Bine ai venit pe blogul meu! Ascultă asta în timp ce citeşti despre mine.
Eu sunt Denisa (Bârgău, Lala, poteito, potato), hunedoreancă prin adopție (născută în Timișoara din întâmplare și crescută în Orăștie și Deva), am 40 de ani și în ultimii 15 am fost măritată cu un blogger, poate-ai auzit de el, Sebastian Bârgău.
Ca tot omul, multă vreme m-am identificat cu jobul meu. Am lăsat munca să mă definească. Așadar, am lucrat, mare parte din viața mea de om încadrat în câmpul muncii, în presă. A fost ca un blestem de care nu reușeam să scap: când m-a dat afară zgripțuroaica de la penultimul ziar la care lucrasem, în scurt timp mi-au propus alții să lucrez pentru ei. Deja de vreo cinci ani sunt liberă de presă, lucrez într-un birou, dar ies și pe teren și mi-e foarte bine așa.
Chiar dacă mi-e bine, simt că la un moment dat o să vreau să plec din țară. Poate că asta nu se va întâmpla cu adevărat niciodată, pentru că e doar o idee și nu o dorință la care să lucrez foarte activ. Dar mi-ar plăcea să încerc și altceva, iar prin altceva mă refer la un job în SUA. Acolo cred că m-aș simți ca acasă, deși încă nu am „pășit” în afara continentului în care am venit pe lume, Europa.
Asta era o idee valabilă la 35 de ani. La 40, m-am liniștit / resemnat. Nu mai plec nicăieri, deocamdată. Sau nu planific să plec.
În vara anului 2017, am decis să mă reapuc de vlogging. Spoiler alert: n-a ținut prea mult. Era un pas oarecum logic, urmărind vloggeri zi de zi, să devin și eu unul dintre ei – nu știu de ce, dar am simțit că așa trebuie să fie. Am relatat, la un moment dat, cum am căzut în baie. Un eveniment aproape neinteresant, dar care mie mi-a schimbat viața. De atunci, am devenit mult mai zen. Nu mai pun la suflet toate căcaturile, am început să îmi iau foarte în serios sănătatea, bunăstarea, well-being-ul, cum ar veni. Și mi-am văzut și continui să îmi văd de sănătate, pentru că abia acum am înțeles că ăsta e cel mai important asset al nostru, ca oameni. Degeaba ești plin de bani și de prieteni și de faimă dacă nu te poți bucura de ele.
Am destul de puțini prieteni, în primul rând pentru că în orașul ăsta am ajuns când eram deja în clasa a XI-a și făceam școala în alt oraș. Nu am crescut aici, de fapt eu nu am apucat să prind rădăcini niciunde. Sunt destul de sociabilă, dar nu suficient de sociabilă încât să vin la tine și să mă prezint și să-ți propun să fim prieteni. Oricum, munca într-un colectiv mare m-a vindecat de începutul de anxietate pe care-l dobândisem în perioada când am fost șomeră.
Îmi plac: câinii, văcuțele, ploaia, ciocolata, cafeaua, ceaiurile de la Fares, serialele de comedie, emisiunea lacrimogenă Visuri la cheie, culorile, telefoanele deștepte și care se mișcă repede, Internetul cu tot ce ne oferă el, oamenii veseli, sarcasmul în doze medii, limba engleză, oamenii extravertiți, femeile inteligente și încrezătoare în forțele lor, chipsurile, apa minerală (dude, nu am mai băut strop de cola din octombrie 2016!!!), cremele Gerovital, toamna și primăvara și multe altele. De asemenea, îmi place să merg pe jos, îmi place să mă plimb prin natură, să port încălțări cu degete (Vibram Five Fingers, descoperiți în vara lui 2022) sau cât mai apropiate de forma anatomică a piciorului, îmi place să stau desculță în iarbă.
Din decembrie 2020, am renunțat la carne. Nu am mai mâncat carne, lactate, brâzeturi, ouă (aici am mai făcut excepție, de voie, de nevoie) și mă simt foarte bine așa. Nu este ceva despre care să vreau să discut, pentru că oamenii au ideile lor fixe și nu am fost lăsată pe acest pământ ca să le schimb eu convingerile. Fiecare cu stomacul lui.
