Am testat Huawei Mate30 Pro

Sunt deja la jumătatea perioadei de testare a telefonului Huawei Mate30 Pro și dacă nu ai chef să citești tot ce scriu mai jos, îți fac rezumatul: este foarte ușor să te înveți cu binele!

Aveam acasă un super laptop, care la vremea lui era „miez”, mergea ca vântul și ca gândul – sau cel puțin așa mi se părea mie – și eram foarte mulțumită de el, deși Sebi îmi tot spunea să-l folosesc pe al lui, că se mișcă mult mai repede. Am tot refuzat până într-o zi, când s-a bulit ceva la sistemul de operare și am fost nevoită să utilizez laptopul lui Sebi. Of, cum a fost! După ce am folosit alt laptop, întoarcerea la „perfectul” meu a fost grea. Deja mă obișnuisem cu mai binele.

Același lucru îl simt de fiecare dată când iau în mână vechiul meu telefon, Samsung Galaxy S7 Edge. Era un telefon excepțional, se mișca grozav, mai ales în comparație cu alte telefoane pe care le-am avut până la el. Acum, simt că e un telefon îmbătrânit, care se mișcă greu.

Huawei Mate30 Pro are un sistem de operare propriu, dezvoltat de producător, pentru că din motive de spionaj și naiba mai știe ce, americanii (Google) s-au supărat pe chinezi (Huawei) și nu le-au mai oferit suport la folosirea sistemului de operare dezvoltat de Google (adică Android). Chinezii erau pregătiți pentru asta și au dezvoltat propriul lor Android, iar ceea ce mi se pare distractiv (așa, de râs cu spume la gură) e că se numește EMUI 10. Pentru un american asta sună așa… iemiuai, dar pentru noi e… cu mui. De la China pentru SUA, se știe, nu fără număr, că are și număr: 10.

M-am obișnuit în una sau două zile cu sistemul de swipe left/right și up al telefonului Huawei Mate30 Pro pentru a merge înapoi sau a închide aplicațiile. Inițial am ales din meniu butoanele virtuale care oricum erau dispuse invers decât ce știam eu, adică butonul de back era în stânga și nu în dreapta. A fost o varză până când am decis să le dau o șansă celor trei metode de a glisa pentru a merge înapoi sau a ajunge în meniul principal. Și m-am obișnuit atât de repede cu binele, încât acum mi-e greu să mai apăs pe butoanele vechiului meu telefon. 🤦

Prima săptămână a fost grea, pentru că instalasem eu un Facebook care nu a prea mers și mai mult m-am enervat. Apoi i s-a făcut lui Sebi milă de mine, mi-a „furat” telefonul când dormeam și mi-a instalat Facebook și Instagram. Altă viață!

În continuare nu am Facebook Messenger și probabil că lucrul ăsta a contribuit la viața lungă a bateriei telefonului Huawei Mate30 Pro. Vorbesc mult pe messenger, cu toată familia și cu prieteni și colegi și… messengerul ăsta e principala cale de comunicare, pentru mine.

De asta nu am simțit nevoia de a instala și WhatsApp, mai ales că WhatsApp nu pote fi instalat simultan pe mai multe telefoane, dacă îți muți sim card-ul într-un alt telefon sau dacă activezi WhatsApp pe alt telefon, gata, ești signed out și să fii sănătos. Așa că am preferat să-mi las WhatsApp activ pe telefonul meu.

Nici YouTube nu am avut pe el. Pentru mine, Facebook și YouTube sunt cei mai mari consumatori de baterie. Am urmărit video-uri în browser, dar ele nu se deschideau în aplicație, pentru că nu am instalat una. Recunosc, mi-a lipsit.

Cum mi-au lipsit și Google Home, aplicația de mobile banking HomeBank de la ING, Google Drive unde se face backup automat la pozele din telefon… m-am obișnuit foarte mult cu serviciile Google și e foarte convenabil să le ai pe toate integrate. O aventură de trei săptămâni cu un telefon „fără Google” a însemnat, automat, ieșirea din zona de confort.

Deblocarea ecranului cu recunoașterea facială e senzațională. Arătam ca după un weekend greu când am setat-o și telefonul m-a recunoscut de fiecare dată, cu sau fără ochelari, stând deasupra telefonului sau sub el sau în laterală, nu a contat, foarte rar s-a întâmplat să eșueze în a-mi recunoaște fața, ceea ce trebuie să recunosc că e impresionant! Și mai ușor decât să tot introduci PIN-ul din șase cifre.

Cel mai tare m-a impresionat, pe lâgă durata de viață nesimțit de mare a bateriei, sistemul de camere foto al acestui telefon. Nu e o singură cameră, sunt trei. Una cu wide angle, una normală și un „teleobiectiv”. Plus camerele frontale, nici nu știu câte sunt, pe care le folosești, evident, pentru selfie-uri. Mențiune specială pentru modul de filmare în slow-motion, care odată ce identifică obiectul în mișcare, se setează singur și tu nu trebuie decât să apeși pe buton.

La Samsung poți alege cât de lung vrei să fie video-ul, poți selecta de unde începe și unde se oprește mișcarea „în reluare”, Huawei îți ia această greutate de pe umeri și decide el când începe să filmeze în slow-motion.

