Doi ani de mers pe jos: 2019 e despre mâncat sănătos

În 2018 scriam despre primul an de mers pe jos. Am făcut de atunci alte câteva sute de kilometri, pe jos, pe cele două picioare din dotare și mi-am zis că ar fi potrivit să pornesc un serial în care să povestesc, o dată pe an, cum mai e cu mersul pe jos.

Vara lui 2019 a venit cu o sperietură: o durere care pornea de la baza coloanei și se ducea pe picior în jos, pe un junghi frumos. Și a continuat cu dureri ample la articulațiile genunchilor și șoldurilor, atât de sâcâitoare încât ajunsesem în pragul disperării. Am încercat injecții cu Gerovital, mă pregăteam de injectarea cu plasmă din propriul sânge pentru că auzisem că această „terapie vampir” ar fi foarte eficientă, efectiv nu mai știam ce să fac și mă gândeam cu groază că zilele mele de mers pe jos câte 10 km pe zi s-au terminat, pentru că mi-am „consumat” articulațiile.

Între timp, în grupurile de Facebook am dat peste mai multe informații legate de glanda tiroidă și alimentație. Evident, știam că există o corelație între ceea ce mâncăm și starea noastră de sănătate, dar abia acum încep să înțeleg cât de importantă este, de fapt, alimentația pentru funcționarea în parametri optimi a organismului. Ceea ce îi dăm organismului nostru, combustibilul, este poate mai important decât orice alt factor extern. Sigur, poluarea ne face și ea mult rău, dar în mai mare măsură, dacă nu ne hrănim corespunzător, ne facem singuri rău.

Iar pentru tiroidita Hashimoto, boala cronică pe care o am eu, am găsit mai multe recomandări pe care nu credeam că o să ajung să le urmez, dar când încerci ceva și vezi că te simți mai bine imediat, nu-ți vine să te întorci la your old ways, mai ales că știi de unde ai plecat și ce dureri aveai.

Prima dată am vrut să încerc AIP, adică protocolul autoimun. Ce este AIP? Este impropriu spus un regim alimentar; presupune eliminarea din alimentație a unor alimente despre care se știe că ne pot face rău. Acestea sunt numeroase și includ:

  • glutenul
  • lactatele
  • leguminoasele (ce crește în păstăi)
  • solanaceele (vinete, roșii, ardei, cartofi)
  • nucile și semințele
  • anumite condimente
  • alcoolul
  • ouăle
  • aditivii
  • zahărul

Pfff, cu o listă atât de lungă, ce ne rămâne bun de mâncat în protocolul autoimun? Păi ar fi așa:

  • legumele (anghinare, sparanghel, sfeclă, broccoli, varză de Bruxelles, varză, morcovi, conopidă, castraveți, salată verde, ciuperci, ceapă, rutabaga, păstârnac, spanac, dovleac, cartof dulce)
  • fructele (avocado, măr, caisă, banană, cireșe, zmeură, mură, frăguță, lămâie, cocos, curmală, smochină, strugure, kiwi, mango, pară, piersică, prună, ananas, rodie, lubeniță)
  • ierburi și condimente (busuioc, coriandru, scorțișoară, mărar, ghimbir, usturoi, mentă, pătrunjel, mentă, rozmarin, șofran, salvie, turmeric, cimbru)
  • proteine (vită, pui, rață, pește, miel, crustacee, porc, curcan, vânat)
  • grăsimi (ulei de avocado, seu de vită, grăsime de pui, ulei de cocos, ulei de măsline, ulei de palmier)
  • altele (oțet din mere, pudră de carob, făină de casava, făină de cocos, zahăr din cocos, fructe uscate, miere, amidon din tapioca)

După eliminarea din alimentație a mâncărurilor din prima listă, urmează o perioadă de mâncat doar chestiile din a doua listă, apoi reintroducerea treptată a unor alimente. Este un proces cronofag, pe durata căruia ai nevoie de o disciplină de fier, ca să nu fii nevoit să o iei de la capăt. Practic, elimini toți posibilii inflamatori din alimentație, după care îi reintroduci, treptat, iar când începi să te simți rău știi că nu mai ai voie să consumi alimentele introduse cel mai recent.

