Iubesc cafeaua

Poate sună stupizel titlul meu. Mi-l asum, pentru că dintre toate lucrurile fără de care n-aș putea să trăiesc pentru tot restul vieții mele, cafeaua este prima pe listă – și, la o adică, și singura (de pe listă). Aș renunța și la ciocolată și la zahăr rafinat și la carne (?), dar niciodată la cafea.

Același lucru îl spuneam și despre țigări, când eram fumătoare și îmi era frică să devin nefumătoare. Cu cafeaua, lucrurile stau un pic diferit. Nu o beau numai de nevoie. Sunt dependentă, normal, de cofeină, pentru că o consum regulat de vreo 17 sau 18 ani. Am început cu cafea solubilă, pentru că așa văzusem la ai mei și îmi era la îndemână să-mi fac o cafea din borcanul lor. 

Un episod de tristă amintire e din clasa a doișpea, când încercam să mă pregătesc pentru BAC și Dana, prietenea mea cea mai bună, m-a găzduit pentru o noapte. Ea nu era băutoare de cafea, așa că dimineața, după un somn foaaarte scurt, mi-a pregătit cafeluța cum a știut: a pus două plicuri de Nescafé într-o cană și peste ele a turnat un pic de apă fierbinte. Atât. Eu pe vremea aia beam cafeaua cu zahăr (mult) și lapte, dar eram atât de obosită, încât nici n-am băgat de seamă că mi-a pus atât de multă cafea în atât de puțină apă.

Am rămas cu sechele și de atunci cred că am mai băut doar de două sau trei ori cafeaua fără lapte, când chiar nu am avut de unde să fac rost de lapte.

Abia când am renunțat la a mai bea cafeaua cu zahăr am trecut pe cafea naturală. Până atunci mă păcălisem cu ness… mulți ani, prea mulți. OK, sunt oameni care beau de-o viață cafea solubilă și nu se înțeleg cu cafeaua făcută la filtru sau espressor. Mama mea e unul dintre acei oameni. O înțeleg, cafeaua naturală îi dă dureri de stomac (curios, dar așa e), așa că ea își bea ness-ul ei și eu îmi beau cafeaua mea la espressor. Mmmm.

De curând am realizat că mie mi-a plăcut cafeaua încă din copilărie, dar nu am știut asta. Explicația: când am fost prima dată în Italia, prietena mea Alina m-a dus la un restaurant unde m-a izbit mirosul pe care îl avea cofetăria din Orăștie la care mergeam în copilărie. Dar EXACT același miros era! Nu mi-am dat seama atunci și a trebuit să treacă mai mult timp până să realizez că eu simțisem, de fapt, mirosul cafelei proaspăt preparate la un espressor profesional, de cafenea. Anul trecut am simțit iarăși mirosul acela specific cofetăriilor „comuniste”, în Volterra. Acum câteva zile, l-am simțit într-un bar din Hunedoara. Era seară, dar ce-aș mai fi băut o cafea!

Mirosul era de cafea proaspăt măcinată și preparată pe loc, nu de prăjituri.

Espressorul meu este un DeLonghi Cappuccino System, pe care îl folosesc de mai bine de doi ani, cred, zi de zi, și de care sunt super mulțumită. Prețul variază, însă dacă vreți un espressor simplu și de calitate, care își face treaba ireproșabil, urmăriți prețul (folosind Cofffre, de exemplu) – la ora la care scriu acest articol, prețul îi este redus de la 279,90 la 195,93 lei. Și chiar face 200 de lei!

