Drumul meu, de la „sunt zombie fără cafea” la „ce fac în weekend pentru ea” (trecând prin „nu mai beau cafea”)

Sunt mai multe tipuri de băutori de cafea. Oamenii din jurul meu beau, de obicei, același fel de cafea, ani la rândul. De exemplu, mama bea dintotdeauna ness (cafea instant) pentru că simte că ar fi o diferență foarte mare de gust între aceasta și cafeaua naturală. Dacă ne uităm la cum se face cafeaua instant, vedem că ea este un fel de concentrat uscat (prin înghețare) al cafelei naturale, totuși, mama mea insistă că de la cafeaua naturală o doare stomacul, iar de la ness, nu. Bunica, la fel, bea doar ness, iar dacă îi oferi altceva, te refuză elegant.

Am întâlnit puțini oameni care să bea cafeaua „oricum”. De obicei, cafegiii au preferințe specifice: băutura trebuie să fie cu sau fără zahăr, cu sau fără lapte, naturală sau ness, la ibric, filtru sau espressor.

Adevărul e că dacă îți place un lucru, dacă îți provoacă plăcere, e foarte aiurea să nu îl mai găsești, să nu mai poți beneficia de el.

Cum ar fi să vii odată seara acasă, obosit, de la serviciu, și să te aștepte soțul sau soția cu șnițele în crustă de fistic? Iar tu să fii atât de rupt, încât să nu-ți ardă de așa ceva și să refuzi categoric să le guști, dar el sau ea să insiste și într-un final să te lași înduplecat și să guști… și să îți dai seama că tocmai ai mâncat cea mai bună chestie din viața ta (de până atunci)?!

Ei bine, eu am trăit asta. Și tragedia abia acum urmează: a fost o rețetă făcută de Sebi ad hoc, după niște beri. A doua zi nu mai știa exact ce și cât pusese în șnițelele respective și bineînțeles că nu mai știa cât fistic a folosit. Șnițelele s-au dus, eu le-am mâncat având certitudinea că sunt irepetabile, iar de atunci au trecut câțiva ani în care s-a mai încercat repetarea rețetei, dar fără succes.

Și dacă ar fi reușit să o refacă, eu sunt sigură că nu aș fi recunoscut gustul. În mintea mea s-a întipărit bine gândul că nu o să mai gust niciodată șnițele atât de bune ca alea cu fistic, făcute în acea seară, și mintea e greu s-o păcălești.

Dar dacă ești cafegiu și vrei să te bucuri de același gust al cafelei, slavă domnului, astăzi poți să faci asta. Și mâine. Și poimâine. Pentru că există aparate inteligente de cafea, care depășesc cu mult inteligența altor electrocasnice (chiar și pe a celor mai noi). Acestea ne pot face aceeași cafea, zi după zi, fără să dea greș. Noi le dăm apă, boabe proaspete (sau cafea măcinată) și lapte, ele folosesc rânșița ceramică și ne „servesc” cel mai bun cappuccino băut vreodată – în fiecare zi!

Fără să mergi „la ghici”, cu un espressor modern poți beneficia de aceeași plăcere dată de gustul cafelei, în fiecare zi. Iar asta nu-i lucru puțin. Cafeaua făcută la un espressor „smart” poate fi aceeași în fiecare zi, fiind ușor de personalizat la o atingere de buton.

De curând, am reînceput să beau cafea. Am lăsat-o de tot în martie, când am început dieta Reset. Apoi, după cele trei luni de resetare alimentară, am simțit nevoia unui boost de energie, în special după-masa. Așa că, nemaifiind băutoare de cafea, am înlocuit-o cu ceva la fel de gustos: ciocolata neagră, cu 80% cacao.

Problema este că de la un dreptunghi (că nu e pătrățică) la o „linie” și apoi la jumate de ciocolată (s-a strigat „Bingo”!) sunt doar câțiva pași și eu, mă știți, sunt specialistă în pași: merg pe jos kilometri întregi în fiecare zi!

Nu era OK să mănânc atâta ciocolată doar ca să suplinesc lipsa cafelei, așa că într-o bună zi, pentru că eram foarte obosită, mi-am luat o cafea de la automatul de la job. A fost bună. A doua zi am mai luat una, nici nu mai știu ce motiv am găsit. A treia zi era sâmbătă, nu mergeam la serviciu, nu am băut cafea. Dar în a patra zi mi-am făcut drum până la piață, unde este un automat identic, ca să îmi iau doza. Și în fiecare weekend, de-atunci, am procedat la fel.

Imagini pentru carrie bradshaw coffee

Îmi amintesc de vremurile când mă trezeam și umblam prin casă ca un zombie în căutare de cafea. Mă uitam atunci la Carrie din Sex And The City, care ieșea din casă – ca toți new yorkezii, dealtfel – și își lua cafeaua to go dintr-o cafenea.

Păi eu (eheeei, dragii babei!) nici nu concepeam să ies din casă fără să îmi fi băut întâi cafeaua! Astăzi, m-am transformat și eu într-o Carrie, luându-mi cafeaua doar în afara casei. E un fel de ritual, dacă vreți, în special în weekend: mă provoc să ies din casă dacă vreau să îmi iau „drogul” plăcerii. Dacă nu, nu, pot să stau în casă și să suplinesc cafeaua cu ce s-o putea. Dar dacă vreau gustul acela unic și inconfundabil, trebuie să mă îmbrac, să mă încalț și să pornesc în căutarea lui, prin oraș.

via GIPHY

Pentru cei mai comozi decât mine și Carrie, e bine de știut că espressoarele automate Philips cu tehnologia LatteGo, cu sistem de lapte LatteGo, fac parte cu succes din ritualul unei zile perfecte.

Acest espressor automat Philips se poate cumpăra de la magazin online magNET.ro.

Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2019.

1 thought on “Drumul meu, de la „sunt zombie fără cafea” la „ce fac în weekend pentru ea” (trecând prin „nu mai beau cafea”)”

  1. Si eu sunt mare iubitoare de cafea, insa imi place mereu sa experimentez cu arome noi. In functie de zona in care ma aflu aleg cafeneaua cea mai apropiata si ma delectez cu noua lor creatie. Bineinteles bautura trebuie sa fie mereu indulcita, altfel nu imi prea face placere sa o beau..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.