Am făcut, în două săptămâni, 1.120 de poze. Și câteva video-uri, nu multe, pentru că știam că nu o să le editez pe telefon și că transferul lor pe laptop ar fi durat destul de mult. Apropo de transfer, ca să public pozele făcute, a trebuit inițial să mi le trimit pe e-mail și apoi să le descarc și să le urc pe Facebook. După ce mi-a pus Sebi Facebook-ul, a fost mai ușor, dar nu pe toate le voiam publice, așa că pozele pe care le-am făcut unor oameni le-am trimis ulterior tot pe e-mail sau prin Bluetooth, pentru că nu aveam niciun fel de messenger.

Modul Portrait* e minunat, îți blurează background-ul și subiectul pare fotografiat cu o cameră foto profesională.

*Portrait, nu Aperture. Aperture îți blurează aproape tot, lăsând doar un pic de focus acolo unde alegi tu. Nu e deloc natural și se vede că-i forțat.

Mi-am dat seama târziu, citind specificațiile, că în cutia telefonului era un set de căști in ear, cu fir, dar cu mufă USB type C… telefonul neavând port pentru mufa 3,5 obișnuită pentru căști. Atât de puțin m-au interesat, că nici nu le-am desfăcut. 🤔😂

În altă ordinde de idei, muzica se aude foarte bine din difuzor, care este mai mult decât decent. Chestie interesantă: are difuzor doar în partea de jos, la fel ca telefonul meu. M-am obișnuit rău de tot să ascult video-urile de pe YouTube ținând telefonul cu difuzorul în partea dreaptă, astfel că atunci când pun mâna pe alt telefon, mai nou (cum e al lui Sebi, de exemplu, un Samsung S9+), mi se pare ciudat că se aude din mai multe părți.

Nu râde, că de la o vârstă e foarte greu să îți schimbi obiceiurile, lucrurile trebuie să fie just so, adică așa cum le știi tu, devii mai rigid și foarte rezistent la schimbare. O să vezi!

Consider că nu are rost să fac video-uri comparative între telefonul meu curent și acest super telefon, pentru că nu le-aș face dreptate. Modelul pe care îl folosesc (și iubesc) eu, Samsung S7 Edge, a apărut pe piață în urmă cu patru ani, adică în februarie 2016, iar Huawei Mate30 Pro are câteva luni (lansat în septembrie 2019). Prețul pentru Huawei este cel puțin dublu față de prețul telefonului meu, are un procesor mai șmecher, memorie mai multă, baterie mai mare, per total este mai deștept și mai grozav decât telefonul meu. Totuși, dacă nu ar avea problemele pe care le are cu bateria și dacă nu i-aș fi spart ecranul în toate părțile, mi-ar plăcea să mai trag mult și bine de telefonul meu, pentru că s-a mișcat bine și a făcut zeci de mii de poze în timpul pe care l-am petrecut împreună.

Deci nu are rost să compar mere cu pere. Ce vă pot spune este că Huawe Mate30 Pro este un telefon aproape impecabil. Iar singurele neajunsuri sunt date de partea de software, adică: nu ai Google, nu poți instala X aplicații. În rest, se mișcă grozav și funcționează impecabil.

Mi l-aș cumpăra? Probabil că nu. Sunt mult prea obișnuită cu Androidul de la Google. Tocmai mi-a luat Sebi o boxă inteligentă Google Home și un bec pe care îl controlez prin aplicația de pe telefon, lucruri pe care nu le pot face de pe Huawei. Am avut la un moment dat ocazia să trec pe iOS, am avut un iPhone nou-nouț, în cutie, și l-am dat pe un Samsung. Am zis mai sus că sunt destul de rezistentă la nou și reticentă când vine vorba despre schimbări radicale. Deci nu aș da 1.000 de euro pe un telefon care îmi impune unele limitări. Aș da 1.000 de euro pe un telefon mai bun decât al meu, mai rapid, care să îmi ofere aceeași interfață, același „ecosistem”, dar la o viteză mult mai mare, aia da!

Îl recomand? Da. Îl recomand dacă vrei să ai în buzunar super tehnologie, să poți face poze superbe, să nu te înrgijorezi că vei rămâne fără baterie. Îți poți instala Facebook și WhatsApp, dar nu știu dacă vei putea să îți verifici contul folosind aplicația pusă la dispoziție de banca ta. Poți intra pe site-ul dedicat (de exemplu Homebank.ro) și să te loghezi acolo, dacă banca îți permite. Dacă nu, ghinion.

Nu ți-l recomand dacă ești dependent de Google așa cum sunt eu. O să mă înjuri. Dar dacă ești un om de afaceri care nu stă toată ziua cu nasul în telefon, o să-ți placă: se mișcă foarte bine, bateria ține mult, are un ecran generos, îți faci treaba cu el.

L-am testat într-o veselie și poți urmări pe Facebook ce am publicat în albumul pe care i l-am dedicat: aici. Iar pe Instagram, îmi găsești postările sub htagul #HuaweiMate30Pro.

Am testat acest telefon în cadrul campaniei Orange Smartphone Tester.

Dacă ai găsit o greșeală de redactare, mi-o poți semnala selectând textul cu pricina și apăsând Ctrl+Enter. Mulțumesc!

1 thought on “Am testat Huawei Mate30 Pro”

  1. Da, cei de la Huawei au primit o mare lovitură prin interzicerea de a mai folosi serviciile Google… Altfel, ăsta trebuia să fie cel mai bun/puternic telefon so far…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.