Turnul Înclinat nu este înclinat pentru că așa ar fi vrut cei care l-au construit să iasă. Turnul este înclinat pentru că încă de la finalizarea construcției sale, în anul 1173, pământul moale de sub el a început să se lase – și de-a lungul timpului, turnul a continuat să se afunde, sub propria-i greutate.
Se pare că lucrările de stabilizare a turnului făcute în ultimii ani au avut succes: acum, turnul are o înclinație de numai 3,99 grade, față de 5,5 grade, cât avea la început. Inginerii care au turnat fundația de ciment de sub turn și care, folosindu-se de cabluri foarte puternice, au îndreptat turnul, ar fi afirmat că acesta poate fi îndreptat complet, dar nu s-a recurs la asta, pentru că ar fi dispărut atracția turistică – la ce bun să te fotografiezi cu un turn drept, când toată lumea vine la Pisa pentru turnul care pare că stă să cadă?!
Recunosc că și să mă fi dat banii afară din casă, nu aș fi avut curajul să urc în turn. Și nu mi-am mâncat de sub unghii, aș fi putut să dau 36 de euro ca să vedem de sus, doi oameni, piața – și mai ales orașul care îl găzduiește. Pare sigur, vezi că e păzit de carabinieri, la intrare ești verificat cu un detector de metale (?), dar dacă e să se dărâme fix când sunt eu în vârf? Ce m-a oprit să urc au fost scările care ar fi trebuit parcurse. Nu pot coborî atâtea scări dintr-un foc, pur și simplu nu mă mai lasă genunchii.
Turnul din Pisa a fost construit ca turn de sine stătător care să găzduiască clopotul bisericii din imediata apropiere. Deci nu, nu s-a construit o biserică lângă turn ca să mai ai ce vizita, ci e chiar invers: întâi a apărut biserica și apoi turnul cu clopot. Dar dacă v-ați uitat la măcar un documentar despre acest turn care s-a încăpățânat să nu cadă, sigur știți despre ce e vorba.
Da, era plin de turiști care își făceau celebra poză YOLA – io la Turnul din Pisa. Și eu și Mufică l-am sprijinit, ca să fim în rând cu turma. :) Spre deosebire de data trecută, acum nu mai era nimeni pe iarbă, erau suspect de mulți carabinieri și polițiști, iar la intrarea în turn (care nu putea fi vizitat când am mai fost eu), erai scanat pentru metale sau nu știu pentru ce, cert e că nu urcai de capul tău. Și sunt nu mai puțin de 296 de scări de urcat (și de coborât!) până în vârf.
Altceva de făcut în Pisa? Eventual să beți o cafea bună (și scurtă, din picioare, cum ar veni) înainte de a pleca. Atenție, în Italia (cel puțin în Florența și împrejurimi) există o taxă de 2 euro pe fața de masă – adică dacă te-ai așezat la un birt, cafenea, restaurant, când îți vine nota de plată, plătești 2 euro/persoană pentru scaunul pe care l-ai ținut ocupat. De-asta localnicii iau micul dejun în picioare, iar acesta constă într-o cafea scurtă și tare și un sandwich sau un produs de patiserie sățios, în ordine inversă, adică întâi papa și pe urmă cafeaua, nu ca noi, care bem cafea și înainte de micul dejun și după. Revenind la Pisa: nu ai ce face, ai bifat turnul, pleci mai departe. Recomand: Volterra, destul de aproape de Pisa (sunt 67 de kilometri pe un drum bun și nu foarte aglomerat)
Nume: Torre Pendente di Pisa | Adresa: Piazza del Duomo, 56126 Pisa PI, Italia | Intrare: gratuită, în piața de lângă. 18 euro/persoană dacă vreți să urcați în turn | Parcare: 2 euro/30 minute, în zona din imediata apropiere a turnului (A1 parcă îi zice); atenție, că în weekend mi se pare că e gratuită parcarea! | Vizitarea bisericii de lângă turn este gratuită, dar trebuie să vă procurați un bilet gratuit de la locul unde se vând bilete și pentru turn | Site: opapisa.it
Foto: Italy, de la Shutterstock
Acest articol face parte dintr-un serial despre vizita mea și a lui Sebi în Italia, în noiembrie 2015.