Consumerismul meu și al familiei mele mă obosește

De vreo câțiva ani, am devenit foarte eco-conștientă. Nici nu a trebuit să urmăresc documentarul lui Al Gore ca să realizez că suntem în 💩 și că trebuie să facem ceva ACUM pentru a stopa distrugerea planetei. Din păcate, simt că deși eu fac chiar tot ce e omenește posibil ca să îmi reduc impactul negativ asupra mediului, nu e suficient. Degeaba fac eu tot ce pot dacă pe lângă mine sunt 100 de nesimțiți care își aruncă pe jos gunoaiele.

Și nu exagerez. Trăiesc într-un oraș în care primăria încearcă să facă mereu curățenie. Bieții angajați ai firmei de salubritate trec zi de zi pe principalele străzi și golesc coșurile de gunoi, mătură, adună gunoaiele, dar dacă o iei printre blocuri, e plin de ambalaje de bere, sucuri, chipsuri, țigări. Ba, în unele zone am văzut pungi și pahare goale de McDonald’s (inclusiv în pădurea de la marginea orașului), asta în condițiile în care noi nu avem McDonald’s în oraș. Oamenii se duc, cumpără, aduc acasă, consumă, dar brusc, efortul necesar pentru a-și arunca gunoaiele la gunoi devine mult prea mare și le aruncă acolo unde au mâncat – și probabil că au pretenția ca data viitoare când merg acolo, să fie curat. Să se facă, că de aia avem primărie, nu?

Una dintre vloggerițele mele preferate are un motto foarte fain:

🤷‍♀️ Nu poți face tot binele de care lumea are nevoie, dar lumea are nevoie de tot binele pe care tu îl poți face! 🙌

Shelbizleee

Și cam așa stă treaba: dacă fiecare dintre noi are face câte ceva, un gest cât de mic pentru planetă, aceasta nu ar mai fi atât de sufocată de deșeuri și de boala numită umanitate, pentru că suntem ca o plagă pentru biata planetă!

Am strâns mai jos o listă cu lucrurile pe care le fac eu pentru a-mi reduce din vina pe care o resimt din cauza consumerismului, dar înainte de a v-o prezenta, trebuie să spun că nu fac nimic perfect. Nici o acțiune pe care o întreprind nu e perfectă, pentru că sunt om și greșesc, nu am timp sau chef de reciclat, nu am chef de gătit și prefer să cumpăr ceva pre-gătit și congelat etc.

👗 • cumpăr haine second hand. Să vă spun drept, fac asta de când mă știu, dar doar de când a venit Humana în orașul eu simt că am cu adevărat de unde alege. Sunt multe seconduri care vând gunoaie la prețuri mari, la fel cum sunt câteva comori ascunse, magazine mici, cu vânzători sufletiști, care se bucură când le treci pragul și sunt nerăbdători să te ajute. Da, mai există și așa ceva, trebuie doar să căutați. Dar revenind la haine, Humana este sursa mea principală și pe cuvânt că nu mi-e deloc rușine să afirm asta. Există în lumea asta atâtea haine bune date la o parte de unii care și-au reînnoit garderoba, încât mi se pare o risipă grozavă de resurse să mă duc să îmi cumpăr ceva nou și să plătesc de 5-10 ori mai mult doar pentru privilegiul de a fi prima care poartă acea haină.

NOT SO FUN FACT: pentru a produce o pereche de jeanși, e nevoie de 6.800 de litri de apă. Șase mii opt sute de litri de apă. Let that sink in. (sursa)

🍕 • nu comand mâncare decât foarte rar. Ăsta e un obicei pe care l-am dobândit datorită sărăciei, dar care s-a împământenit odată cu programul Reset, care m-a învățat să îmi pregătesc prânzul măcar cu o zi în avans. Nu mi se pare deloc în regulă să dau 20-30 de lei pe zi pentru un prânz pe care îl pot pregăti de acasă cu mai puțini bani și pe care sigur pot să îl fac cu ingrediente mai bune și mai sănătoase. Uneori mai cedam tentației și comandam te miri ce împreună cu colegii de birou, dar cum nu mai am colegi de birou, a dispărut și tentația.

