Și piticii de pe creier mai îmbătrânesc

De la o vârstă, dragii mei, o să constatați, așa cum constat eu acum, că toate pornirile din tinerețe, toate ideile fixe, toate obsesiile încep să se mai atenueze. Nu am vrut să cred că lucrurile chiar stau așa și în general nu am crezut multe dintre lucrurile pe care le trăiesc pe măsură ce mă maturizez / îmbătrânesc / îmi crește valoarea. 

Bine, vorbim acum despre o adolescentă care se uita la cei de 30 și ceva de ani și-i considera bătrâni – pentru că a avut norocul să aibă părinți foarte tineri. Când eu aveam 17 ani, mama mea avea 37, iar tatăl meu, 42… normal că îi vedeam bătrâni pe toți cei trecuți de 25!

Am găsit, pe pagina de Facebook a unei prietene, o întrebare provocatoare:

Mie îmi place să scobesc pepenele și să mănânc întâi mijlocul. Numesc asta „a sculpta în pepene”. Care-i defectul tău? :))

Atâta mi-a trebuit, că mi-am amintit cum castraveții și roșiile, dacă nu sunt tăiate înttr-un anume fel, au gusturi diferite. Concret: castraveții [ăștia mici, nu cei uriași, „Fabio”, din comerț] secționați pe lungime sunt mai gustoși decât cei feliați, dar de fiecare dată când curăț câte un castravete, îmi amintesc de această teorie abia după ce l-am feliat deja și e prea târziu. La fel și cu roșiile care nu sunt tăiate regulamentar, dar despre asta am mai povestit pe aici.

Am adunat câteva idei fixe și câțiva pitici pe creier de când am blog.

Încă nu am scăpat de toate, dar constat că, în fiecare an, am tot mai puțini pitici pe creier. Tot mai puține fraze care încep cu „O să mor dacă nu… chiar acum!”. Tot mai puține mofturi puerile. Tot mai rare momentele în care strâmb din nas că nu îmi ies lucrurile așa cum vreau. Sigur, sunt zilele alea din lună în care femeia se transformă într-un balaur pe care e mai bine să nu-l superi, dar altfel, am devenit mult mai tolerantă.

Probabil că așa arată maturizarea.

Am râs când am citit faza cu pepenele, mi-am adus aminte că și eu am destui pitici pe creier, apoi i-am căutat pe blog și citindu-mi articolele de acum câțiva ani – nu mulți! -, m-am amuzat și de câteva ori am răsuflat ușurată: „Uite, de asta am scăpat! Nu mai sunt așa”. Sunt mai așezată.

Totuși, asta nu înseamnă că nu pot să apreciez micile mofturi sau dovezi de nebunie pe care le prezintă, de bunăvoie și nesilite de nimeni, femeile pe Facebook. Nu le dau numele complete, pentru că nu le-am cerut acceptul și lucrurile astea s-au spus într-o conversație care nu este publică, dar nu cred că se vor supăra dacă ne amuzăm un pic pe seama lor – și a noastră, până la urmă, că sigur citindu-le, ne amintim de câte-un pitic pe care îl avem și noi.

  • Eu mananc doar alunele de padure din ciocolata cu alune de padure! Nu stiu cum se numeste asta!    — Nora
  • Daca a mai ramas putina mancare intr-o oala si te decizi sa „te sacrifici” si sa lichidezi tot, se pare ca e mult mai buna daca iei cu furculita direct din oala     — Dana
  • Îmi place coaja superioară a pâinii, pe care evident o las tot timpul la sfârșit la orice sandviș.    — Iulia
  • Desfac ciresele sa vad daca au viermi :))    — Gabriela
  • Uneori imi place sa mananc desertul inainte de masa si de multe ori ma multumesc doar cu atat    — Ana-Maria
  • Mananc glazura/crema de pe cupcakes si torturi si apoi incerc sa termin si desertul propriu-zis (desi de multe ori nu reusesc).    — Aleka Sarah
  • Mananc doar miezul painii si fac firmituri.Cred ca mi-au dat aia drumu’ prea repede de la gradi:))    — Aida

Ei, cum e? Aveți și voi pitici de-ăștia, alimentari, pe creier?

