În jurul lumii în 80 de zile, cu Christian Tour

Phileas Fogg, protagonistul romanului „Ocolul Pământului în optzeci de zile” (1873), al lui Jules Verne, a fost inspirat de călătoriile în jurul lumii ale scriitorului și aventurierului american William Perry Fogg. Născut în New Hampshire (UK) în anul 1826, William Fogg s-a mutat în Cleveland (SUA) și începând din 1868 a călătorit în Japonia – fiind printre primii americani care au călătorit în Țara Soarelui Răsare, China, India și Egipt. Scrisorile trimise de Fogg acasă au fost publicate prima dată în ziarul The Cleveland Leader, pentru ca ulterior să fie strânse într-un volum intitulat „În jurul lumii: Scrisori din Japonia, China, India și Egipt”. Ulterior a călătorit în Egipt, Arabia, Persia și Bagdad, documentând aceste călătorii și adunându-le în cartea „Arabistan sau Tărâmul Nopților Arabe”.

Putem spune că dacă ar fi trăit în zilele noastre, William Perry Fogg ar fi fost un blogger de travel cu sute de mii sau chiar milioane de urmăritori. Scriitorii din alte vremuri care aveau privilegiul de a călători și darul de a scrie despre aceste aventuri au fost mai puțini decât bloggerii și vloggerii de călătorii de astăzi. Din fericire, astăzi aproape oricine poate călători oriunde în lumea asta. Ai nevoie de câteva lucruri esențiale pentru a deveni un scriitor aventurier în 2019:

  • 👌 dorința de aventură
  • 🛂 un pașaport
  • 🕒 timp pentru a călători
  • 📱 un telefon bun cu care să faci poze, video și să trimiți acasă (online) scrisori moderne (de exemplu, pe blog, Instagram YouTube sau Facebook)
  • 💰 bani
  • 🌍 o agenție de turism care să îți facă mai ușoară gestionarea aventurii

Turul meu virtual în jurul lumii

Mie îmi place foarte mult să călătoresc, dar nu bifez întotdeauna toate căsuțele de mai sus, adică fie îmi lipsește timpul, fie banii pentru a călători așa cum mi-aș dori. Sunt și foarte comodă, recunosc, și de multe ori mă gândesc că prefer să dorm în patul meu decât într-un cort în mijlocul pădurii sau într-o căsuță pe piloni, în apă, la mii de kilometri de casă. Nici măcar continentul nu l-am părăsit încă și mă apropii vertiginos de 40 de ani de viață.

Dar destul despre motivele pentru care nu călătoresc. Hai mai bine să vă povestesc cum călătoresc eu virtual, în destinații la care deocamdată doar visez, adunând idei pentru următoarele călătorii adevărate.

Ați ghicit, dacă e virtual, mă ajută Internetul. Când mă apucă dorul de ducă (tot mai des în ultima vreme), încep căutarea. Îmi aleg o destinație, intru pe YouTube, caut vloguri de călătorie (în română sau engleză) din acea destinație, apoi dacă găsesc un punct de atracție care trebuie analizat din mai multe unghiuri / perspective, îl caut pe Google Maps și îl admir cu Google Street View. Când treaba devine serioasă, încep să caut informații despre cele mai recomandate restaurante, tarife de acces la muzee, expoziții, acvarii, grădini zoologice și așa mai departe.

Oricât de mare ar fi satisfacția organizării unei vacanțe de la zero, sau de la A la Z, parcă tot mai sigur e să te lași pe mâna unei agenții atunci când vrei să faci un circuit. Astfel, poți alege între circuite culturale Christian Tour și circuite exotice Christian Tour, opțiunile sunt nu nelimitate, dar foarte variate și chiar ai de unde alege.

Spre deosebire de Phileas Fogg, care călătorea însoțit de Jean Passepartout, eu nu am un servitor. Sunt o femeie modernă, așa că am singură grijă de mine. Totuși, nu sunt atât de modernă încât să îmi las soțul acasă și să plec în vacanță (ne-am căsătorit pentru că vrem să petrecem timp împreună, nu separat, cu atât mai mult vrem să ne petrecem vacanțele împreună!), așa că în călătoria virtuală în jurul lumii, îl iau cu mine pe soțul meu.

