Lungul drum către Capitală

Am pornit de la Simeria, luând singurul tren care mai avea bilete disponibile când le-am cumpărat noi. E tren de zi, dar nu am mai nimerit niciodată un tren supraetajat pentru un drum atât de lung (Cluj-București cu CFR nu poate fi numit chiar „navetă”). Curios: sunt foarte multe locuri libere!

Mi se pare că în ultimii ani, la CFR nu mai e nimic standardizat. Totul este lăsat la voia întâmplării, băgăm pe ruta asta ce găsim. Noi am nimerit, cum vă spusei (suntem pe la olteni acu), un tren cu etaj compus din locomotivă și două vagoane. Un vagon are numărul 1, iar celălalt are numărul 20. De ce să nu confuzezi călătorul?

Sunt unele gări unde staționează mai multe (zeci de minute). Una a fost Simeria, unde am urcat noi, alta a fost Tg. Jiu, gara care ni l-a dat pe un cetățean care a început să asculte manele pe telefon, fără căști.

Eu dormeam și în căști aveam ceva sunete de prin pădure, dar și așa am auzit când a început „Un trandafir crește la firida mea”. M-am ridicat și eu, ca o floare abia trezită din somn, și cu fața aia m-am dus la el. L-am rugat să o dea mai încet.

S-a uitat la mine mirat: da’ ce, vă deranjează? Era sincer surprins. Da, zic, mă deranjează. Am așteptat să dea mai încet, a făcut-o, i-am mulțumit și am revenit la locul meu. Nu înțelegeam de ce îi zice „bou-vagon” acestui tip de vagon necompartimentat. Acum știu.

După o binemeritată perioadă de liniște care a durat vreo 15 minute, a apărut o țoapă cu aspect de doamnă. Nimic din felul în care arăta nu îi trăda IQ-ul cât numărul de la pantofi. Dar a intrat în vorbă cu un bărbat și efectiv nu îl lăsa pe om să termine o frază, că începea ea:

  • Da, dar dumneavoastră sunteți bărbat, vă treziți și aveți părul gata, dar gândiți-vă că o femeie trebuie să își aplice o mască pe păr!
    Wtf… sau:
  • Da, dar un bărbat imediat rezolvă o problemă, e suficient să meargă la un ghișeu și gata, pe când femeia trebuie să scoată mitraliera!

Nu știu cum să o clasific, că feministă nu era și mediocră e un termen mult prea blând pentru ea. În fine, sper că își va găsi liniștea în brațele unui bărbat adevărat care o va face să se simtă importantă CHIAR DACĂ E DOAR O FEMEIE. 🤷‍♀️

Apoi, ca într-o piesă de teatru proastă, apare un cuplu, oameni bine (curat!) îmbrăcați, ea chiar citea o carte. Își văd de ale lor, vorbesc încet și chiar mă surprind spunându-mi: „Ehei, dacă nu eram eu să vă opresc invazia de trandafiri și firide, nu ați fi avut liniște ca să citiți!”

La un moment dat, ea îi arată ceva în carte, iar el aproape că izbucnește:

  • Ar trebui notate și detaliile tehnice ale fiecare cărți!
  • Nu, zice ea, conținutul este important.
  • Nu-i adevărat! Ce ar fi o carte fără numărul de pagini și capitole, cum ar fi ea structurată?
    Omul era clar „book nazi”. Până la urmă s-au împăcat și s-au pupat înainte de a pleca. Cred că totul a durat preț de o stație, de aia mi s-a părut că a fost un act al unei piese de teatru.

Apoi a venit un alt domn, îmbrăcat destul de elegant. A tăcut frumos până când i-a sunat telefonul și a început să se răstească la interlocutor, folosind un accent puternic (era oltean omu’).

  • Păi îț spusei că sunt sus, că jos nu mai erea locuri. Nu, nu sunt în vagonul ăla, sunt în primul. Da, da, în vagonul 20! Păi dacă așa îi zice! Hai că vin eu în spate. Papapa.

Și a plecat și el. Au trecut șase ore, au mai rămas patru. Supraviețuim piesei de teatru. #rezist

Și mai vreau să zic că atâta frig ca în trenul ăsta nu am mancat nici în Lidl, unde vara temperatura e de 16°C! Și să mă felicit că mi-am luat pantaloni lungi și șosete peste glezne!

1 thought on “Lungul drum către Capitală”

  1. Peripetii, nu gluma :) !

    Un drum cu trenul te ajuta sa vezi realitatea ce ne inconjoara, desi uneori pare ca traim o realitate paralela !

    Spor la scrieri !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.