NOT SO FUN FACT: Fiecare tip de ambalaj alimentar necesită o mulțime de resurse precum energie, apă, chimicale, petrol, minerale, lemn și fibre pentru a fi produs. Fabricarea sa generează adesea emisii în aer, inclusiv gaze cu efect de seră, metale grele și particule, precum și ape uzate și/sau nămol care conțin contaminanți toxici. Aici e vorba despre alimente în general, dar pe lângă toate ambalajele în care sunt ele livrate (cutii de aluminiu, borcane, saci de plastic, cutii de carton etc.), prânzul livrat la serviciu îți este adus într-o caserolă din te miri ce plastic, cu tacâmuri din plastic sau tacâmuri din lemn ambalate în plastic, toate puse într-o punguță din plastic. Lucrurile s-au mai îmbunătățit un pic de când au fost interzise toate aceste ambalaje din plastic, dar ele nu au dispărut. Comandați de la o firmă mică și vedeți ce ambalaje primiți! (sursa)

♻️ • reciclez. Mă rog, colectez deșeurile selectiv, că de reciclat ar trebui să se ocupe firmele specializate. Dar o fac? Realitatea este că apele și câmpiile sunt pline de plastic. Am văzut cu toții camioanele care ridică la grămadă PET-uri, cartoane, doze la grămadă, ca apoi să ni se spună că deșeurile sunt, apoi, selectate din nou. Dozele și PET-urile prefer să le duc la Kaufland, la containerul Tomra, pentru că scrie pe el că sunt reciclate garantat. Dacă așa promite Kaufland, eu vreau să cred că nu minte. Sigur, ca pieton, mi-e peste mână să mă car cu ditamai sacul după mine săptămânal, dar prefer să le duc la Kaufland decât să le las la containerul din oraș. Nu că nu aș avea încredere în firma de colectare a deșeurilor (nu am), dar angajații cam lasă containerele fără capac și pentru oameni, asta reprezintă o invitație la a arunca gunoiul menajer (așa numita fracție umedă) în ele. Și uite-așa se face un harcea-parcea cu cartoane ude, doze amestecate cu resturi de mâncare, haine, încălțăminte, zoaie. Pardon, levigat, că așa se numește zeama aia care se scurge din gunoiul menajer și care are un miros specific.

Cartoanele le adun într-o cutie mai mare, sticla o arunc la containerul-clopot pentru sticlă, pâinea uscată o duc la bunica mea, care o dă găinilor.

Totuși, soluția pentru a scăpa de plastic nu este să reciclăm, ci să cumpărăm mai puține produse ambalate în plastic. Nu ai nici o garanție că firma de colectare din orașul tău le duce la o nouă colectare pe bandă.

NOT SO FUN FACT: România reciclează 14% din cantitatea totală de deșeuri colectate. (sursa)

🥩 • nu mănânc carne, lactate, brânzeturi sau ouă. Pe lângă suferința incredibilă pe care industria cărnii le-o provoacă animalelor, consumul de resurse este și el uriaș. Nu am renunțat la carne, lapte, brânză, ouă din aceste motive, ci pentru că eu cred (după ce m-am documentat temeinic) că alimentația asta nu este sănătoasă, așa că am recurs la plante și sunt foarte mulțumită de starea mea de sănătate după un an jumate. În timp, am aflat cât de nocivă este pentru planetă creșterea animalelor. Practic, ne distrugem mediul înconjurător ca să mâncăm ceva care ne place foarte mult dar ne face mult rău.

