Lavinia

Azi m-am trezit cu o veste cât se poate de proastă: a murit Lavinia, o fată pe care am văzut-o doar de trei ori în viața mea, dar pe care am considerat-o prietenă. 

Când am cunoscut-o, la ștrandul din Hunedoara, ea a fost cea care a intrat în vorbă cu mine, deși eram acolo împreună, ca un grup. Băieții se duseseră la bere și eu aș fi stat în tăcere dacă nu venea ea să povestim. Și cât am mai povestit… parcă ne știam de-o viață! Era deschisă, volubilă, deșteaptă, frumoasă, tânără.

Cu toate că eram foarte diferite, am găsit câteva puncte comune și deja mă gândeam că iată, mi-am găsit și eu o posibilă prietenă în orașul ăsta, după cinșpe ani! Am fost chiar șocată când a folosit un cuvânt pe care nu îl știam – nu că m-aș crede foarte deșteaptă, dar nu mi se întâmplă des treaba asta. I-am mărturisit că nu știu ce înseamnă și mi l-a „tradus”, spunându-mi că e foarte pasionată de literatură. Putea să facă mișto.

Lavinia se întorcea de la o nuntă în Brad, la 50 de kilometri. Știrea nu spune cu cine era în mașină care a făcut accident, doar că șoferul mașinii în care era pasageră era beat. Băut, în stare de ebrietate, amețit. Nu mai contează exact cât de mult băuse șoferul; putea fi treaz și foarte obosit. Dar nu a fost, iar acum este cercetat pentru ucidere din culpă.

O femeie de doar 26 de ani a murit pentru că un om nu a putut să se abțină de la băutură și pentru că în loc să aștepte dimineața sau să ia un taxi sau pur și simplu să refuze să se urce în mașină cu un șofer băut, Lavinia s-a gândit, poate, că nu i se va întâmpla nimic. Să nu credeți că judec. Și eu m-am urcat în mașină cu șoferi grăbiți, care conduceau repezit, prost, cu șoferi băuți, chiar beți…

Asta până când am făcut școala de șoferi și, începând să am habar de reguli și realizând câtă responsabilitate vine odată cu permisul de conducere, am început să mă gândesc de două ori înainte de a mă urca în mașină cu cineva. Parcă prefer să fiu eu la volan și, eventual, să conduc mai încet prin locuri prin care nu am mai condus, decât să mor nevinovată de mâna unui șofer prost.

Dar normal că Lavinia nu avea de unde să știe ce i se va întâmpla. Sunt sigură că nici șoferul nu s-ar fi urcat la volan dacă ar fi știut ce tragedie va cauza. Regretele sunt, însă, tardive.

Ce învățăm noi din moartea unui om este să nu ne urcăm niciodată, dar niciodată!, într-o mașină condusă de un șofer beat. Chiar dacă nu pare beat, a băut doar o bere, e șofer bun, nu a făcut niciodată vreun accident etc. Oricât ar fi de bun, reflexele sunt slabe după ce consumă alcool. La fel și când e foarte obosit, ba chiar cred că e mai rău dacă șoferul e obosit decât dacă a băut.

Odihnește-te în pace, suflet frumos.

 

3 thoughts on “Lavinia”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.