S-a mai încheiat un sezon din „Visuri la cheie”

din seria articolelor începute și neterminate în 2019, vă prezint:

„Visuri la cheie” este emisiunea mea preferată de la televizor după „România, te iubesc!”, la care nu mă prea uit pentru că e programată duminca la ora 18, când am multe alte lucruri de făcut. Așa că Visuri… e singura chestie la care mă uit la TV, ever. Poate că dacă aș avea un smart TV m-aș uita la mai mult YouTube, dar altfel, din punctul meu de vedere, dacă mâine mi s-ar strica televizorul din bucătărie, l-aș desființa și gata.

Emisiunea mea preferată a fost foarte amețitoare sezonul ăsta: s-a întors prezentatorul Dragoș Bucur (totuși, sezonul fără el a fost lipsit de căldură, de personalitate), dar ceilalți colegi când apăreau, când dispăreau. Nu știu pe ce criterii sunt aleși. Mie mi-a plăcut mult Adela Pârvu, favoritul meu este Omid Ghannadi, iar Cristina Joia mi se pare un om foarte cald, cu un suflet bun. De ceilalți m-aș putea lipsi, deși după o vreme ajung să îți placă, te obișnuiești cu ei.

Ca o curiozitate, singura prezență constantă de la începutul acestui show (și sunt câțiva ani buni, lucram la ziar și mă uitam în redacție la emisiune) este Florin Brânzan, șeful de șantier, că nu știu cum să-i zic altfel. La început era timid, abia dacă deschidea gura, dar a prins curaj și i-au dat un rol mai complex.

În fiecare miercuri seara, din toamnă și până în decembrie, mă pregătesc să plâng. Dar plâng de bucuria oamenilor ajutați de această emisiune, de mâna întinsă unor familii aflate în dificultate. Și dacă în general mă enervează faptul că show-urile PRO TV-ului mizează foarte mult pe ceea ce uneori numim „cazuri sociale”, aici chiar e potrivit să fie ajutate familiile nevoiașe. Dacă am fi o țară mai civilizată, în care majoritatea oamenilor nu ar fi amărâți care de-abia trăiesc de la o lună la alta sau mai grav, de pe o zi pe alta, probabil că și emisiunea asta ar avea o altă rețetă. Dar chiar și cu toate „cazurile sociale”, o iubesc.

Mă bucur pentru fiecare familie necăjită în parte, pentru că primește o viață nouă, în condiții demne, cu apă caldă, încălzire, uneori cu WC în casă ca noutate, cu o compartimentare a spațiului care oferă intimitate membrilor familiei. Și mă bucur că, în același timp, eu, privitorul, am parte de idei de amenajare a spațiului, văd ce mai este nou pe piață etc.

Nu pot să nu îl menționez pe Bogdan Tănasă, ieșeanul care a pornit un mic „Visuri la cheie” în urmă cu câțiva ani, prin proiectul Casa Share, care s-a rostogolit la vale ca un bulgăre de zăpadă și a creat o asociație care, între timp, a construit sau renovat 20 de case pentru oameni nevoiași.

Dacă ai găsit o greșeală de redactare, mi-o poți semnala selectând textul cu pricina și apăsând Ctrl+Enter. Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.