Uniunea Europeană schimbă modul în care este evaluată reciclarea ambalajelor, iar accentul se mută de la „cât colectăm” la „cât reciclăm efectiv”.
Eu am subliniat mereu că arunci când ducem ambalajele la aparatele de la supermarket, nu reciclăm, ci colectăm. Reciclarea este o acțiune complexă, care poate să se facă sau… nu, iar noi, cei care colectăm selectiv, nu avem nici un control asupra întregului proces.
Noile prevederi din regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR – Packaging and Packaging Waste Regulation) stabilesc că reciclarea nu mai este calculată la momentul colectării, ci abia după ce materialele trec prin sortare, tratare și devin materie primă secundară.
Practic, nu mai este suficient să adunăm ambalajele separat. Contează cât din ceea ce se colectează ajunge să fie reciclat real, nu pierdut pe parcurs.
De ce se schimbă regulile
Încă din 2018, metodologia europeană deja cerea ca ratele de reciclare să includă doar cantitățile care intră efectiv în procesul de reciclare, nu doar cele colectate. Noul regulament întărește această abordare și face sistemul mai strict și mai transparent.
Scopul principal este creșterea calității reciclării, nu doar a volumului colectat.
Ce înseamnă pentru sistemele de reciclare și pentru OIREP-uri
OIREP-urile sunt organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorului. Acestea vor avea un rol mai mare în urmărirea performanței reale a reciclării.
Schimbările importante sunt:
• ❗ Pierderile din sistem vor conta în evaluarea performanței;
• 📦 Calitatea ambalajelor colectate va influența direct atingerea țintelor de reciclare;
• 📈 Datele trebuie urmărite și verificate pe întreg lanțul – de la producător până la reciclarea finală;
• 💰 Finanțarea reciclării va depinde mai mult de rezultate, nu doar de cantitățile colectate
Reciclabil în teorie vs. reciclat în realitate
Regulamentul face o diferență clară între:
✅ Ambalaje care pot fi reciclate tehnic;
✅ Ambalaje care sunt efectiv reciclate în condițiile reale ale infrastructurii existente.
Cu alte cuvinte, un ambalaj poate fi proiectat pentru reciclare, dar dacă nu există infrastructură sau sisteme de colectare eficiente, reciclarea rămâne doar la nivel teoretic.
Apare astfel conceptul de design pentru reciclare, care obligă producătorii să țină cont de modul real în care se pot colecta și recicla ambalajele.
Eco-modularea costurilor
Regulamentul introduce un sistem de stimulente financiare:
🌿 Ambalaje ușor reciclabile – ceea ce va însemna contribuții mai mici;
⚠️ Ambalaje greu reciclabile – care vor duce la contribuții mai mari.
Astfel, producătorii sunt încurajați să aleagă materiale și designuri mai prietenoase cu reciclarea.
Ce înseamnă asta pentru România și pentru autorități
Noile reguli vor duce la:
• consolidarea sistemelor de raportare și control;
• corelarea finanțării cu performanța reală a reciclării;
• alinierea sistemelor naționale la standardele europene;
• îmbunătățirea infrastructurii de colectare separată;
• creșterea cerințelor de trasabilitate a datelor.
Obiectivele de reciclare rămân, dar regulile devin mai stricte
Țintele de reciclare nu se schimbă, însă modul de calcul și raportare devine mai riguros. Până în 2029 vor apărea și obiective obligatorii de colectare, ceea ce va face ca presiunea pe eficiența sistemelor de reciclare să fie mult mai mare.
Concluzie
Noile reguli europene mută reciclarea din zona cantității în zona performanței reale. Nu mai este important doar câte deșeuri sunt colectate, ci cât ajunge efectiv să fie reciclat. Sistemele de management al deșeurilor, producătorii și organizațiile de reciclare vor trebui să colaboreze mai eficient, iar calitatea ambalajelor și a datelor va deveni esențială.