Prima zi de școală. Amintiri din alte vremuri

Laborator de biologie

Am început școala în comunism. Am prins un trimestru, unul singur, sub regimul comunist: asta înseamnă că am avut uniformă, dar și număr matricol pe care mama ar fi trebuit să mi-l coasă pe mâneca uniformei. Dar nu mi l-a cusut, iar pentru asta am luat bătaie la palmă cu un băț. Doamna noastră era de treabă când erau părinții de față, dar când erau colegii ei de față, trebuia să se comporte ca un comunist adevărat, or else…

Ai mei nu mi-au explicat cum stă treaba cu școala, așa că eu, în prima zi de școală, am fost convinsă că până termin școala de tot voi învăța tot cu doamna asta, chestie care m-a cam îngrozit.

Nu-mi amintesc exact sala de clasă, știu că stăteam în prima sau a doua bancă pe rândul de la ușă, că banca avea o scobitură pentru stilou, că nu aveam voie să scriem cu altceva decât stilou (și nu stiloul chinezesc cât un deget, în formă de urs panda, ci stilou clasic), că ne umpleam cu toții de cerneală pe degete când încercam să umplem rezervorul stiloului. În fața clasei erau două table negre din sticlă (aici nu s-a schimbat mare lucru), iar deasupra lor trona portretul lui Nicolae Ceaușescu.

Fiecare sală de clasă avea trei geamuri mari prin care pătrundea toată lumina posibilă. Curios că în copilărie nu mă deranja ora matinală sau lumina puternică la primele ore ale zilei. Atunci luam totul ca pe un dat, ca pe ceva normal, abia când am devenit adult am început să mă plâng de program, de oboseală, de lipsă de somn și așa mai departe.

La fiecare început de trimestru sau semestru, sălile de clasă miroseau a petrol. Era un miros puternic, care îți înțepa nasul și-ți dădea amețeli, iar petrolul avea menirea de a dezinfecta podelele sau ceva… A spus-o foarte plastic Anamaria Nedelcoff:

Astăzi, școlile arată diferit. Structura e aceeași, sălile de clasă au tot câte trei geamuri mari și două table, dar băncile nu mai sunt chestiile alea tari care scârțâie și de la care te doare fundul/spatele, ci sunt mese cu scaune și diferă de la o clasă la alta. Dotările sunt și ele diferite, în funcție de fondurile de care a dispus școala respectivă.

Am avut ocazia să vizitez aproape toate școlile din Hunedoara, înainte de începerea școlii și m-au apucat nostalgia și… un pic de ciudă!

Nostalgie din motive lesne de înțeles: mi-ar plăcea să mai fiu copil, să am ca unică grijă mersul la școală și temele, în locul facturilor și a grijilor legate de casă și familie și sănătate și: ce mâncăm azi?

Ciudă pentru că așa cum am scris, clasele noastre erau toate la fel, iar astăzi am văzut clase frumos aranjate, mobilate cu bănci și scaune noi (și moi), cu table albe pe care se scrie cu markerul și nu cu creta, clase de grădiniță cum nici nu știam că există, pentru că eu nu am mai fost la grădiniță de 32 de ani!

Careul de pe vremea mea era o chestie seacă, în care ne adunam cu toții în curtea școlii unde directorul spunea multe vorbe sforăitoare, citite de pe hârtie. Erau vorbe pe care nimeni nu voia să le asculte, dar erai obligat să o faci, pentru că aveai tartorul (dirigintele) lângă tine. Astăzi, la deschiderea oficială a anului școlar participă oficialități, copiii sunt lăsați să socializeze, sunt însoțiți de părinți, li se vorbește frumos despre viitorul lor, despre reailzările profesorilor din școala respectivă și ale colegilor lor din clasele mai mari, se fac glumițe (un domn chiar a zis glumița cu profii de mate care în prima zi de școală zic: „haideți, că suntem deja în urmă cu materia!”).

Deci mi-ar plăcea să mai merg la școală, dar la o școală din zilele noastre, nu la școala la care-am fost eu în anii ’90.

Selfie făcut într-o școală generală din zilele noastre. Părul era dat cu balsam de cu seară, se pare că balsamul nu-i foarte bun.
Scaunele lasă de dorit, dar băncile sunt pline de manuale și… pe noi nu ne-a așteptat nimeni, niciodată cu fluturași.
Se pare că am făcut o pasiune pentru laboratoarele luminoase.
Și-mi place albastrul!

1 thought on “Prima zi de școală. Amintiri din alte vremuri”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.