Scurtă poveste cu El și Ea și tehnologia din viața noastră – și a lor

Abia se mutaseră în apartamentul proaspăt cumpărat și renovat și deja au început problemele de „oameni mari”. Amândoi aveau 20 și un pic de ani și aproape zero experiență în viața de adult. El locuise în cămin, ea cu părinții înainte să se mute împreună. Dar erau foarte hotărâți să treacă peste orice hopuri și să înfrunte orice le-ar fi aruncat viața în cale.

Și viața a început. Prima dată, s-a spart o țeavă. Țevile au personalitate și viață proprie și se sparg în general când ți-e lumea mai dragă, pentru că… dată ce afli că ți s-a spart o țeavă, nu-ți mai este lumea dragă și invariabil vei exclama: ăsta e cel mai nepotrivit moment pentru așa o întâmplare! De parcă ar fi vreodată momentul potrivit să îți umpli bucătăria cu apă și să cheltui bani pe înlocuit țevi și reparat pereți!

Neștiind cum se procedează în astfel de situații, în timp ce Ea încerca un management al crizei cu mop, cârpe, lighene și găleți, El a pus repede mâna pe smartphone, a intrat pe Google și-a căutat: ce fac dacă mi s-a spart țeava?

A găsit imediat informații utile pentru a opri apa până ajunge la robinetul de pe coloană, a intrat apoi pe Facebook, într-un grup local, unde a întrebat dacă știe cineva un instalator care să vină ACUM la o inundație, a primit răspuns imediat și în două ore țeava era înlocuită, iar situația sub control.

Înainte să le fie livrată toată mobila, au venit în vizită părinții Lui. Vizită e mult spus, de fapt au venit ca să îi ajute cu una, cu alta. La momentul respectiv aveau cadă, chiuvetă și WC în baie, mașină de spălat haine, frigider, alte câteva electrocasnice esențiale și, desigur, calculatoarele cu birourile aferente. Dormeau pe o saltea gonflabilă pe care au trebuit să le-o pună la dispoziție „bătrânilor” Lui, iar ei au dormit… unde credeți? În scaunele de gaming, bineînțeles.

S-au trezit mai odihniți decât atunci când dormeau pe saltea, așa că până să le vină mobila, o noapte o dormeau pe salteaua gonflabilă, una pe scaunele super confortabile. Noroc că sunt amândoi pasionați de gaming și că au avut unde să pună capul (pe spătarele scaunelor, hehe) la nevoie!

Ca mai toți tinerii adulți din zilele noastre, nici Ea nu prea știa să gătească. Cu atâtea fast food-uri și restaurante „normale” la dispoziție, parcă nu-ți vine să-ți rupi din timpul în care ai putea să „Netflix and chill” ca să înveți să gătești. Mâncarea gătită acasă nu iese niciodată ca la restaurant, mai ales când ai 20 și un pic de ani și zero talent la gătit.

Dar nimeni nu s-a născut cu talent la gătit, să fim serioși. Așa că după ce a urmărit mai multe show-uri culinare la TV, și-a spus că poate și ea să facă un ou poșat. Nu a putut până când a vorbit cu una dintre cele două boxe din casă, ca tot omul modern, și i-a cerut să-i spună „cum se face un ou poșat”. Boxa inteligentă era inteligentă doar în limba ei, engleza, așa că i-a dat tot felul de rezultate care mai de care mai amuzante: Passat, abortion, te tot miri. A schimbat limba și imediat a aflat că oul poșat este practic un ou fiert fără coajă.

La un moment dat, bunica Ei nu îi răspundea la telefon. Locuia singură, într-un alt oraș, iar Ea s-a panicat când și-a dat seama că nu are nicio altă modalitate prin care să dea de Buni. Și-a amintit de o poveste pe care a văzut-o online și a zis că nu strică să o pună și ea în practică, pentru că bunica nu răspundea deja de două zile la telefon și în afară de a se urca în mașină și de a merge 250 de kilometri ca să vadă ce-i cu ea, nu avea altă opțiune.

Așa că a intrat în aplicația prin care îți poți comanda de mâncare online, a ales un restaurant din orașul bunicii, a pus în coșul virtual o porție de ciorbă, a plătit și apoi a luat legătura cu băiatul care făcea livrare, rugându-l să îi spună dacă îi răspunde cineva la ușă. În fond, mâncarea era plătită, nu i-ar fi tras țeapă. Avea doar nevoie de confirmarea că bunica este bine.

Băiatul cu mâncarea a sunat-o pe Ea de la ușa bunicii, dându-i-o pe aceasta la telefon. Ce se întâmplase? Bunica își cumpărase de curând un smartphone, dar nu știa că trebuie pus la încărcat în fiecare zi sau la două zile, așa că atunci când s-a terminat bateria și telefonul s-a oprit, a crezut că s-a stricat. Aștepta momentul potrivit ca să îl ducă la „reparat”, dar nu se grăbea, pentru că oricum nu o interesa foarte tare drăcia aia de telefon… mai ales că se stricase atât de repede! „Și-i mai spune telefon deștept!”, se amuza bunica.

Altă dată, El a vrut să-i arate Ei cum poate mișca lucrurile prin casă cu puterea minții. Ea nu l-a crezut, așa că într-o seară, când el era la baie, a primit mesajul ăsta:

Fără să-și dea seama că este dusă cu preșul, Ea i-a dus sulul de hârtie. „Vezi, am reușit să aduc un sul de hârtie din debara în baie, fără să mișc un deget!”. De fapt, doar atât mișcase: degetul cu care i-a scris mesajul.

„Poți face aproape orice când ai tehnologia la tine acasă„, i-a mai spus.

Când El și-a schimbat laptopul, a căutat pe Google accesorii laptop ca să îl „parcheze” într-o geantă arătoasă și mai ales rezistentă. Din link în link, între zeci de rucsacuri și genți, a dat peste un rucsac care părea ideal. L-a comandat, a doua zi i-a fost livrat (nu era Black Friday, deci nu a așteptat două luni după colet!) și a treia zi… confiscat. Se pare că era perfect pentru laptopul Ei, așa că El a fost nevoit să se mulțumească cu geanta cu care fusese livrat laptopul, cam austeră, dar măcar nu trebuia să-l ducă la subraț, ca ultimii săraci.

Vouă cum v-a schimbat viața tehnologia?

Articol înscris în competiția SuperBlog 2019. Fotografii: Pixabay

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.