Pentru cine nu-l cunoaște, Sebastian e un fel de mini-Wikipedia, o Enciclopaedia Britannica ambulantă. Are o memorie extraordinară și reține cele mai neașteptate detalii despre locuri, oameni, obiecte. Știe să îți spună cum funcționează un motor în patru timpi (serios, chiar mi-a explicat și nu o dată… eu sunt mai uitucă!), cum se condiționează o tigaie de fontă, cine a câștigat războiul (care-vrei-tu), cine au fost domnitorii regiunilor care astăzi formează România, cum se face un cuțit japonez din oțel de Damasc cu inima de V Gold… și lista poate continua la nesfârșit. Nici nu vă spun câte știe despre filme și actori! Orice l-ai întreba, orice… știe să îți spună. Pe testate!

Așadar, normal că nu aș concepe să merg în jurul lumii cu altcineva. Fiind foarte pasionat de arta culinară, Sebi știe (iar dacă nu știe, se documentează și află) ce mâncăruri sunt specifice într-o țară, cum se prepară acestea ce conțin. Ba, nu o dată s-a întâmplat să încerce să reproducă anumite preparate despre care a citit ceva sau pe care le-a văzut în filme.

Ca să simțim cu adevărat că am pornit într-o aventură, vom începe de… mai departe un pic. Nu simți că ai plecat în jurul lumii dacă ești din Hunedoara și prima oprire e la Budapesta! Așadar, începem „în stil mare”, cu Havana, Cuba.

Obligatoriu de bifat în Cuba: poză cu mașinile de epocă, vesel colorate și încă funcționale. Mașinile americane vintage, atât de reprezentative pentru Cuba – BUICK, Cadillac, Chevrolet, Ford, DODGE, Chrysler, Plymouth, Pontiac sau Studebaker –, au rămas pe străzile din Havana din anii ’60, când Statele Unite ale Americii au pus embargo pentru toate exporturile către Cuba, inclusiv pe automobile. Nemaiputând să importe legal mașini noi, cubanezii au fost nevoiți să se descurce cu cele rămase, să le repare și să le folosească chiar și acum, după mai bine de cinci decenii.

Mâncare de încercat: Ropa vieja (haine vechi, în traducere).

Din Cuba, mergem în celălalt „capăt” al lumii, în cele două țări pe care sperăm să le vizităm și în realitate, nu doar virtual: Australia și Noua Zeelandă.

După ce am văzut vlogurile Ștefanei Teodoroiu, pe care o urmăresc de mai mulți ani, am concluzionat că în Noua Zeelandă este o altă lume. Complet altă lume. Ca idee, oamenii ăia te pun să îți dezinfectezi tălpile pantofilor ca să nu le îmbolnăvești copacii. Comparați ideea asta cu orice ați văzut la noi în ultimii 30 de ani și apoi întrebați-vă unde e normalitatea. Atât.

Obligatoriu de bifat în Noua Zeelandă: o zi în Hobbiton, locul în care s-a filmat Hobbitul și care acum este exploatat la maximum. Plus o mulțime de alte chestii, în funcție de cât vă țin buzunarele, că înțeleg că e o țară cam scumpă.

Mâncare de încercat în Noua Zeelandă: înghețata Hokey Pokey, de vanilie cu caramel și posibil cu fagure.

Contrar credinței populare, Australia nu înseamnă doar insecte și animale care vor să te omoare. Pentru mine, o călătorie în Australia ar însemna în primul rând ocazia de a bifa o țară și un continent deodată, dar și ocazia de a vedea canguri…

Obligatoriu de bifat în Australia, așadar, ar fi: selfie cu cangurii și de vizitat Opera din Sydney, probabil cea mai reprezentativă clădire de pe întreg continentul. Chiar dacă seamănă cu niște castroane puse la uscat pe raft, este o clădire iconică.

Mâncare de încercat în Australia: în mod clar, Vegemite. Este o pastă făcută din extract de drojdie cu legume și condimente, sunt sigură că are un gust oribil, dar trebuie încercată, dacă ai ajuns până acolo!

Doar de dragul glumelor, din Australia aș merge în Austria. Pentru aceia dintre voi care se întreabă dacă o fi vreo legătură între cele două țări, atât de îndepărtate geografic, dar cu doar două litere în plus/minus la nume, aflați că nu. Numele Austria, în germană, este Österreich, adică regatul de est (estul Germaniei, desigur). Practic, Austria este numele Österreich pronunțat greșit de non-germani. Australia, în schimb, își ia numele din latină, fiind numită pământul necunoscut din sud – Terra Australis Incognita. Australis – sud, derivat din latinescul auster, care înseamnă vânt din sud.

Am fost de mai multe ori în Austria, este o țară minunată, cu peisaje superbe. Oriunde întorci capul, dacă faci o poză, este perfectă și o poți înrăma liniștit. Mai ales zonele de munte sunt exact așa cum ni le arată reclamele pentru produse lactate pure, curate, aduse din Alpi, de la văcuțele care pasc fericite.

