Două ipostaze

Sâmbătă după-amiază. Trec printr-o zonă de la marginea orașului și aud muzică live. Muzică bună, care mă poartă instant în alte vremuri, parcă și pe alte plaiuri. Încetinesc când ajung la gard și văd un cuplu de vârsta a doua dansând pe muzică, iar în curte, așezați la mese, mai mulți bătrânei și tinerei (tot de vârsta a doua) se bucurau de companie și mâncau sau doar povesteau. Ridic privirea: Centrul cultural maghiar. Hmm, nici nu știam că există așa ceva în Hunedoara!

Întâmplător, am aflat că a fost o sărbătoare și au făcut și live cu momentul, ceea ce mă ajută foarte mult în a ilustra ceea ce am spus mai sus:

Posted by Vajdahunyadi Magyar Ház on Saturday, September 21, 2019

Cobor în oraș și, în centru, trec pe lângă scări de bloc la baza cărora sunt așezate bătrânici albe în cap. Toate, dar absolut toate, vorbesc răstit despre copiii lor: „Măcar noră-mea are servici, dar el nimic nu lucră!”, „Io nu știu pe ce li se duc banii, că doar amândoi au salarii și încă iau bani frumoși, dar n-au nici un ban pus deoparte!”.

Atâta ne place nouă să ne preocupăm de aproapele nostru, ceva de speriat! Nu putem dormi liniștiți dacă nu știm cât câștigă toate neamurile noastre, iar când știm cât câștigă, nu putem dormi de grijă că îi cheltuie pe prostii!

2 thoughts on “Două ipostaze”

  1. De-aia bunica-mea nu stie ce salariu am. O freaca chestia asta si ma toaca mereu sa ii spun, dar pana acum am rezistat eroic. Intre timp, stie cat castiga toate neamurile noastre.
    O iubesc pe mamaie, dar are exact mentalitatea aia de țață, sa stie tot si sa zica mai departe. Adica, nu o face din rautate, ci ca sa se laude. Dar na, nu pot sa schimb omul la 74 de ani, prefer sa evit elegant, subiectul. Mereu imi spune ca sunt secretoasa si nu spun nimic: „Esti ca nasi-ta! Nici ea nu zice nimic, ce lucreaza, cat castiga, unde pleaca, ce face!”. :)))))).

    Si de cate ori ii cumpar ceva (ii plac parfumurile, i-au placut toata viata), ma intreaba: „Da’ asta cat a costat, maică?”. Macar aici ii fac placerea si ii zic. Ca mai apoi sa se laude: „nepoata mea mi-a luat parfum de 3 milioane!!!!”.

    Tocmai am fost pentru a doua oara in Austria, de data asta in zona de Alpi. M-am plimbat cu vaporasul si o mocanita de-a lor. Ei bine, din grupul nostru si inca unul, eram singurii de acolo tineri. La modul 25- 45 de ani. In rest? TOT era plin de batrani. PLIN! De la 60 in sus. Erau unii, chiar si in scaun cu rotile (bine, Austria e tara cu apa calda, acolo existau facilitati pentru persoane cu handicap, sa poata urca pe vaporas).
    Toti, imbracati super lejer, ingrijiti si cu pofta de viata. Parfumati, cu ochelari de calitate, toti aveau dinti pusi si ingrijiti. Ne uitam ca curca in lemne la ei si ne venea sa ne zgariem pe ochi, gandindu-ne parintii si bunicii nostri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.