Salut, am 37 de ani și am discopatie vertebrală lombară

Adică, popular, „m-am blocat de spate”. Se zice că dacă după vârsta de 50 de ani te trezești și nu te doare nimic, înseamnă că ești mort. Dar durerile mele de articulații au început de pe la 30 de ani, culminând în 2019.

Anul ăsta am hotărât să schimb radical felul în care mă alimentez. Combustibilul era, clar, nepotrivit. Mă simțeam ca o mașină pe benzină căreia i-ai băgat motorină; sau invers, deși dieselul merge (și) cu un pic de benzină.

Așadar, anul acesta am renunțat la foarte multe alimente care până acum mi-au fost „normă”. Am scos, pe rând, din alimentație lactatele, apoi glutenul, pentru o lună jumate am mâncat doar vegan și apoi am decis că o vreme voi mai mânca somon și ouă, pentru că mi-e mai OK să-mi iau vitamina B12 din alimente decât din pastile.

Lactatele, pentru că am intoleranță la lactoză.

Glutenul, pentru că am tiroidita Hashimoto și din site în site, din grup în grup, am învățat că glutenul întreține inflamațiile în organism și lipsa lui poate duce la scăderea inflamației. Ajunsesem să am dureri groaznice de genunchi, am făcut injecții cu Gerovital și eram pe punctul de a face terapie cu plasmă (așa-numita terapie vampir) când am constatat că nu mă mai dor genunchii. DELOC. Secretul? Nu putea fi decât faptul că am renunțat la gluten.

Carnea, pentru că nu mai vreau să mănânc animale. Din mai multe motive pe care nu simt nevoia să le explic aici.

Dar per total, tot ce am făcut a fost pentru sănătatea mea. Și totuși, uite că nu a fost destul. Două ore de aqua gym pe săptămână și mulți kilometri pe jos, alimentație sănătoasă și m-am blocat când stăteam în picioare, deasupra biroului, încercând să asamblez ceva.

E groaznic sentimentul că nu te mai poți mișca. Am încercat să fac un pas, am căzut pe pat. Noroc că aveam telefonul în mână, că mi-am mai distras atenția de la situația mea stând pe Facebook. Cu ajutor am reușit să mă dezbrac și să ajung la baie, unde m-am așezat și ridicat de pe WC sprijindu-mă de un scăunel. Am vana (sau cada) la înălțime și nu vreți să știți ce aventură a fost să intru și să ies din ea ca să fac un duș!

Apoi am ajuns la un medic care mi-a recomandat un fel de terapie de șoc, cu Ketoprofen și Algocalmin perfuzabile. De două ori pe zi, am băgat pe venă calmante și foarte multă soluție salină.

După două zile, arătam ca un puffer fish. Medicul îmi spusese să mănânc, pentru că medicamentele sunt puternice și dacă am probleme cu stomacul, o să mă resimt. Am mâncat, nu neapărat mai mult decât de obicei, dar fiind încă în stare de semișoc după acel blocaj, mi se părea că totul este altfel decât era, de fapt. Când m-am urcat pe cântar și seara aveam cu două kilograme mai mult decât dimineața, am zis că e clar, am mâncat prea mult. Mă simțeam foarte balonată și nu reușeam să scap de senzația că am mâncat un sac de făină. Îmi era mereu sete, iar după ce beam apă, mă simțeam foarte umflată.

Au trecut vreo șase zile până să mă simt, din nou, om. Mi-am urât cântarul, deși el, săracul, nu avea nici o vină. Mi-am zis că e de la cartofii prăjiți, deși mai mâncasem și înainte… m-au ajuns din urmă toate porțiile! Sau poate e de la ciocolată? Nu am mâncat foarte multă, dar… poți să știi?

De fapt, reținusem apă în organism din cauza soluției saline care mi-a fost injectată odată cu medicamentele.

