blog my mind
Și nici măcar nu știu cine e Carla! Dar știu că absolut orice melodie ar scoate moldovenii ăștia vopsiți pe față, îmi place. Mult. Și iată, nici nu vor pe plaiul mioritic, că nu se regăsesc. Numa’ în concerte. :)
N-am mai ascultat de mult niște muzică bună aici, pe blog, așa că vă recomand această melodie care se savurează alături de un pahar de vin roșu, nu de cafeaua de dimineață, cum fac eu.
Today was Peace Day! Nu m-am putut abține! Mi se pare un pic deplasat să vorbim despre pace în vreme de război… căci vrem sau nu să recunoaștem, suntem în mijlocul unui război (mondial) continuu. Când ne e frică să mergem într-un oraș european mare că poate explodează o bombă lângă noi, înseamnă că teroriștii și-au Read More …
Am scris titlul acestui articol înainte să fi ajuns pe platoul pe care s-a desfășurat, weekend-ul trecut, festivalul rock Măgura Wave. Motivul pentru care m-am hotărât scriu despre lucruri faine? În august am fost foarte amară și plină de gânduri negative, în parte din cauza căldurii care întotdeauna mă strică de cap, în parte din Read More …
Ieri am fost la concertul Zdob și Zdub oferit de Timișoreana, în parcarea hypermarketului Auchan. Sincer, nu mă așteptam ca un concert gratuit, în parcarea unui magazin, să îmi placă atât de mult! Dar cum îmi plac moldovenii Zdob și Zdub de când au lansat Videli Noci, nu am vrut să le ratez concertul.
No, cine s-ar fi gândit că o să existe un festival rock tocmai la Simeria? Când zici Simeria, te gândești la trenuri (orășelul este un important nod feroviar), te gândești la Parcul Dendrologic (imens și superb, trebuie vizitat, dacă veniți pe aici), dar nu la trupe grele de rock! Ei bine, se pare că simerienilor Read More …
Să fie clar de la început: nu-mi place Delia. Nu mi-a plăcut nici când cânta manele împreună cu cocalarul ăla blond, nu îmi place nici acum, când încearcă să pară ceea ce nu este. Are voce, dar părerea mea este că alege să cânte numai bălării. Dacă nu puteți trece peste asta, vă rog să Read More …
Foarte tare parodia asta, am râs bine de tot după două zile de încruntare bancară.
Tocmai am realizat că abia prin anii ’90 am început să am preferințe muzicale. MAMA asculta hiturile momentului, ABBA, BeeGees, TATA era cu Queen și Scorpions (hăhăhă, oare de unde mi se trage?), dar în anii ’80 nu era ușor să ai preferințe muzicale.
Pentru că long time, no good music pe blogul ăsta, iată, azi vă prezint o piesă nou-nouță, din anul 1958: Johnny Otis – Willie and the Hand Jive. Tatăl meu avea un an când a fost lansată melodia asta. Eu aveam minus 24 de ani!