Ce nu am făcut încă în Austria și deci ar fi obligatoriu de bifat: o vizită la Palatul Schonbrunn. În rest… împreună cu Sebi am avut privilegiul de a urca pe Kitzsteinhorn, în regiunea Kaprun din landul Salzburg, am vizitat Kristallwelten (acolo unde sunt create cristalele Swarovski), am băut o cafea în cetatea Hochensalzburg, am vizitat parcul de distracții Prater din Viena, am visat cu ochii deschiși la cum ar fi să locuiesc în casa lui Hundertwasser (Hundertwasserhaus)… am fi putut să și schiem, dacă ne-ar fi pasionat, dar nu am eu genunchi pentru schiat!

Mâncare de încercat în Austria: șnițel!

Din Austria aș alege să zburăm în Japonia. Țara asta era în partea de jos a listei mele de dorințe de câțiva ani, dar de când am văzut vlogurile lui Horia Sîrghi (Zaiafet), a urcat multe poziții. Și aici consider că e o altă lume. Personal văd Japonia ca pe o țară șlefuită până aproape de perfecțiune. Din afară, pare că au luat tot ce era mai bun în țările civilizate și au construit țara aproape perfectă. Nu știu cum sunt japonezii, dar din ce am citit și văzut, înțeleg că sunt niște ciudăței antisociali, niște roboți care nu mai știu să interacționeze între ei. Ceea ce nu-i de mirare, e de așteptat ca și pe noi să ne transforme tehnologia, peste încă 100-200 de ani, când vom ajunge la nivelul Japoniei.

Musai de bifat în Japonia: o noapte într-o „capsulă de hotel” (hotel capsule sunt un fel de sertare în care dormi când nu vrei să îți vinzi toate proprietățile din România pentru un sejur la un hotel „normal” din Țara Soarelui Răsare), turul orașului Tokyo.

Mâncare de încercat în Japonia: aoleu, toate! Sunt atâtea ciudățenii, încât mi-ar lua foarte mult timp doar să înțeleg ce cumpăr și mănânc… Dar dacă ar fi să recomand ceva, acela e ceaiul verde. Orice e bun cu matcha!

De aici am merge în India. India în sine e o țară imensă, care ar trebui explorată pe îndelete – cel puțin zonele turistice, de exemplu Kerala, despre care am aflat absolut întâmplător. Fiind pe fugă (trebuie să ajungem în toate „colțurile” lumii în 80 de zile, so… ne grăbim!), aș vrea să văd măcar două chestii.

Musai de bifat în India: Taj Mahal, pentru că este cea mai cunoscută clădire din toată țara. De Festivalul Holi știu de la TV, probabil de pe Discovery sau Travel Channel. Au mai văzut și alții acel documentar de călătorie și așa cred eu că au apărut evenimente ca The Color Run. Sau reclamele la Sony Bravia. Holi este însă o tradiție, este festivalul primăverii sărbătorit de hinduși și sikh. În ziua respectivă, oamenii se „bat” cu prafuri multicolore, rezultatul fiind o bucurie vizuală pentru cei care iubesc culorile. Și cine nu iubește culorile?

Mâncare de încercat: orice ai mânca, să ceri extra picant. Cred că poate fi o provocare interesantă, e ca și cum ai cere o cafea tare în Italia!

Nu poți rata Statele Unite ale Americii și Canada într-un tur al lumii, asta e clar. În Canada, sunt multe locuri pe care aș vrea să le vizităm; mi se pare o țară curată, civilizată, cu oameni minunați, singurul ei defect ar fi că-i foarte frig. Paradoxal, înțeleg că oamenii sunt foarte calzi!

Musai de bifat: cascada Niagara, dar și Toronto, Quebec, toate parcurile, rezervațiile naturale, orașele mici, suburbiile curate cu case colorate. Saskatchewan, de dragul de a pronunța acest nume.

Mâncăruri de încercat: poutine, un sos făcut de îngerași după o rețetă primită de la Dumnezeu, care se pune peste cartofii prăjiți și se savurează cu ochii închiși; orice cu sirop de arțar!

În America am multe de văzut. Atât de multe, că ar fi trebuit deja să încep de câțiva ani.

