La fel ca tăietorii de copaci, tăietorii de aripi sunt oameni cu idei puține, dar fixe. Și cu drujbele mereu pregătite…
Astăzi am avut o idee. Eram tare încântată de ea, am făcut o mică prezentare, a avut succes, trebuia să fac următorii pași – că așa e când ai idei, ți se dă de lucru, că doar cine să le pună în aplicare? Nu conta, eram bucuroasă, pentru că ideea mea urma să devină realitate. Câtă bucurie, cât entuziasm!
Și pentru că în țara asta, ideile se materializează numai după ce faci un proiect, un referat, un ceva care să conțină multă hârtie și multe semnături, am început cu primul pas în sensul ăsta: documentarea. Pentru documentare, am fost îndrumată către un domn în vârstă, care m-a întâmpinat cu: Dar ce idee e asta? Ce prostie, nu vă supărați că vă spun, nu mi-o luați în nume de rău, dar așa ceva nu se face!!! Cine vrea să facă asta? Nu se poate așa. Sigur, vă trebuie o autorizație pentru ce vreți dumneavoastră să faceți, dar cum să faceți așa ceva? Lucrurile se fac într-un anume fel, iar ce vreți dumneavoastră e greșit.
El a folosit mult mai multe cuvinte. Eu nu am apucat nici măcar să termin prima frază, că deja mi-a retezat aripile. Dacă mă lăsa să îi spun ce vreau să fac, poate ar fi înțeles și nu ar fi sărit așa. La un moment dat am crezut că și dă cu ceva după mine…
…apoi m-a lămurit Sebi de ce omul e atât de defensiv (mereu e așa, orice i-ai spune, el începe cu „Nu, pentru că…”): din cauză că proiecțelul meu i-ar fi dat de lucru. Dacă trebuia să mă duc la el după o semnătură, îi dădeam de lucru. Dacă trebuia să facă și altceva decât să îmi desființeze ideea, avea de lucru. Or de ce să lucrezi în plus când poți să nu? Unde s-a mai pomenit așa ceva?
Ce idei îs astea, domnule, să faci lucruri care nu sunt? Pentru ce? Pentru cine? Hai, lasă-mă…
Mi-a tăiat aripile. Îi urez, cât pot de delicat, să și le bage în fund și să încerce să zboare.
Buna seara, din pacate cele reletate sunt situatii des intalnite in domenii multiple, curios si straniu este ca am avut ocazia sa primesc un raspuns de genul „orice telefon la care raspund inseamna ceva de munca in plus”, am ramas tintuita si nu reuseam sa inteleg o asemenea exprimare, sper sa avem vreodata ocazia sa realizam ca pentru a avansa inseamna in primul rand sa si dorim acest lucru.
La suflet mi-a mers articolul asta! Oare de ce se opun schimbarii toti taietorii astia? Ca nu prea cred ca este doar ca le da cineva de lucru! Cred ca miicimea lor ii face asa obtuzi!
Eh, discutia e ampla. Pe scurt, de ce ti se taie aripile, motive in ordine aleatoare:
– rezistenta la schimbare („Ba, eu de 30 de ani fac asta, si vii tu acuma sa schimbi lucrurile?”)
– frica de schimbare („Nu merge asa, strici lucruri care functioneaza bine de ani de zile”)
– teama ca initiatorul schimbarii urmareste altceva, sau neincrederea in initiator („Bine ca te dai tu destept! Lucrurile astea-s facute de oameni cu cap acum zeci de ani, si vii tu neica-nimeni sa le schimbi?!”)
– lenea, durerea-n cot („Ma, tu vii sa-mi dai mie de lucru?”)
– pretinsa superioritate („Asa nu se poate, cum ti-a dat prin minte o asemenea tampenie? Stii tu ce inseamna ce vrei sa faci?”)
De multe ori m-am lovit de neincredere sau de teama ca eu vreau sa-i prostesc, desi persoana respectiva imi ceruse ajutorul. Cea mai tare intamplare s-a petrecut prin anul patru de facultate, cand cineva m-a chemat sa-i repar calculatorul care rula foarte greu o aplicatie pe care respectivul o utiliza. M-am uitat un pic, si aplicatia aia ocupa memorie vazand cu ochii. Am concluzionat ca aplicatia e cu probleme si i-am zis ca n-am ce face, poate pune RAM in calculator cat vrea, ca pana la urma va fi ocupat tot, iar calculatorul va functiona tot greu.
S-a uitat la mine si mi-a spus ca aplicatia aia e facuta de oameni care au terminat o facultate, si sa-mi dau cu parerea cand termin scoala si pot face si eu un program. Inutil sa-i mai explic ca faceam programare din liceu si stiam cum stau lucrurile in lumea aplicatiilor Windows.
Cam toate cele enumerate de tine au fost. Să facă el lucruri frumoase…