Foto: Questioning woman, de la Shutterstock

17 thoughts on “Și piticii de pe creier mai îmbătrânesc”

  1. Legat de aceasta afirmatie

    „De la o vârstă, dragii mei, o să constatați, așa cum constat eu acum, că toate pornirile din tinerețe, toate ideile fixe, toate obsesiile încep să se mai atenueze.”

    trebuie sa te contrazic. Daca vei avea curiozitatea sa observi persoane mai in varsta vei constata ca in cazul lor aceste idei fixe, rigide, preconcepute, nu se atenueaza, ci se accentueaza. Persoanele mai in varsta tind sa aiba din ce in ce mai multe idei fixe, mai multe obsesii, conceptii rigide, obtuze etc. Bine, nu toti, insa majoritatea.
    Priveste insa partea buna a lucrurilor: cei ce au mai putine idei fixe, rigide odata cu trecerea timpului, intineresc si nu imbatranesc.

    1. La mine e un fel de lehamite. Cine mai are energia să se enerveze pentru că aude manelele de la PRO FM? Asta e, treci peste, că ai lucruri mai importante de făcut cu viața ta decât să te enervezi pentru un rahat de manea.

  2. Depinde si cine convietuieste alaturi de tine si cat de usor suporta.

    Mie nu-mi place coaja de la paine. Sotiei nu-i place miezul.
    Nu-mi plac chestiile crocante. Sotia le adora
    Nu-mi plac mancarurile arse/bine patrunse. Sotia le adora.

  3. Mania mea e sa beau orice: apa, bere, suc, samd… de la frigider, indiferent de anotimp. Ness-ul il fac cu apa de la frigider, la fel si 3in1 in rarele momente cand beau asa ceva. M-am obisnuit asa de vreo 5 ani si orice bautura calda mi se pare fada.

  4. Cand nu sunt in concediu, dau la fiecare minut refresh la inbox cu F9, chiar daca e setat sa faca singur verificare de mailuri noi la 2 minute. Si pentru asta tot comut ferestre in Windows. Daca ar sti seful… Sau verific mailurile prin actualizare manuala pe telefon, chiar daca sincronizarea e activata (s-a intamplat sa nu intre pe mobil mailurile chiar instantaneu, deci aici sunt cat de cat acoperit).

    Citesc fiecare placuta de inmatriculare de la masinile pe care le intalnesc, in mers pe jos sau cand conduc.

    Pe celelalte tulburari le-am uitat, ca am aproape 35 de ani :)

    1. Aoleu, și eu am boala asta cu plăcuțele de înmatriculare! Eu sunt cea care vede, întotdeauna, când am trecut pe lângă cineva – pentru că și știu numerele de la mașină ale tuturor prietenilor noștri!

  5. Principalul pitic pe creier e ca decojesc rosiile si le scot cotorul. Nu cer niciodata salata de rosii sau orice salata care sa contina rosii la restaurant ca e stupid sa cer cuiva sa mi le decojeasca special pentru mine.
    Al doilea e ca mananc unele dulciuri pe bucati, ceea ce e scarbos dpdv vizual si fac treaba asta in privat. De ex. la Twix mananc stratul de ciocolata, apoi ling caramelul pana raman cu biscuitele din mijloc perfect curat, apoi il mananc si pe ala. Am ajuns la performanta de a izola si goli sfera din zahar de la bomboanele Casali cu rom. La fel fac si cu Raffaelo, mananc cocosul, crema alba de ciocolata, raman cu bila de napolitana si inauntru e crema alba si ultima, migdala. Autopsia unei bomboane. :))

    1. Aoleu, să știi că mai am și eu „apucăturile” astea, dar de multe ori n-am răbdare și mă las păgubașă! Dar da, am dezvelit M&Mși, Rum Kokos de la Casali, Kinder Schoko Bons etc!

  6. Unul dintre multii mei pitici pe creier este sa nu beau tot din cana. Mereu trebuie sa mai ramana ceva indiferent daca e ceai, cafea sau mai stiu eu ce. Si asta mi se trage de la cacao cu lapte pe care mi-o pregatea mama copil fiind. :)

  7. Acele „defecte” sau cum ar fi trebuit sa se numeasca, din finalul articolului, m-au amuzat rau. :)) Ma rog, nu ca nu m-as regasi in ele in proportie de 90%. Avem si noi niste fixuri atunci cand suntem tineri, mai tarziu sunt sigur ca o sa dispara.

  8. Eu de fiecare data cand imi fac ceai/cafea, beau 2/3 gaturi dupa care se raceste si uit de el. Partea cea mai interesanta este ca in jumatate de ora imi fac alta bautura, obligatoriu in alta cana, obligatoriu o uit si pe aia pe undeva prin casa.
    La sfarsitul zilei am 20 de cani de spalat. Prietenii care mai vin pe la mine ma ameninta ca o sa imi arunce colectia de cani si o sa imi lase fix una, sa devin om normal))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.