NOT SO FUN FACT:

O persoană pe care o consideram prietenă m-a luat la… bully-it pentru că am ales să nu mai mănânc carne, lactate, brânzeturi, ouă etc. Dar nu așa, bullying serios, în care a început prin a-mi spune că desconsider știința, că practic sunt o proastă pentru că neg faptele pe care el (!) le-a învățat în școală și care sunt adevărate pentru că le-a învățat el la școală, că „am nevoie de carne” pentru că este alimentul ideal pentru corpul uman, că omul de-aia a evoluat din maimuță, pentru că a mâncat carne prăjită, că privându-mă de carne, practic „înlocuiesc proteina” cu ceva care trebuie consumat în cantități mai mari și astfel mă îngraș. Și câte și mai câte. Asta în timp ce eu așteptam cuminte să se prăjească legumele și să-și prăjească el micii. Dar B12? Ce te faci de B12? Iau supliment, sunt împăcată cu acest gând. Oricum animalele pe care le găsești în supermarket nu se hrănesc de pe jos, iar dacă hrana lor nu este suplimentată cu B12, surpriză: nici tu nu prea ai B12. Inutil să vă spun că nici eu, nici „prietenul” cu bullying-ul nu avem greutatea ideală, aia din manual. Dar eu măcar știu exact de la ce m-am îngrășat și știu că analizele mele sunt mult mai bune decât ale lui. Pe verificate. 😊

DE ASEMENEA:

Iar criticul meu interior a găsit o modalitate nouă prin care să-mi transmită că nu fac nicio diferență. Că nu contează că refuz punga la magazin, că sting lumina când ies din cameră și opresc apa în timp ce mă spăl pe dinți, că port mereu cu mine sticla din oțel inoxidabil, că improvizez o trusă pentru călătorii din recipiente pe care le am acasă, că spăl ambalajele înainte să le predau la centrele de colectare, că strâng uleiul folosit, hainele vechi, bucățelele de hârtie, pungile cu zip. Că mă gândesc de o sută de ori înainte să cumpăr ceva: sigur am nevoie de asta?

Oana Racheleanu, DOR

🛍️ • am mereu punga cu pungi la mine. Sau plasa cu plase. Sau săculețul cu pungi. Depinde. Am multe, foarte multe plase din bumbac pe care încerc să le folosesc, deși la câte am sunt conștientă că nu voi apuca să le uzez complet în viața asta decât dacă chiar reușesc să trăiesc 100 de ani; o singură dată mi s-a întâmplat, în ultimii ani, să nu am plasă la mine și să trebuiască să cumpăr una și m-am enervat foarte tare. Cum să mai dai banii pe plase când ție-ți geme casa de plase cu plase și pungi cu pungi?

https://www.facebook.com/denisa.lala.bargau/posts/4608716499178690

NOT SO FUN FACT: se pare că, totuși, pungile/plasele din plastic sunt mai puțin dăunătoare mediului decât cele din materiale textile. Sunt niște calcule, că alea din plastic poluează mai puțin, dar nu știu la câte utilizări s-au gândit cei care au făcut calculele și nici nu mă interesează. Eu, una, nu cumpăr pungi de plastic, mai ales că am deja o mulțime de plase din textil sau plastic gros, pe care le refolosesc la nesfârșit.

🔋 • adun baterii pentru a le duce la reciclat/colectat la firmele care le vor arunca unde trebuie și nu în natură. Era o vreme când primeai un număr decent de baterii pentru o mână de baterii uzate. Astăzi, singura firmă care mai dă ceva este Penny, unde primești 6 sau 8 baterii noi pentru UN KILOGRAM de baterii uzate. Noroc că trag greu la cântar. Cred că am strâns vreo 2 kile de baterii acasă, atât din ce am folosit noi, cât și de pe jos.

NOT SO FUN FACT: Un coleg care se pregătea să mă certe că sunt exagerat de grijulie cu natura aruncă baterii cu pumnul oriunde se nimerește. Și folosește multe, că face poze și are nevoie pentru bliț. I-am explicat că nu e OK, că ajung să polueze grav, a ridicat din umeri. Și m-a întrebat ce fac cu uleiul alimentar uzat. Pentru că… whataboutism.

