Limba noastră-i o comoară. Comună

Naționalismul. Un fel de boală mintală, de obicei apare sub forme ușoare, dar pe alocuri s-au întâlnit cazuri extreme. Este „atunci când” ți se pare că un atribut oarecare, pentru care tu nu ai nici un merit, îți acaparează viața, gândurile, sentimentele, și tu chiar crezi că ai vreun merit pentru culoarea pielii, locul în care te-ai născut, limba maternă.

Dar ce introducere dramatică am făcut! Voiam doar să zic că pe mine mă fascinează foarte mult etimologia cuvintelor, îmi place să descopăr cuvinte „share-uite” între limbi neînfrățite, așa cum îmi place să descopăr cuvinte pe care le credeam românești în țările învecinate.

Am fost de-a dreptul fascinată de toate cuvintele „bănățenești” pe care le-am descoperit prin magazinele din Croația.

Știați că „românescul” dulap se regăsește și în arabă? La fel și pantalon.

Și cu toate că știu că există o mulțime de cuvinte comune mai multor limbi, tot mă bucur când fac câte o descoperire ca asta: brandul american de iaurt CHOBANI. Este că dacă-l citești, îți vine să râzi la gândul că au pus ciobanu’ pe etichetă? Hăhăhă, ce coincidență tare!

Doar că nu e o coincidență. Conform Wikipedia, compania Chobani LLC a fost fondată în 2005 de către Hamdi Ulukaya. El a ales numele Chobani ca o variantă a cuvântului turcesc çoban, la rândul său derivat din cuvântul čupân, adică păstor. Oier. Cioban. Spuneți-mi voi: ce firmă românească ar avea curajul să își denumească iaurtul Cioban?

Numele Chobani a fost inspirat de copilăria lui Ulukaya, când familia sa creștea oi și capre și făcea brânză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.