Nu îmi plac oamenii care mint prost (apreciez un mincinos abil, un manipulator priceput, csf ncsf), oamenii răi, nu-mi place să port pantofi cu toc, îmi displac rujul roz, machiajul strident, femeile stridente, precum și persoanele care se consideră superioare înainte să te cunoască. Îmi fac din start o părere proastă despre cei care nu știu să scrie corect. Am fost grammar nazi până în 2017, când din nou mi-am dat seama că tot ce fac este să consum energie pentru lucruri pe care nu le pot schimba, ba între timp mi-am făcut destul de mulți „dușmani” în presa locală, oameni care poate au alte talente, dar pe care eu i-am tot criticat pentru că nu-s capabili să scrie corect în limba română. Am renunțat aproape de tot să mai fac mișto de oamenii care nu știu să scrie și ce să vezi? Am mai mult timp pentru pasiunile mele și nu mă mai enervez fix degeaba pentru prostia altora. Fiecare pasăre pe lim… PE CARE!!!
Blogul ăsta a fost viața mea timp de 10 ani. Scriu această descriere în cel de-al unsprezecelea an și s-a întâmplat că aproape am pierdut tot. Am fost atât de zen încât mi-am zis: no, asta e, o iau de la capăt. Cristi Dorombach m-a ajutat să îl recuperez și îi sunt recunoscătoare pentru asta.
Descrierea mai veche este mai jos. Nu o șterg, pentru că este parte din acest blog, dar am decis că este momentul pentru o prezentare mai sobră, fără atâta bold și fără briz-briz-uri.
Cine este Denisuca?
Denisa Bârgău, născută Lala, 27 28 29 30 31 32 33 34 35 de ani, hunedoreancă născută în Banat, zodia Balanţă / Câine. Nu că aş crede eu foarte mult în zodii, dar chiar sunt nehotărâtă, cam ca o balanţă în timpul unui cutremur. Și fidelă ca un cățel.
Până în 12 iulie 2008 am fost DENISA LALA. Atunci m-am căsătorit cu Sebastian Bârgău (care-și spunea Vis Urât, de unde şi ideea de „nevastă de Coşmar”). Acum, numele Lala mai apare doar în certificatul de naştere şi sub formă de note muzicale, pe tatuaju-mi de pe mâna stângă.
Am zis că sunt hunedoreancă, deci locuiesc în Hunedoara. Orașul și județul. Am mai stat în Deva, Orăștie, Timișoara și Cluj. Fiecare oraș în care am stat mi-a rămas în suflet. Am un suflet mare, da. Și bun. Când o să plec de aici, o să mă mut la casă sau în America. SUA, mai precis. Cred că undeva în apropiere de coasta de vest, deși visul e New York City. Era, că pe măsură ce îmbătrânesc constat că sunt tot mai comodă, prefer liniștea, vreau să am suficient spațiu ca să mă desfășor și nu mi-ar plăcea să plătesc o avere lunar ca să stau în chirie într-un apartament înghesuit din NYC. Dar aș putea să încerc asta pentru o vreme.
Deocamdată nu am părăsit continentul, cel mai îndepărtat punct vestic în care am călătorit fiind Barcelona, Spania. Și Chișinău, la est.
– Dar Denisa, ești om în toată firea, de ce blogul tău se numește Denisuca şi nu Denisa Bârgău sau ceva serios?
– Domeniul denisuca.ro – duce tot aici – mi-a fost cumpărat de un prieten care avea de ales între DenisaLala.ro şi Denisuca.ro – şi cel din urmă i s-a părut lui că sună mai interesant, aşa că a ales pentru mine (cum au făcut atâţia de-a lungul vieţii mele, eu fiind mereu nehotărâtă). Am rămas Denisuca, fără a avea vreodată pretenţia că sunt mică. Ba, când am avut eu de ales, mi-am ales id-ul Denisoi pe Yahoo Messenger, de exemplu.
O descriere mai veche a mea și a acestui blog spunea că sunt un om simplu cu o minte complicată şi idei de tot felul care se cer exprimate cumva – aşa că le exprim aici. La fel ca mine, blogul a trecut, de-a lungul timpului, prin tot felul de schimbări. Unele l-au făcut mai drăguţ, altele l-au făcut trist. Blogu’ e ca omu’, schimbător, cu zile mai bune şi zile mai puţin bune, aşa că e posibil ca într-o zi să găsiţi postări „fericite” şi a doua zi, postări seci. Lunea am cea mai mare poftă de scris pe blog, pentru că atunci sunt la lucru, după câteva zile libere, şi e un lucru ştiut că lunea nici iarba nu creşte – cu atât mai puţin cheful de muncă!