Nu mă înțelegeți greșit: și cafeaua la espressorul Dolce Gusto de la Nescafe este bună. Foarte bună chiar, mai ales atunci când nu ai chef să îți porționezi cafeaua și apa și să aștepți și să te umpli de lapte în încercarea de a face spumă cu espressorul tău obișnuit. Dar la câtă cafea se bea în casa mea, nu e rentabil acel espressor. E drăguț, e bun de backup, dar nu de toată ziua, nu de câte o cafea pentru fiecare membru al familiei și fiecare musafir. :))

Și totuși, am scris atâta despre cafea și nu am zis ce cafea beau. Am zis: cafeaua naturală, preparată la espressor, dacă se poate cappuccino, dacă nu, latte-cumva. Să aibă lapte (sau spumă de lapte) și să fie tare. Cât despre brand, de mulți ani beau Jacobs Kronung, este cea mai bună cafea ieftină de la noi. Nu refuz o cafea scumpă, doar că nu mi se pare că ar fi diferențe foarte mari între Jacobs și o cafea de patru ori mai scumpă, să zicem.

În Italia am băut o super cafea Lavazza, ambalată individual în capsule. Era doar cafea acolo, nimic altceva, numai că… era scumpă. Și nici espressorul nu era chiar de 200 de lei. Dar, repet, pentru mine, espressorul meu și cafeaua Jacobs fac echipa perfectă. Iar eu îmi iubesc cafeaua.

Fun fact: încă mai adun pliculețele de zahăr primite în baruri și cafenele. Sunt bune când am musafiri care vor cafeaua îndulcită, că nu le pun în față borcanul cu zahăr, ci le servesc cafeaua într-un mod un picuț mai elegant.

cafeaFoto: Pinterest. Foto featured: Cafea, de la Shutterstock

22 thoughts on “Iubesc cafeaua”

  1. Nici eu nu-mi imaginez cum ar fi sa-mi incep ziua fara o ceasca de cafea! Nu stiu daca sunt neaparat dependenta, insa cert este ca-mi place la nebunie gustul ei. O beau cu indulcitor natural din stevie – am renuntat la zahar de mai bine de un an, iar atunci cand n-am la indemana un astfel de pliculet, merge si neindulcita…doar cafea cu lapte facuta tot la espressor. E o adevarata placere sa-mi savurez cafeaua de dimineata in fata laptopului, parca vad lumea altfel. :D
    Te pup, o zi frumoasa! Eu chiar acum imi beau cafeaua si-ti citesc postarile.

    1. Îți mulțumesc pentru comentarii. Ești o drăguță, chiar dacă de multe ori mă contrazici sau avem păreri diferite! :)

      Zici tu că nu ești dependentă, dar ia să vezi cum e să stai o zi fără cafea! Eu am încercat acum câțiva ani, am mers la lucru fără să mai beau cafea, că și-așa mă trezisem târziu și iar urma să nu mai dorm deloc.

      După câteva ore m-a pocnit o durere de cap cruntă, cum de mult n-am mai avut. Brrr. Nu mi-am dat seama de la ce e până când mi-am amintit că am dat skip cafelei. Am băut una repede și știi cum mi-a trecut durerea de cap? Aproape instantaneu.

      Deci eu zic că suntem dependente, dar e o dependență care pe mine nu mă deranjează deloc! Ba dimpotrivă.

  2. Eu nu aș zice că-s dependentă, dar iubesc cafeaua. Espresso în special (nu expresso, :D). Neagră, fără pic de lapte sau zahăr. Îmi place mult și cafeaua rece. Pot bea cafea și la 9 seara și nu are niciun efect asupra somnului.
    Așa se face că odată vrând să-mi cumpăr espressor am ajuns pe espressoman.ro. Și de atunci viața mea s-a schimbat complet. Am aflat că nu orice espressor care-și zice profesional e și profesional și creama aia de espresso (crema, nu spuma) nu o obții din cauza aparatului, ci din cauza râșniței, care trebe să fie un instrument total separat de espressor, nu incorporată. Și cafeaua ar mai trebui să fie proaspăt prăjită. Până aici am făcut totul ca la carte. Mai sunt chestii legate de bari și boiler etc, dar m-am limitat la un espressor mai simpluț și cafea comandată de la o prăjitorie din București. Și o râșniță manuală că era prea scumpă aia electrică. Asta când vreau maxim răsfăț. Pentru că folosesc deseori și gata măcinată din comerț, uneori chiar Doncafe pentru cafetieră și tot iese bună, aromată, superbă.

