trecut, in Romania nu aparuse inca NOKIA E65, dar eu am reusit sa il achizitionez cu doar 300 de euro de la un tigan care il furase din Franta. Era nou, in cutie, ce mai, o nebunie ! Dupa cateva luni – prin aprilie mi se pare – a aparut la Germanos, era vreo 13 milioane la abonament. Si…cam atat pentru azi. Denisuco te pup dulce, take care de Sebi care ma face sa rad cu lacrimi datorita amintirilor sale din copilarie si…mai vb pe mess.
scrisesem şi eu mai demult un post pe tema asta pe aici. Nu ştiu dacă se pune sau nu :)
Telefoane nu am avut eu prea multe, pentru că eu eram tipul de om care ţinea la un lucru până îi sărea şuruburile. Plus că nu prea aveam bani (nici acum nu am) :)
ptiu că mi-a zburat porumbelul. „Săreau şuruburile”.
@Albertoni Deja este pe piata!!! Vezi si aici: http://www.emag.ro/telefoane_gsm/telefon-mobil-nokia-5800-xpressmusic-blue–p5800Blue
3410 e uratel? Dar OTE-ul ala cum e? :P Am avut si eu un 3410 si chiar mi-a placut
Mie nu mi-a plăcut prea mult 3410, în schimb OTE era mai drăguţel. Noah… gusturile nu se discută, ştii tu.
Am scriu si eu ceva de forma aici : http://p3336.blogspot.com/
si la mine a fost la fel, primul meu telefon a fost ALCATEL OT EASY,, am avut aproape toate culorile , care erau atunci pe piata, mi-au placut mult, bateria tinea mult, semnal excelent cu ele, ce sa mai…dar acele timpuri s-au dus…acum in loc de tastatura aia cu butoane de guma care se decolora, avem una virtuala tactila, asta e cu timpurile astea. cine stie copii nostri ce tipuri de mobile vor avea…. :-)