Câteva zile am evitat să merg foarte mult pe jos, deși încă de a doua zi am traversat orașul pe picioarele mele, ca să mă conving că mai pot merge, totuși. A fost o aventură: căutam să cobor de pe trotuare pe unde coboară cărucioarele, ca să nu fie diferența de nivel prea mare. Am evitat scările, mișcările bruște, iar pentru că eram încordată și stresată (la orice mișcare bruscă mă pălea durerea de nerv, groaznică!), am făcut febră musculară la piciorul stâng și la spate. Așa că… deja de a treia zi nu mai știam exact ce mă doare: nervul sau mușchii?

Am avut norocul să dau peste oameni care m-au ajutat rapid să trec peste durere și le mulțumesc încă o dată pentru tot. Acum am mai multă grijă de mine, mă înfofolesc când ies din casă chiar dacă se anunță temperaturi mari peste zi, pentru că atunci când plec eu, dimineața, gradele sunt cu minus. Nu mai ridic greutăți mari, deși eu eram viteaza familiei. Evit să fac mișcări bruște, să stau prea mult în frig, să mă forțez.

Ce urmează? Nu știu! În primul rând, o programare la reumatolog, ca să văd cum stau, de fapt. Că oricât de sănătos aș mânca și oricât aș merge pe jos, cu moștenirea genetică nu mă pot pune.

Dacă ai găsit o greșeală de redactare, mi-o poți semnala selectând textul cu pricina și apăsând Ctrl+Enter. Mulțumesc!

6 thoughts on “Salut, am 37 de ani și am discopatie vertebrală lombară”

  1. Buna. Te sfatuiesc din tot sufletul sa vezi un chiropractor bun. Oamenii astia fac minuni, doar cu mana goala, fara pastile si alte chimicale… Mama a scapat de operatie de hernie de disc dupa 3 sedinte la chiropractor, sotul meu a mers tot asa ca tine, blocat de spate si l-a pus pe picioare instant… Mama a facut inainte de a descoperi chiropractorul timp de cativa ani si recuperare, si infiltratii cu Gerovital, si cate si mai cate, dar fara prea mari rezultate…Eu sunt din Cluj-Napoca, aici este chiropractorul la care au fost ei… Dar trebuie sa faci „research” serios pe mana cui te dai, ca e un treaba riscanta dpdv neurologic daca chiropractorul nu stie ce face… Se lasa nasol cu lezare de nervi, paralizii si alte chestii…

  2. Diete de genul acesta, stricte, mereu provoaca astfel de probleme. De aceea nu se recomanda acele „programe” de slabit, pentru ca iti dau organismul peste cap. La prima vedere multa lume nu-si da seama ca lipsa unor nutrienti, pe care inainte ii lua constant, poate provoca dereglari si probleme din cele mai diverse. Cand apar rezultatele negative, e deja tardiv.

  3. Am patit si eu acum ceva timp sa ma blochez de spate…parca imi bagase cineva un cutit in spate. Am si eu o discopatie lombara usoara. Am fost atunci la vreo 2 dr, am facut si un rmn. Medicamente am luat doar atunci o saptamana cat ma durea si atat. Ca idee mi s-a spus cand ma doare sa ma duc la fizioterapeut si cam atat. Nu prea am ce sa fac, decat sa am grija sa nu ridic greu, sa fac elongatii etc.
    Nu stiu daca mersul pe jos ajuta la problemele cu spatele, pe mine ma doare spatele cand umblu mult pe jos. Nu ma doare daca merg la inot, la sala, dar la mers pe jos distante mari ma deranjeaza.

  4. Du-te la chiropractician. stie ala ce sa-ti faca, cum sa te trosneasca, cum sa-ti aranjeze oasele. Ca degeaba mergi 50 km pe zi daca ti-e coloana stramba si ai un umar mai sus si unul mai jos.
    Pana sa mai bagi in tine medicamente si fel de fel de dracii, du-te la specialist.
    Si foloseste creme din astea bune, pentru cai. aquvagel si pferderbalsam. Nu rade, sunt pt cai, dar atltii le folosesc si sunt foarte multumiti.
    mai este o crema, finalgon, dar eu nu o suport. m-a facut aia pe spate rosu ca racul, parca statusem o zi in soare, rupt de beat, nemiscat. deci nu o recomand, nu stiu cum are fiecare pielea.
    Capul sus, ca treci peste, nu-ti face griji

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.