M-am hotărât să mă operez la ochi!

Sunt ochelaristă dinainte de clasa I. Am probleme cu vederea de când m-am născut – am avut strabism, am stat cu săptămânile în Oradea, la tratamente de băgat leul în cușcă și de focalizat balonul cu aer cald de la capătul unui drum foarte îngust și lung. La un moment dat, am purtat și ocluzor și eram chioară de un ochi, ca să îl forțez pe cel leneș să se lase folosit. 

Apoi m-am săturat de atâtea probleme și am decis că ochelarii sunt pentru tocilari, lăsându-i frumos pe bancă la începutul orelor și luându-i când se termina școala. I-am purtat și i-am abandonat în mai multe reprize, ulterior obișnuindu-mă cu ideea că nu văd (decât să fi purtat ochelari, mai bine mă dădeam interesantă că nu văd la distanță), până într-o zi, pe la 20 și un pic de ani, când i-am pus pe ochi, că deveniseră fashionable, și am constatat că văd – și încă foarte bine! – cu ochelarii mei cu rame roz. De atunci nu i-am mai dat jos.

Am alternat purtarea ochelarilor cu lentilele de contact, dar fără ajutor de vedere nu am mai ieșit din casă niciodată. Acum mai și conduc, ar fi de-a dreptul iresponsabil să mă urc chioară la volan!

Într-o bună zi, pe la sfârșitul lui septembrie/începutul lui cotombrie, m-a prins ploaia în drumul spre casă. Nu aveam unde să-mi pun lentilele de contact, umbrelă nu-mi luasem, că Google mă anunțase, gingaș, că va fi o zi însorită, așa că mi-am dat ochelarii jos, am pus gluga pe cap și înaintam prin ploaie fără să văd măcar fețele oamenilor la 1-2 metri de mine.

A fost o experiență foarte frustrantă, am simțit cu adevărat că am un handicap și, după ce am mestecat problema, ardelenește, timp de vreo două zile, am luat decizia: mă operez ca să scap de dioptrii!

Odată puse rotițele în mișcare, nu mai există cale de întoarcere. Puteam să fac asta demult, dar ideea că voi fi în convalescență două săptămâni, că după aia va trebui să umblu cu ochelari de soare peste tot, că nu voi putea munci în perioada de refacere, m-au cam oprit. Acum nu mă mai oprește nimic. Este dreptul meu să văd bine, sunt în faza de strâns bani pentru operație și, partea foarte bună: de vreun an s-a deschis în Deva o clinică unde pot face operația cu laser, iar prețurile sunt decente. Mai aproape și mai convenabil de-atât nu o să fie niciodată și eu nu mai vreau să am handicapul ăsta.

Plus că, de când am ochelari de soare cu dioptrii, mi se întâmplă frecvent să intru în magazine cu ochelarii de soare pe nas și să nu mai stau să-i schimb cu cei de vedere. Oamenii se uită dubios, unii judecă, alții trec nepăsători, eu m-am obișnuit și de la o vârstă/vreme nu mai simt nevoia să dau explicații sau să mă justific pentru ceea ce fac sau sunt.

Și ca un făcut, după ce am decis că până la anul pe vremea asta nu voi mai purta ochelari, ieri mi-am zgâriat o lentilă. Cu cuțitul. Pffffft. Deci trebuie să mă grăbesc!

Dacă aveți expriențe de povestit, le ascult cu interes. Clinica din Deva este Optic Line – dacă aveți ce să îmi spuneți despre ei, sunt interesată!

Foto: Operație la ochi, de la Shutterstock. Autor: Presslab

9 thoughts on “M-am hotărât să mă operez la ochi!”

  1. Eu am facut aceasta operatie la 20 de ani (aveam in jur de -4 si -2), totul a fost bine si frumos vreo 4 ani, adica vedeam foarte bine… acum port iar ochelari, am 36 de ani si dioptriile sunt destul de mari (-5.5 si -3,75), am inceput sa am iar nevoie de corectie treptat.
    Nu stiu cati ani ai, stiu doar ca este foarte important sa ai dioptriile stabile si sa mai indeplinesti niste conditii… eu nu stiu daca m-as mai opera avand mintea de acum, stiu doar ca la 20 de ani a fost cea mai arzatoare dorinta de-a mea.
    Acum tot ce imi doresc e sa se opreasca din crescut dioptriile pt ca se pare ca nu s-au stabilizat. Si stiu ce spui cand povestesti despre acest handicap…
    Inainte de a face operatia cauta totusi pe google si despre Keratectasia or keratoconus. Si mai ales pe site-uri din afara.

