De când am Internet prin ţeavă largă de la RDS [Random Disconnecting System, cum i se mai spune], sunt mai tot timpul online pe Yahoo Messenger. Poate-mi trăbă, vorba ardeleanului, adică nu ştii când te caută cineva şi e mai bine să fii online decât să nu fii. Dar pentru că am avut ceva de lucru şi nu vroiam să fiu deranjată, ieri mi-am închis programul cu totul, în loc să stau pe invisible, ca tot omu’. După-amiază, mă sună un prieten, cam îngrijorat că nu eram online. Îi explic că am de lucru şi că dacă are să-mi arate ceva, să trimită pe mail.
Chiar dacă mi-am propus să lucrez, tot mai găseam câte un link pe care i l-aş fi dat lui Sebi sau îmi aminteam că am ceva de spus cuiva. Aşa se întâmplă după ce te obişnuieşti să ai messengerul deschis timp de… câţiva ani.
Spre seară, m-a apucat durerea de cap, aşa că m-am culcat, iar când m-am trezit, după miezul nopţii, nu mă mai puteam conecta. Faţa galbenă care râde nu era galbenă şi nici nu râdea şi n-am reuşit să mă conectez până azi după-masă. De unde deduc că, dacă după trei ani de conectare aproape continuă pe Yahoo Messenger, te deconectezi într-o zi pentru că ai de lucru, nu te mai poţi conecta decât după câteva ore bune. Yahoo Messenger is evil!
Poate prinde bine cateodata o cura de NU messenger ;)
http://webmessenger.yahoo.com
:)
si cu toate astea este cel mai iubit :)
E bine ca nu iti distrage atentia prea mult. Eu aveam o perioada in care devenisem aproape dependent de messenger :))
Cred ca majoritatea suntem obisnuiti sa tinem fata galbena acolo, chiar si cand suntem ocupati. Pur si simplu te obisnuiesti si parca ti se rupe sufletul sa stii ca esti la 1 metru de pc si ca fata galbena este inchisa. ;)