Nu vrea nimeni să vorbim despre mâncarea pentru câini?

Sunt câteva subiecte care par să fie tabu, nimeni nu le discută deși eu le consider „elefantul din cameră”. Mâncarea pentru câini este unul dintre aceste subiecte. 

O simți când treci pe lângă ea în supermarket: dacă nu e ambalată în conserve, o simți. Miroase tare. Este un miros repulsiv, puternic, care îți mută nasul. Am avut câine și i-am cumpărat mâncare specială pentru câini (boabe, pateuri, „oase”, hrană umedă) și de fiecare dată când desfăceam câte o conservă, eram ca Elaine din Seinfeld înainte de operație:

Serios acum, la cât de urât miroase, ce om normal ar mânca-o fără să se gândească la ceea ce conține? Și câtă vreme câinilor le place mâncarea pe care o mâncăm noi  carne, uneori legume, prăjeli, lapte, paste, brânzeturi, de ce presupunem automat că le place și mâncarea pentru câini? Poate că o mănâncă de nevoie, de foame.

Magazinele o depozitează pe rafturi de parcă ar fi cel mai natural lucru. Treci pe lângă raionul pentru câini și nu știi cine sau ce a murit printre rafturile alea. Pute mâncarea aia de nu poți trece pe lângă ea fără să faci o grimasă. Stăpânii de câini o cumpără. Câinii o mănâncă. Iar eu… nu pot să nu mă întreb, ca Elaine, de unde știm noi că are gust bun?

Bieții câini…

Foto: Cățeluș mâncând, de la Shutterstock. Autor: Gladskikh Tatiana

Foto: Cățeluș mâncând, de la Shutterstock. Autor: Gladskikh Tatiana

Foto featured: O fi bună mâncarea?, de la Shutterstock. Autor: Jaromir Chalabala

5 thoughts on “Nu vrea nimeni să vorbim despre mâncarea pentru câini?”

      1. Am vecine care-au pisici si le hranesc cu boabe, si intr-adevar mirosul nu ma incita sa le gust (dar ele pareau sa le aprecieze); unele insa mai mancau si niste carnita din conserva, cred c-am gustat din asta :)

  1. La cea mai apropiata „Alimentara” de langa mine, exact la intrare erau pentru vanzare vrac vreo 3 saci d-aia mari cu mancare uscata pentru caini, de iti mutau nasul cum intrai. Ei bine, cand era micut cam de 3–7 ani, fii-miu nu se putea abtine sa nu guste, primele dati ceream cu jena voie vanzatoarelor, dupa un timp am renuntat sa mai cerem voie si baga manuta si „ciordea” cateva boabe.
    De gustibus… bine ca i-a trecut!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.