Fără să fi știut despre AIP, eu începusem să îmi notez într-un carnețel toate alimentele care mă balonau sau îmi dădeau o stare proastă. Cu timpul, dacă ești foarte atent la ceea ce mănânci, poți învăța care sunt alimentele cu care nu te (mai) înțelegi și pe care trebuie să le elimini din dietă.

Mi-a fost greu să renunț la gluten. A fost în primul rând un prag psihologic de trecut, pentru că înainte trăiam cu convingerea – inoculată de diverse publicații online – că nu trebuie să renunți la gluten decât dacă suferi de boala celiacă. Cum, și să devin eu una dintre fițoasele alea pe care le vezi prin filme, care nu mănâncă lactate, gluten, carne…? NO WAY, îmi ziceam.

Ei bine… way! Am renunțat întâi la lactate și brânzeturi. Nu mi-a fost ușor, dar iată că am supraviețuit. Eu oricum am intoleranță la lactoză și dacă voiam să mănânc/beau ceva produse lactate, trebuia să iau și pastile de lactază. Umblam mereu cu lactaza după mine, acum sunt liberă. Liberă să nu mă mai bucur de brânzeturile pe care le iubeam atât de mult, dar… mi-e mai bine așa.

Apoi am renunțat la gluten. Adică nu mai mănânc pâine deloc (doar dacă o fac eu din mixuri speciale sau dacă o cumpăr – și nu e ieftină, la 8,5 lei pâinica fără gluten), am înlocuit-o cu rondelele de orez expandat. Nici Wasa nu mai mănânc, pentru că sunt făcuți din secară, care conține gluten. Nu am o alimentație 100% fără gluten, dar spre asta tind. Adică nu verific cu febrilitate etichetele în căutarea simbolului „gluten free”, dar încerc pe cât posibil să evit produsele despre care știu că au gluten.

Și… surpriză! Nu mă mai dor articulațiile! Am vreo două luni de când am renunțat la gluten și pot să merg pe jos cât vreau eu. Nu mă mai dor genunchii, o afirmație pe care nu credeam că o s-o mai fac vreodată!

Dădusem vina pe tiroidită, pe vreme, pe vârstă, pe moștenirea genetică, dar nu mi-a trecut prin minte să arunc o privire și în farfurie. Acolo stătea dușmanul.

Uită-te la mine cum aleg salata de pe un bufet suedez #cudetoate!

OK, OK, să nu ne precipităm. Mai am zile când mă dor articulațiile și îmi asum că orice greșeală alimentară va avea consecințe. De exemplu azi am mâncat o felie de cheesecake cu Oreo pe care am făcut-o eu și în care am pus numai chestii interzise: frișcă lichidă (deși fără lactoză, tot de proveniență animală este), cremă de brânză, unt și zahăr. Iar biscuiții ăia sunt sigură că au gluten… dar primisem cadou acele firimituri și nu am putut să nu mă prefac că sunt bucătăreasă pentru o zi! Or să mă doară genunchii o vreme, după care o să-mi treacă.

Deci toată poliloghia de mai sus am făcut-o pentru a sublinia că anul ăsta sunt foarte interesată de sănătatea mea, cu accent pe alimentație, pentru că este cauza majorității problemelor de sănătate.

Cea mai recentă decizie este legată de toate produsele de proveniență animală: încet, încet, renunț și la ele. Nu devin vegetariană, să nu ne precipităm, ci încerc să adopt un regim bazat pe plante. Motive am destule, dar scânteia a fost documentarul The Game Changers. Au trecut doar câteva zile în care am înlocuit proteina animală cu proteină vegetală, dar eu chiar sper să adopt acest obicei pe termen lung.

Am „făcut” mușchi. Dacă în primul an nu vedeam nici o schimbare la corpul meu ca urmare a mersului pe jos, între timp am mai slăbit 12 kg și pot spune că se simt mușchii de pe picioare. Ba chiar se și văd, dacă îmbrac ceva mulat, mușchii Vastus Lateralis și… alții cu denumiri pe care nu le știu pe de rost.

Mi-e foarte ușor să merg pe jos pe distanțe lungi. Doar soarele puternic, ploaia sau ninsoarea mă deranjează (dar nu într-atât încât să nu merg pe jos prin soare, ploaie, ninsoare, apă, noroi, zăpadă), în rest, trimite-mă pe o distanță de 3-4 km și nu voi strâmba din nas.