🛢️ • colectez uleiul alimentar uzat și (teoretic) îl duc la reciclat. Am o cutie din plastic, rămasă de la niște măsline, în care adun uleiul în care și-a prăjit Sebi te miri ce. Când o să adun 2 litri, o să îl duc la MOL sau la Auchan, pentru că de aceste două firme știu că primesc uleiul uzat și Auchan chiar dă ceva la schimb, cu condiția să fie curat, strecurat, fără impurități.

NOT SO FUN FACT: Sincer, eu îl tot colectez, dar: 1. nu folosim prea mult, ca să se adune cine știe ce cantitate și 2. nu știu ce s-a întâmplat cu uleiul adunat de mine până acum vreo câteva luni. Bănuiesc că cineva din casă nu a avut loc de PET-ul meu de 2 litri și l-o fi aruncat la gunoi. Bine măcar că nu l-a aruncat în chiuvetă, pentru că un litru de ulei aruncat în rețeaua de apă poluează un milion de litri de apă. E foarte, foarte nasol. Și suntem ipocriți dacă ne scandalizăm când câte o firmă poluează oceanele cu petrolul vărsat „din greșeală”, dar noi golim tigaia în chiuvetă, că ce-are, domnule? E un pic de ulei.

• refolosesc borcane, sticle, cutii, ambalaje, tacâmuri, bețișoare; nu arunc plicurile de zahăr de la cafeaua pe care o beau (neîndulcită) în oraș și încerc mereu să găsesc o altă utilitate pentru recipientele care și-au îndeplinit scopul și ar urma să ajungă la gunoi.

NOT SO FUN FACT: Cumpărăm și folosim atâtea chestii ambalate în atât de mult plastic, încât faptul că refolosim o caserolă o dată sau de două ori pur și simplu nu înseamnă mai nimic. Pentru fiecare dată când car după mine un termos cu apă, ceai sau cafea, sunt o mie de oameni care cumpără apă îmbuteliată de la supermarket. Și eu fac asta: îmi place apa minerală și cum altfel aș putea să o beau dacă nu gata îmbuteliată? În sticlă de sticlă e prea scumpă, în PET e dăunătoare mediului înconjurător, chiar dacă duc eu PET-ul la reciclat, tot e un plastic de unică folosință pe care l-am cumpărat și consumat.

Și OK, refolosești o cutie, o caserolă, un borcan. Știți câte borcane am adunat? Aș putea să îmi deschid o murătorie mai mică. Actually, this is not a bad idea. Împreună cu Sebi am făcut niște varză murată senzațională. Sunt multe idei pe net cu privire la reciclarea recipientelor: să faci cutii sau ghivece din bidoanele de lapte, animăluțe din PET-uri, pereți din sticle de vin etc. Dar ți-ar trebui foarte mult timp să le pui pe toate în practică și toate aceste „piese” trebuie depozitate undeva. Știu, pentru că păstrez o grămadă de chestii în ideea că le voi refolosi la un moment dat. Nu am timp să mă ocup de toate proiecțelele pe care le am în minte. Fizic nu-mi ajunge timpul să le fac pe toate, fiind plecată de acasă aprox. 10 ore pe zi (8 la lucru + minimum 2 pe drum).

Am recipiente pentru reciclat hârtie, doze și PET-uri, punga cu pungi în care adun tot ce înseamnă pungă sau plasă care mai poate fi folosită, iar în ultima vreme am început să strâng haine pe care nu le mai purtăm. Le mut dintr-un loc în altul până când voi avea timp să mă ocup de sortarea lor și, eventual, de un alt proiect pe care îl am în minte. Când să le și faci pe toate?

O dată pe săptămână, duc dozele și PET-urile la Kaufland, la TOMRA, acel container în care se introduc doze, sticle și PET-uri și care-ți dă la schimb un voucher cu o reducere simbolică și de obicei nesemnificativă la un produs de care nu ai nevoie. Sau, dacă ai nevoie, cum a fost cazul meu de curând, nu se aplică reducerea la case, pentru că „nu știm ce are, dar nu merge deloc”. Superb. La Lidl am văzut, în Iași, un container asemănător, unde primești pentru fiecare doză sau PET reciclate 2 bani. De fapt, un voucher de 2 bani – deci dacă duci 100 de doze, primești 2 lei. E și distractiv să te duci, ca pieton, cu sacul de doze sau PET-uri după tine ca să primești praf în ochi, practic.