Când ești nevoit să te descrii în și mai puține cuvinte, o poți face cum am făcut-o eu pe Twitter: „Blogger, wife, cleaning freak, handmade aficionada, photo enthusiast, colors lover, former DTP. Also, queen of procrastination”. Și pe Instagram: „I like food. I also like traveling, colors, chocolate, coffee, dogs and the color green. And purple. And orange. And light blue. denisuca.com”. Pe site-urile astea de socializare, exceptând Facebook-ul, scriu mai mult în engleză, nu știu precis de ce.
Odată cu șomeria, am descoperit cât de fain e să nu îți pese în ce zi a săptămânii ești. Și cât de nasol e să „câștigi” lunar bani care să nu îți ajungă nici măcar pentru plata facturilor. Pentru asta îi „mulțumesc” fostului meu angajator, Carmen Hărău. Sper să ajungă să trăiască măcar trei luni cu 450 de lei / lună. Inclusiv medicamente. Da, așa sunt eu, dacă m-ai supărat definitiv, te scot de la inimă și îți doresc nasoale. În rest, sunt pașnică și prietenoasă, dar nu mă călca pe nervi, că am rădăcini maghiare și se zice că unguroaicele-s spurcate. Și no… am și io un pic de sânge maghiar. Și nu pe bocanci.
Dacă ar trebui să aleg un singur lucru care îmi place, aş alege CĂLĂTORIILE.
Las aproape totul baltă dacă pot să plec într-o excursie. Cu cât mai departe, cu atât mai bine. Sigur că după câteva zile mi se face dor de casa mea, de baia mea, de patul meu, dar orice călătorie merită acest „sacrificiu”. Am „bifat” până acum şapte ţări europene, dintre care două în grabă (Ungaria, culmea!, doar în trecere şi în Germania abia dacă am pus piciorul, la propriu). Bineînţeles că am povestit toate experienţele pe blog; link-urile sunt adunate, frumos, în pagina de travel, şi sper să am ocazia să completez pagina asta în fiecare an măcar cu una-două ţări.
Aşadar, dacă reprezinţi o companie şi ai intrat pe pagina asta pentru că vrei să-mi faci o bucurie, ce crezi? Ai nimerit la fix. Trimite-mă într-o excursie în străinătate şi voi fi cea mai fericită bloggeriţă! Nokia şi Smart au făcut asta şi le voi fi etern recunoscătoare.
Dacă aș putea alege două activități favorite ale bloggeriței Denisuca, cea de-a doua ar fi SĂ VIZITEZ și mai multe FABRICI.
Până acum, am văzut cum se fabrică diverse chestii:
Vizită la fabrica de chipsuri Lay’s din București | Vizită la fabrica Danone din Bucureşti | Vizită la fabrica de cosmetice Farmec din Cluj-Napoca şi partea a doua | Vizită la Jolidon, Napolact şi din nou la Farmec | Vizită la fabrica de bere Timişoreana şi la Cramele Recaş | Ferma de vite Angus de lângă Sibiu | Pateurile şi conservele Scandia | Încălţămintea Lytos de la Sibiu | Produsele de panificaţie Boromir | Muştarul Mustardino, din Sibiu | Umeraşele Mainetti din Sibiu | Vizită la fabrica de cașcaval Hochland din Sovata |
ProHD – Fabricat în Hunedoara: Apa minerală Aqua Sara | Complexul avicol integrat AVIS 3000 & Recomsid (AVIS: video) | Carpatcement din Chișcădaga |
De asemenea, am fost „în spatele ușilor închise” ale restaurantului McDonald’s din Deva.