În primul și în primul rând, aș vrea să văd New York-ul. Nu am ajuns acolo până acum pentru că am două temeri legate de acest oraș: prima, că mi s-ar părea foarte aglomerat și copleșitor, că m-ar omorî cu agitația și m-ar mânca pielea să plec odată de acolo. A doua, că nu aș mai vrea să plec. Oricum ar fi, nu cred că poți merge în New York City, ca turist, și să zici după trei zile că ți-a ajuns și vrei să vizitezi altceva. Cred că New York-ul e în topul destinațiilor mele de vis… așa cum am spus, cu mențiunea că s-ar putea să fie prea mult pentru mine.

Musai de bifat în SUA: pe lângă obligatoriul NYC, semnul de la Hollywood, Las Vegas, Route 66 de pe care să cobori la un diner tipic și să comanzi pancakes și să primești refill-uri gratuite la cafeaua lor lungă făcută la filtru, Michigan pentru că are niște priveliști superbe toamna, Disneyland pentru că tot ești acolo, oh, câte ar fi de văzut!

Mâncăruri de încercat: un bagel din New York, portocale culese de mine din California, sunt sigură că la capitolul mâncare SUA excelează și nu am plecat de acolo dezamăgiți. Mai grași, cu siguranță, dar nu dezamăgiți!

Concluzii

Nu știu voi cum sunteți, dar pe mine m-a obosit și acest tur virtual! Nici nu ne-am apropiat de Africa, unde aș fi vrut să vizitez Africa de Sud și Marocul. În continuare aș mai vrea să văd Israelul, Iranul, China, Dubai, Rusia, Peru, dar și locurile exotice în care ajungi după ce schimbi două avioane: Thailanda, Bali (Indonezia). Ca să nu mai zic că nu am fost niciodată în Grecia sau în Anglia, bine? Că mi-e și rușine!

În final, pot spune că orice călătorie mă face să mă simt așa cum zice melodia de mai jos: în vârful lumii (ce aiurea sună tradus), plutind. Toate călătoriile mele m-au învățat câte ceva. Întotdeauna mă întorc acasă cu un bagaj voluminos, dar și cu un bagaj nou de cunoștințe. Se spune că înveți lucruri despre tine atunci când călătorești. De exemplu, dacă pierzi un tren sau un avion, afli cât de rezistent ești la stres. Nu e cazul meu: nu am pierdut nici un tren și nici un avion până acum, ceea ce spune despre mine că sunt destul de punctuală! Dar da, călătorind îți lărgești orizontul, înțelegi lumea înconjurătoare, înveți (invariabil) lucruri noi și interesante.

Articol înscris în competiția SuperBlog 2019. Fotografii: Pixabay

2 thoughts on “În jurul lumii în 80 de zile, cu Christian Tour”

  1. NY e mare si galagios. N-am vazut cat as fi vrut din el (a naibii ploaie, a stat doar cateva ore, iar cand am plecat a rasarit soarele in spatele nostru!), metroul e asa cum il vezi prin filme, cartierele alea tipic newyork-eze mi-au placut la nebunie, Central Park e locul in care uiti de aglomeratia din trafic, si e orasul in care vezi oameni din toate colturile pamantului.
    Hollywood/LA e mizerabil in centru, curat in cartierele bogate, noaptea mi-a fost mai frica decat in NY pe strada: plin de boschetari si de negri agresivi, am nimerit langa o bataie fix cand am iesit din parcare, noroc ca tocmai ajungea politia.
    Ai uitat Chicago in lista ta, daca tot ai pomenit de Route 66 (overrated dupa parerea mea, am parcurs destul de mult din drum si nu m-a impresionat, mi-a placut istoria locurilor si cam atat. E drept ca era inca final de iarna). In Chicago poti sa vezi Navy Pier, iar daca nimeresti in martie prinzi si St. Patrick’s day, cand apa râului se colorează în verde. De mancat deep dish pizza si de plimbat cu trenul suspendat, facut poze cu celebrul „ou” de inox, in care se reflecta usor deformat totul, urcat in Willis Tower (fostul Sears Tower).
    Prin Michigan n-am avut treaba, la Disneyland e inghesuiala. Mai degraba (pentru pasionatii de masini) o vizita la Indianapolis, la celebra cursa de masini.
    Daca vrei peisaje faine, si statul Washington ti le poate oferi, zona Seattle, Redmond, poti merge sa vezi Snoqualmie Falls, celebra in urma serialului Twin Peaks, si apoi mananci placinta preferata a agentului Cooper in acelasi local.
    San Francisco iar e de vizitat, atat orasul unde musai sa te plimbi cu „cable car”, celebrele tramvaie, dar si sa vizitezi Angel Island si Alcatraz, faci o plimbare pe (sub) Golden Gate, apoi iei masa intr-un restaurant pescaresc pe Fisherman’s Wharf.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.