Între timp, Ministerul Mediului se trage pe fese cu SISTEMUL GARANȚIE-RETURNARE, cel care ar urma să ne rețină 50 de bani pentru fiecare ambalaj reciclabil la cumpărare și să ne returneze 50 de bani atunci când ducem ambalajul înapoi la magazin. Știți… cum era în comunism cu sticlele de sticlă pe care unii copii cu spirit întreprinzător le furau din spatele magazinului Alimentara și le duceau în față, la tejghea, ca să ia bani pe ele. De doi ani aștept implementarea acestui sistem la nivel național, dar Guvernul se face că are probleme în a-l implementa, pentru că marile magazine s-au plâns că ele doar vând, nu pot fi obligate să adune gunoaiele pe care tot ele le aduc în comunitate. Din nou, superb.

https://www.facebook.com/media/set/?vanity=denisa.lala.bargau&set=a.3903401889710158

O dată pe lună, duc tot la Kaufland, la „țestoasă”, minimum trei recipiente de produse de curățenie sau de îngrijire. Se adună, nici o grijă: azi un degresant, mâine un șampon, poimâine detergentul lichid de vase, ziua următoare detergentul lichid de haine. Pentru fiecare trei recipiente goale duse la reciclat, Kaufland oferă un voucher de reducere 50% la un produs pe care-l alege el. Dacă-ți trebuie, bine, dacă nu, măcar ți-ai făcut datoria și ai dus chestii la (sper eu) reciclat. Țestoasa e făcută din sârmă și e reprezentativă pentru oceanele care sunt „sufocate” de gunoaiele noastre, iar sub țestoasă e o cutie mare în care arunci recipientele ca să-ți primești voucher-ul de la informații clienți.

ÎN CONCLUZIE

Așadar, turtesc sticle și doze, le duc la reciclat, adun recipiente de la produsele de curățenie, recondiționez obiecte vechi, refolosesc sticle și borcane, cumpăr haine deja purtate, mănânc produse cât mai naturale (în măsura în care pot), iar toate astea îmi iau timp. Este obositor și greu. Însă odată ce am apucat-o pe calea asta, știu sigur că nu m-aș întoarce la a arunca reciclabilele la grămadă cu gunoiul „fracție umedă”, că nu aș mai mânca niciodată carne, că nu aș putea să arunc, pur și simplu, gunoiul pe jos, așa cum o fac atâția oameni în jurul meu. Nu e virtue signalling ce fac eu aici. Nu am scris tot acest articol ca să fiu lăudată sau aplaudată că vai, uite ce bună ești tu. Nu sunt. Fac tot ce pot, fac ce ține de mine ca să îmi minimalizez impactul negativ asupra mediului. Știu că prin toate acțiunile mele fac foarte mult rău, cumpăr și consum mai mult decât am nevoie, dar fac acel minimum necesar ca să dorm bine noaptea, să fiu un pic mai împăcată cu mine. Că alții nu fac nici atât… efectiv ține de educația lor și degeaba mi-aș dori eu să îi pot educa, pentru că nu pot. Educația strictă se face și cu amenzi. Cu legi puse în aplicare, care să îi usture la buzunare atunci când nu vor să respecte natura. Dar să nu uităm că noi încă ne tăiem de bunăvoie pădurile ca să ne facă alții parchet și mobilă pe care apoi să ne-o vândă la preț mai mare.

Nu vă mai întreb nimic, în încheiere. Spuneți-mi ce vreți voi, ce simțiți că trebuie completat. Ce am uitat. Că poate fac ceva în plus și am uitat. Ce faceți voi ca să dormiți bine noaptea.