Habar n-am din ce cauză, poate pentru că nu se găsesc castane prin toată țara, poate pentru că există o singură firmă care produce piure de castane la nivel național, cert e că nu toată lumea a auzit de această bunătate.
Am constatat asta atunci când, aflată în vizită în frumosul oraș Horezu, am primit un cadou din partea firmei vâlcene Râureni. Eram mai mulți bloggeri, din toată țara, iar cadourile nu erau la fel pentru toți. Așa s-a nimerit: câte o plasă cu niște borcane pentru fiecare, majoritatea conținând dulcețurile și alte bunătăți produse și ambalate de Râureni. Doar câteva plase aveau piure de castane, iar când le-am propus să facem schimb, nici măcar un singur blogger n-a zis că nu îmi dă piureul pe un borcan de dulceață, semn că habar nu aveau la ce renunță!
Castanele comestibile nu cresc peste tot. Maramureșenii sunt niște fericiți, ei au chiar un festival al castanelor, unde îmi imaginez că e o destrăbălare culinară de nedescris – de-aia nu am văzut-o descrisă pe nicăieri, sau poate mi-a fost teamă să caut. Festivalul ăsta al castanelor are loc o dată pe an, prin toamnă, și de fiecare dată am alte planuri, dar într-o bună zi tot o să ajung eu.
Cei de la Râureni folosesc castane care cresc în zona Horezu, pe care le culeg maicile de la o mănăstire de prin zonă. Până acum doi ani nu știam că mai cresc castane și prin alte părți (în afară de Maramureș).
Nu am idee cum reușesc să transforme castanele – care au un gust bun, indiscutabil – într-o pastă atât de fină și cu un gust atât de bun, de distinct. Iar gustul piureului de castane este mult mai bun decât al castanelor coapte/prăjite.
Singurul restaurant din România în care am văzut piure de castane în meniu este Casa Românească, din Băile Felix. Am stat aproape o oră până să mi-l aducă, semn că era ascuns bine, pe fundul congelatorului.
Piureul de castane nu conține alcool, deși miroase de parcă ar fi un pic alcoolizat. E dulce și se mănâncă în combinație cu frișcă. Un borcan precum cel din imagine costă aproximativ 9 lei la Kaufland (era 11 lei, dar cumva s-a mai ieftinit, ceea ce nu-i deloc un lucru rău!).
Ați mâncat piure de castane? Vă place? Dacă nu ați mâncat, de ce nu ați mâncat? Sunt curioasă.
Foto featured: Unica.ro, de unde aflăm și cum se face minunăția asta
Vaaaaaaaaai, eu ador piureul de castane! La noi se vinde prin unele localuri, desi e cam rar, intr-adevar. Cred ca azi ma duc sa imi cumpar un borcan, ca mi-ai facut pofta.
Auchan, Cora, poate si Kaufland, pachete de 200 de grame, la staniol auriu, facut in Ungaria. Pret, cam tot pe acolo, mi se pare ca vreo 11 lei. Contine rom, scrie pe eticheta (nu aroma).
Ala-i „the good shit”!!!
Da, este intr-adevar delicios. La bunicii mei, in Ardeal, toamna mergeam la cules de castane… si nu sunt chiar asa departe de tine, undeva langa Brad pe malul Crisului Alb… deci castanii s-ar putea sa fie mai aproape decat crezi :)
@Carolina:
I-au taiat si pe aia!
Am in casa niste castane luate din Kaufland.Inca nu le-am facut fiindca nu stiu cum se procedeaza si nici macar ce gust au.Sper sa merite banii.
Pune-le într-o tava, baga-le în cuptorul încins la 200 de grade, lasă-le 20 de minute la 180 de grade pina începe sa crape coaja. Pofta buna!
Asta de la Raureni e o gluma proasta in comparatie cu cel pomenit mai sus de Raider.Pana pe la mijlocul anilor ’90 se mai gasea prin magazine si din cel facut in cum trebuie pe la noi, ambalat ca untul.
Ca de la gurmand la gurmand :
http://easteuropeanfood.about.com/od/hungariandesserts/r/Hungarian-Chestnut-Puree-Recipe-Gesztenyepure.htm
Legat de festivalul baimarean – de ani buni se face cu castane de cultura, importate de pe la greci si italieni.Arboretul castan comestibil din zona, rezervatie naturala protejata, a fost declarat „imbolnavit cu o ciuperca” si dat spre taiere.Impreuna cu castanii au fost si vor fi taiati masiv ciresii salvatici, stejarii cu „lemn viu” si alte cateva specii de lemn scump.
Nuuuuuuuuuuuu! :(
@Denisa Bârgău: Ba da; mai nou se taie si portiuni masive din parcul dendrologic de la Simeria.Cei de acolo au spus ca „exploatarile au loc intr-o arie artificial creata de om si sunt avizate de ocolul silvic Arges”!!!
Amintiri din copilarie, de undeva din Ardeal …. deseara merg la Kauflan sa caut. Nu mai stiu cand si de la cine am mancat. Dar mai mult decat piureul imi plac castanele, de asemenea n-am mai mancat din secolul trecut. Si mai presus de gustul lor era senzatia data de caldura din palme, de mirosul innebunitor. Stateam in piata la rand, (mereu erau 3-4 persoane) tiganul zdranganea cu maiestrie cuporul ala mic in care pocneau castanele si tiganca striga „castaaaaane, castane coapte avem!” Se vindeau la cornet de hartie, de 1 leu intrau 7-8 castane, si niciodata nu aveam rabdare sa se raceasca cat sa le poti manca cu usurinta, le decojeam frigand si sufland pe degete. Am avut vreo cateva incercari sa reproduc momentul, (acasa, pe aragaz sau in aragaz) dar a fost esec total, in primul rand tot ce am cumparat erau jumate stricate.
Cind eram în clasele mici, SC. Gen 15,în Timișoara, Piața Balcescu(fosta Lahovary), era o cofetărie vis-a-vis de școală. Toamna, zilnic la terminarea orelor eram la cofetărie pentru o porție de pireu de castane. Și acum, la 64 de ani, am încă mirosul acelei cofetarii în nas, este de neuitat! În perioada pireului de castane, nu-mi trebuia nimic altceva! De cite ori am posibilitatea, îmi cumpăr pireul din Ungaria. Este singurul care se apropie de gustul copilăriei!