Despre Manay am auzit de la Sebi, care s-a dus fără mine la Timișoara și a mâncat de la ei, dar mi-a adus la pachet, pentru că e băiat bun și mă iubește.
Sigur, fast food-ul nu se pupă cu stilul de viață sănătos pe care l-am adoptat în urmă cu câteva luni. De atunci, sunt mândră să spun că am mâncat o jumătate de pungă de chipsuri, un sandwich McChicken și o porție de cartofi prăjiți de la McDonald’s; în rest, mâncare sănătoasă (OK, și ciocolată neagră, cu 80% cacao).
Numai că nu poți întotdeauna să mergi cu caserola de mâncare după tine. Da, mi se întâmplă rar să nu îmi pregătesc din timp mâncarea și am fost cu caserola de legume+pește inclusiv la Noaptea Muzeelor. Asta nu înseamnă că foamea nu te poate prinde nepregătit. Atunci, dacă trebuie să mănânci ceva și ești în proximitatea unui fast food, ce faci? Alegi varianta cea mai sănătoasă.
Bun, despre Manay acum. Am ajuns într-o vineri la restaurantul chinezesc situat în Shopping City Timișoara, pe Calea Șagului. E atât de șmecher acel mall! Are parcare pe acoperiș, chestie pe care nu am mai întâlnit-o până acum. Ei bine, de pe acoperișul-parcare ajungi direct în food court, iar Manay este fix al doilea restaurant pe stânga, cum intri.
Restaurantul chinezesc Manay folosește condimente originale, aduse din China. Probabil asta contribuie la gustul autentic al mâncării (când o să ajung în China, o să vă spun dacă mâncarea e la fel de bună).
Am ales vită (foarte) picantă cu legume și pui (picant) cu legume, pentru că nu m-am putut hotărî asupra unui singur fel de mâncare, le-am adăugat orez cu curry și o salată pe care trebuia să o încerc: de alge. Tata, care m-a însoțit, a mâncat pui cu ciuperci și i-a plăcut atât de mult, încât a întrebat-o pe mama dacă poate să-i facă și ea așa ceva; și tata nu e omul care să mănânce chestii neobișnuite. Bine, pui cu ciuperci nu-i cine știe ce chestie exotică, dar sosul acela dulceag a fost grozav.
Vita picantă în combinație cu sosul picant pe care l-am cerut au fost un pic cam mult, dacă ne gândim că în ultimele luni am mâncat uneori carne și legume nesărate – pentru că găteam pentru mine și pentru cățel în aceeași oală sau la steamer și m-am obișnuit să mănânc chiar și fără sare. Nu am tușit, nu am murit, spun doar că dacă nu mâncați picant de obicei, nu trebuie să adăugați sosul picant vitei care este deja iute! Iar dacă vă place mâncarea iute, go for it, vita picantă e ce trebuie!
Puiul picant (sau picănțel) a fost bun, orezul cu curry atât de bun, că l-am mâncat pe tot, iar salata de alge a fost o noutate pe care v-o recomand și vouă, are o textură foarte interesantă. Gustul este de algă; dacă ați mâncat sushi, știți ce gust are „pielea de pește” care învelește o bucată de sushi, deci ăla e gustul, numai că e mai consistent, mai ud… și parcă un pic mai acrișor, ca de murătură. Mi-a plăcut, 7/7 would eat again.








„Bila” aceea se numeste :
Inghetata prajita ! Si ghici ce … ? E de dulceee :)))
No bine… data viitoare vreau bilă! :)) Mai bine că nu am știut, că sigur mai mâncam și de-aia și… era prea mult!
In prima poza, tanti de la tejghea parea mai vesela decat tine ca mancai acolo. Oare de ce?
Ea era la serviciu, trebuia să fie veselă. Eu veneam după o vizită la medic, deci… nu trebuia să fiu veselă.