Poate că pentru cei mai mulți dintre voi, ideea de downshifting, de minimalism, e foarte atractivă. Să duci o viață mai liniștită, fără prea multe obiecte în jurul tău, fără să te împovărezi cu rate pe 20-30 de ani pentru o casă pe care nici nu ți-o dorești prea mult sau pentru o mașină pe care o poți înlocui, lejer, cu un Uber sau cu trenul sau cu… orice, că sunt atâtea mijloace de transport în comun.
Când stai împreună cu cineva într-o garsonieră confort 3 [ce-o mai fi însemnând și aia], parcă nu-ți vine s-o aglomerezi inutil cu lucruri care să-ți cadă în cap, să-ți stea în cale sau să îți reducă și mai mult din confort. Chiar și într-un apartament cu două camere poți să fii deranjat de prezența unor obiecte pe care le folosești rar spre deloc.
Mie-mi place să am de toate.
Dar am la dispoziție pentru asta patru camere, două băi, două balcoane, o boxă și o cămară, plus un hol generos. Îmi place, într-adevăr, o casă aerisită, cu lucrurile frumos puse la locul lor și mai ales curată. Nu e nimic mai relaxant pentru mine ca somnul într-un pat cu așternuturi abia schimbate, într-o cameră în care am făcut curat, după ce am făcut duș sau baie și am lăsat baia impecabilă, în timp ce în bucătărie toate-s la locul lor și pe jos e curat și dezinfectat. Da, sunt un pic razna. Cred că dacă aș locui singură, aș face curățenie întruna, până mi-ar ieși pe ochi. Nu exagerez, din păcate.
Cum spuneam, totuși, îmi place să am de toate: pentru că aveam două balcoane, unul a devenit „gazdă” pentru cămară. Cea mai mică dintre camere, până când o să prindem curaj să o transformăm cu totul în walk-in closet, a devenit un fel de „storage room”: acolo am pus vechiul meu dulap, în care am hainele de iarnă, lenjerii de pat etc., congelatorul și alte câteva chestii pe care le-am vrut mutate din cale.
Sigur că atunci când fac curat și mă lovesc de tot felul de obiecte inutile sau aproape inutile, mi-e ciudă că am tot cumpărat chestii, fără să ne gândim dacă avem cu adevărat nevoie de ele. Așa am ajuns să avem un feliator, un storcător de fructe şi un deshidrator pe care le folosim foarte rar spre deloc. Iar astea sunt doar aparatele de care m-am „lovit” recent prin casă… da, sunt mai multe.
Am tendințe de hoarder, la fel cum am apucături de OCD [rog persoanele care intenționează să comenteze doar ca să-mi spună că OCD e boală serioasă și nu ar trebui să glumesc despre ea să se ducă să cânte în altă parte]. Îmi plac casele aerisite*, la fel cum îmi place să am de toate. Nu știi niciodată când ai nevoie de… orice. Așa că eu cred că, în oarecare limite, am cam tot ce-mi trebuie.
Când am beneficiat de schimbarea camerei în care dormim și lucrăm la calculatoare, am încercat să scăpăm de o grămadă de chestii pe care le adunaserăm în cei șase ani de când stăm în ea. Nu doar că am încercat, am și reușit și m-am bucurat să văd că se poate trăi și cu mai puțin, că oricum nu avem nevoie de cinci tastaturi. Credeți cumva că le-am aruncat? Nu încă. Sunt toate în boxă, că avem și de-aia, un fel de pivniță privată la bloc.
De atunci, încerc să mă limitez la ce-mi trebuie și să nu mai adun rahaturi inutile. Dar când vine vorba despre truse de scule, rezerve de săpunuri, pastă de dinți, hârtie igienică, tot felul de alimente, apăi aș putea să-mi deschid un mic ABC. Și nu mi-e rușine cu asta.
*De fapt, cred că tuturor ne plac încăperile aerisite, de-asta iubim camerele de hotel, nu? Pentru că timp de câteva zile, ne sunt „acasă” fără toate prostiile care adună praf acasă.
Foto: Garage sale, de la Shutterstock
Ioi, OCD chiar e boală serioasă. O cunosc pe propria piele :)))
Eu nu strâng nimic, ba dimpotrivă: dacă a trecut un sezon și n-am folosit ceva la gunoi. Am și boxă în subsol și acolo e destul de aerisit. Înainte duceam la sat tot ce nu-mi trebuia. Apoi mi-am dat seama că o să pice naibii podurile pe noi că-s pline cu prostii și nu mai duc nimic: dacă e de dat dau cui o avea nevoie, dacă nu arunc pur și simplu.
Și aici vine partea nasoală: când te trezești ocazional că „bine era să nu fi aruncat [insert …]”.
Ai văzut? Dacă ai loc și nu îți cer de mâncare, de ce să le țâpi!
Asa m’am trezit eu azi, trebuia sa’mi transport supa si n’am avut borcan ca nu tin din astea. Am pus’o intr’o carafa de plastic cu capac si bine a fost :)