Urc scările mult mai ușor. Adică le urc și nu gâfâi aproape deloc, lucru care nu se întâmpla înainte. Când eram grasă și fumam, făceam ca o locomotivă după ce urcam două etaje. Și mă mai dureau și genunchii. Astăzi urc și cobor scările și nici genunchi nu-mi mai pocnesc cum o făceau!

Am discutat cu un reumatolog despre mersul pe jos; mi-a spus că 4-5.000 de pași pe zi sunt suficienți și că nu am de ce să merg mai mult. I-am spus că am targetul de 10.000 și s-a uitat la mine cu ochii mari. De atunci mi-am schimbat targetul: pe telefon este de 6.000, iar pe brățară, de 8.000. În felul ăsta, când ating ținta zilnică mă simt bine. Targetul de 10.000 nu îl atingeam chiar în fiecare zi și de multe ori mă simțeam vinovată din cauza asta. De ce să îmi creez singură frustrări?, mi-am zis când am coborât ștacheta.

Toți medicii cu care am povestit și cărora le-am spus despre tiroidita Hashimoto mi-au confirmat posibilitatea ca durerile articulare să le am din cauza aceste boli parșive. Nu știam că aveam să găsesc calea spre o ameliorare prin schimbarea obiceiurilor alimentare.

Planul RESET a avut o însemnătate deosebită pentru mine, în ultimul an. Început în iarna trecută, după cele trei luni eram alt om. Am descoperit alimente pe care nu le încercasem niciodată, am învățat să îmi gătesc singură mâncarea (nu găteam aproape nimic, pentru că îl aveam pe Sebi pregătit oricând să-mi facă orice mi-ar fi trecut prin cap!), am învățat foarte multe despre corpul meu și sunt pe cale de vindecare… sigur, nu totală, pentru că o boală cronică nu se vindecă, dar îmi pot face viața mult mai ușoară!

În concluzie, pot spune că în 2019, am învățat să mănânc sănătos, ca să pot continua să merg pe jos.

Sunt un alt om. Același, dar diferit. Și dacă te regăsești în situația în care eram eu acum câteva luni, cu dureri de orice fel, îți recomand să îți faci analizele, să găsești cauza stării proaste de sănătate și să schimbi de urgență ceea ce faci greșit. E foarte probabil ca alimentația să fie vinovată – și să poți rezolva problema schimbându-ți obiceiurile alimentare!

Despre experiența mea cu RESET am scris foarte mult, aici sunt toate articolele: http://www.denisuca.com/tag/reset.

Pe jos cu băiatul meu, Viktoraș Bobiță Pedală Frumosu Frumoșilor

Și mai e ceva: suntem sufocați de mașini!

Nu există să mergi pe jos din punctul A în punctul B, indiferent cât de scurtă ar fi distanța dintre ele, și să nu te „lovești” de o mașină oprită unde a găsit șoferul loc, că parcată nu e. Plin de mașini pe străzi, în curțile blocurilor, pe terenurile virane, pe trotuare, în fața magazinelor, în fața TA, PESTE TOT! Mașini, mașini, mașini, poluare.

5 thoughts on “Doi ani de mers pe jos: 2019 e despre mâncat sănătos”

  1. Nu pot decat sa te felicit si sa ma bucur pentru disciplina si dorinta de care ai dat dovada!!
    Multa sanatate iti doresc si de acum inainte!!

    Acum ar trebui sa iau exemplul tau si sa renunt la mancarurile nocive… adica la pofte :))

  2. Durerile tale de genunchi sunt din cauza greutatii, daca slabesti dispar de la sine, ca nu mai exista presiune pe articulatii. Este o problema comuna, apare mai ales la persoanele care au peste 10-15 kg in plus, pentru e ca si cum ai cara mereu un sac cu greutatea respectiva.

  3. Felicitari pentru disciplina si pentru evolutie! Am inceput si eu sa renunt la paine si sa o inlocuiesc cu alte chestii (crackers, lipie), uneori efectiv ma umflam de la painea pe care o cumperi de la orice butic. Tot am vrut sa imi fac niste analize pentru intoleranta la gluten (am citit undeva ca nu e musai sa fii intolerant la gluten, poti fi si doar alergic) dar mi se pareau prea scumpe, si nu imi era musai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.