    1. Să știi că și la asta m-am gândit. Dioptriile mele s-au cam stabilizat, de câțiva ani buni s-au oprit din creștere. Așa că din punctul ăsta de vedere, sunt oarecum liniștită. Îmi pare rău pentru tine. Te mai gândești să te operezi? În ultimii ani s-a mai schimbat ceva? Că la mine sunt așa, vreo 4-5 ani de când sunt la -3,50 și -2,75.

      1. La mine probabil doar stagnasera dioptriile de o perioada mai mare la momentul la care dr-ul a spus ca sunt ok pt operatie. Oricum, nu sunt chiar un caz unic din ce am mai citit.
        Mi-ar fi placut sa am rabdare si sa mai astept, era o noutate in Romania cand m-am operat eu, stiu ca mama a facut un efort financiar foarte mare atunci.
        Am vazut ca avem o varsta apropiata, deci la tine e posibil sa fie bine, oricum mai trebuiesc indeplinite niste conditii, ceva legat de fundul de ochi si dimensiunea corneei, nu mai tin minte exact. Vei afla la control.
        Din pacate, mie mi-au tot crescut in ultimii ani asa ca nu stiu ce sa zic. Doar sa te documentezi foarte mult inainte si pe cont propriu.
        Nu stiu sigur daca as mai putea sa ma operez a doua oara dat fiind faptul ca mi-au subtiat corneea la prima operatie, acum s-ar putea sa nu mai aiba de unde. Eu dupa operatie nu am avut nici o problema legata de ochi uscati sau vedere pe timp de noapte cu halouri. M-am recuperat imediat. Mi s-a parut foarte simpla procedura. Din punctul acesta de vedere, da, as mai face operatia.

  2. Prietena mea, a operat-o pe bunica ei de cataracta (ma rog, i-a platit operatia). Avea 80 de ani femeia si saraca, nu mai vedea, ajunsese sa bajbaie prin casa. Efectiv a inceput sa planga, dupa operatie, cand a putut sa vada din nou. Zicea ca era cu bunica-sa in masina si vedea, de pe bancheta din spate, ce scrie pe bord :)).
    Din pacate, a murit la cateva luni dupa, dar tare fericita a fost, ca a mai putut sa vada. Parca daduse vreo 3000 de lei. Nu mai stiu.As opera-o si eu pe mamaie, dar sufera cu inima si are diabet si nu are voie. Ugh!!
    Oricum, tehnologia a avansat foarte mult si ma bucur ca acum putem corecta problema asta. Nu e chiar ieftin, pentru Romania, dar e bine de stiut ca exista o solutie. Eu zic ca iti va prii operatia!

    Bine ar fi sa stai cu ochii pe review-uri, legate de clinica unde vrei sa mergi. Am inteles ca e noua, dar probabil ca vor aparea persoane care sa recomande (sau nu) clinica. Daca nu, merita sa faci un drum in alt oras, mai ales ca nu e ceva cu care sa te joci.

    De exemplu, eu am avut incredere sa imi fac microblading de sprancene, tocmai la Sibiu. Bine, il stiam pe tip (e prieten cu o cunostinta si a fost tattoo artist inainte, tipul a facut niste cursuri in afara, de microblading. Si merge constant la seminarii, unde invata tehnologii noi, etc), dar isi expune aproape toate lucrarile pe pagina de facebook si se vede de la o posta cum arata ce iese din mana lui, versus anumite cosmetciene celebre din Bucuresti, care cer dublu si executa si prost.

  3. am trecut prin interventia cu laser pentru corectarea miopiei in 2010 (sau 2011?), a fost cel mai bun lucru pentru ochii mei! vederea e buna si dioptriile nu s-au marit (am -0,25 la ambii ochi, luna trecuta am fost la control oftalmologic pentru reinnoire permis auto) dar in timp miopia va aparea din nou ca ochiul imbatraneste. trebuie sa vad daca atunci pot repeta interventia.

    plusuri: vad
    minusuri: 5 nopti post-interventie de dureri oribile la ochi/cap, o luna-doua senzatie de nisip in ochi dimineata, vreo 2 luni de purtat ochelari de soare inauntru si posibil ca tot Kauflandul ma credea cocalara.

    iti recomand sa o faci, e alta viata fara ochelari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.