    Mmmm!

  3. Buna seara,
    Cand am vazut rapid poza de top, cu inimioara si cafeaua m-am gandit imediat ca ne apropiem de Dragobete si ca ar fi inedit sa-mi bucur sotia cu o cafea deosebita, va urma cu siguranta anul acesta si espressor-ul, o seara frumoasa!

  4. o perioada am baut cafea de la aparat si chiar credeam ca e buna; asta pana am inceput sa`mi fac acasa cafeaua, la cafetiera cu filtru. beau cafeaua fara zahar dar cu lapte (din ala adevarat, nu lapte de cafea sau lapte praf pt cafea). imi place sa`mi miroasa bucataria a cafea in fiecare dimineata :)

  5. Si eu obisnuiesc sa colectionez pliculete de zahar. :) Cand ma rasfat, imi cumpar cafea varsata cu diferite arome, care este dumnezeiasca. Zilele acelea incep si se sfarsesc bine. :)

  6. Eu uram cafeaua si acum o iubesc. Pentru ca lucrez de noapte de vreo..5 ani, a trebuit sa ma fortez la inceput sa beau cafea, ca sa stau treaza.
    IUBEAM mirosul de cafea, dar gustul il uram.
    Am inceput sa accept cafeaua dupa ce puneam mult zahar si mult lapte. Apoi am inceput sa ma ingras si le-am taiat de pe lista (impreuna cu pateutele, sandvisurile, covrigii, etc.). Acum o beau cu indulcitor si o lingurita de ulei de cocos, sau chiar simpla.
    Dar nu zic nu la una si lapte si zahar sau o lingurita de nutella, din cand in cand :)

    PS: si eu tot cu ness am inceput! Borcanul de JAcobs granulat sau cutia cu plicuri…la loc de cinste!

    Fun fact, mi-am cumparat acum 2 ani un espressor dolce gusto, cu puncte, de la benzinarie. Si zace degeaba. Nu prea imi place cum iese cafeaua.
    Eu beau Lavazza si asa ca prefer sa imi fac cafeaua la ibric. Ca nu gasesc capsule care sa se potriveacsa la dolce Gusto. Adica sunt, dar imi trebuie alt espressor…no thanks.
    Intentionez sa imi cumpar un filtru de cafea. Am vazut unul smecher la emag, cu 120 de lei, care are si timer si iti programezi de seara ceasul, iar dimineata gasesti cafeaua gata facuta, la ora care vrei !
    WIN WIN!
    Acum dolce gusto, il folosesc cand am invitati. Am luat ca nebuna vreo 5 cutii, cand eram entuziasmata de el, cu tot felul de combinatii si arome, iar acum zac. Si cand am musafiri, le etalez mandra si isi alege fiecare ce vrea sa bea :))

    Momentan beau cafea destul de rar. Pentru ca dorm foarte prost de la ea. Asadar, o cutie de Lavazza ma tine si 3 luni :)))) In schimb am inlocuit-o cu apa fierbinte cu miere si lamaie. Ca de la cafea aveam si eu un tranzit normal, iar dupa ce am renuntat sa mai beau zilnic, aveam probleme. SI m-a salvat la maxim apa cu lamaie! Recomand!

  7. Cred că dependența de cafea și espressor se traduce în: „Aș mai bea o cafea pe ziua de azi. Ce contează că am mai băut două, mie poftă de-o cafea”. :D Pe de altă parte, chiar e mișto să colecționezi pliculețele de zahăr din baruri, niciodată nu știi când îți vor fi de folos. :))

  8. eu am renuntat la cafea (consumam prea multa) dar mirosul…eeee…mirosul ma innebuneste. In birou masina de cafea e langa scaunul meu asa ca ma bucura colegii ce fac cafele 2-3 pe ora :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.