Cu liniuță/bulinuță, despre mine, chestii random
- născută în Timişoara, în 9 octombrie 1982
- timp de 8 ani am fost tehnoredactor / DTP la săptămânalul REPLICA Hunedoara, ajuns astăzi doar un site
în mizerie. Am tehnoredactat numeroase alte chestii și ziare - de obicei, înlocuiesc ziua cu noaptea. Lucrez mai bine noaptea, când e linişte în jur şi co-messengerenii© mei dorm
…dar obiceiurile se mai și schimbă, astfel că începând din 2016 am un nou program, care presupune trezirea la 6:30 AM! - ascult muzică, nu zgomot. Scorpions, Bon Jovi, Queen, Rammstein, James Blunt, Pink, Katie Melua, rock clasic și punk. Rock FM, Digi FM,
şi, câteodată, Radio Guerrilla; preferinţele mele muzicale se schimbă destul de des. Fac alergie la manele şi manelişti. - am încercat să „scap” de presă, dar mai mult de cinci luni n-am putut să stau deoparte < Scratch that, în sfârșit, din 17 iunie 2015 am rupt legăturile cu presa. Doar Chioru’ de la Corectură ce mai citește și critică, în rest… < Scratch that again. Once you go DTP, you can’t go back. < Scratch that. Din 2017 sunt press-free… adică nu mai fac tehnoredactare sau corectură, dar mă ocup de ZIARUL PRIMĂRIEI HUNEDOARA, care-i pe platforma WordPress (deci doar online) și pe care îl scriu cu drag, că nu am redactor șef care să îmi dicteze, cum au unii și nici nu mă sună
patroanașeful ca să mă roage să-i înjur adversarii, așa cum fac unii. - am avut, începând din 2002,
şaptevreo optnouă?zece? locuri de muncă, dintre careşaseșapte în presă; am lucrat pentru 10 ziare [+/-]. Am fost, în premieră, și șomeră. It sucked. faptul că lucrez în presă NU mă face ziaristă, chiar dacă asta scrie în cartea mea de muncă- administrez mai multe bloguri şi scriu în mai multe locuri;
lista completă se găseşte în sidebar, la alter ego. S-au împuținat, între timp. Și Alter ego a dispărut. - îmi plac lucrurile frumoase, oamenii care au simţul umorului, toamna, culorile şi locurile care merită fotografiate
- în general, sunt o persoană paşnică, prietenoasă, destul de sociabilă
- fac poze cu un
SonyAlpha 100;H5 [prima mea iubire]Casio Exilim EX-FH100şi cu o „săpunieră”» Toate astea s-au schimbat din momentul în care am primit un telefon Nokia N9. De atunci fac poze doar cu telefonul, pe care între timp l-am schimbat: acum amKodakNikon, dar visez la ziua când o să-mi cumpăr un Sony NexSamsung Galaxy Note 2Samsung Galaxy Note 3Samsung Galaxy Note 4Samsung Galaxy S7. Cu ăsta fac până și editare video, pentru că: - m-am apucat de două ori de vlogging. Să vedem cât mă ține…
- majoritatea articolelor de pe blog le scriu de pe laptop. Câţiva ani buni am tras de un Dell Inspiron 6400 second hand, care încă funcţionează perfect, iar acum sunt fericita posesoare a unui HP dm4 Beats Edition, mai micuţ şi mai drăguţ. Şi mai rapid şi mai deştept
- începând cu anul 2013, conduc [!!!] un Ford Focus diesel, nu foarte nou, dar de care sunt iremediabil îndrăgostită
- dacă vrei să mă contactezi, ar trebui să ştii că nu fac link sau banner exchange. Nu ne pierde timpul de pomană!
Ai explicaţii aici şi aici.Dacă refuzi să înţelegi că nu fac link exchange, vei ajunge în deja foarte lunga mea listă de oameni ignoraţi pe Yahoo! Messenger. Și de pe Facebook, că acum acolo e cu block, nu cu ignore.
Organizez evenimente:
Împreună cu soțul meu, Sebastian Bârgău, am organizat până acum (cu ajutor de la prieteni, dar not anymore) mai multe ediții ale evenimentulor VIZITĂ ÎN HD şi FABRICAT ÎN HUNEDOARA. Le-am arătat bloggerilor din toată ţara că judeţul nostru, Hunedoara, merită vizitat, că avem cu ce să ne lăudăm, că virşlii sunt cei mai şmecheri cârnaţi de pe Pământ, că în Hunedoara încă se mai fabrică diverse chestii.
Încă nu am reuşit să ajungem la toate fabricile din judeţ, dar încet, încet, ne vom putea lăuda cu mai multe. Până atunci, puteţi urmări pe pagina de Facebook Vizită în HD – Fabricat în Hunedoara ce mai facem şi ce mai e nou.
Şi, desigur, puteţi vedea şi pe blogul meu ce-am mai scris despre evenimente, dând click pe tag-urile Vizită în HD şi Fabricat în Hunedoara.
Socializez:
Who the f**k is was Bob?
Bob a fost o fază. Bob nu mai este prietenul meu imaginar. Poți afla mai multe despre el aici. Acum e puțin dus. Adică plecat. De tot.
Alte detalii
Acest blog s-a „născut” în 24 octombrie 2007. Blogul Denisuca există însă din iunie 2006, dar s-a mutat de pe Freewebs pe Genom.ro, apoi pe Denisuca.ro, WordPress.com şi, într-un final glorios, domeniul de faţă.
Toate textele şi pozele © Denisa Bârgău, dacă nu este specificat altfel. Iar dacă îmi furi imaginile de pe blog și le folosești, ești un căcănar – făcând click dreapta și save image as, îți asumi asta: ești un căcănar / o căcănară.
ma bucur sa mai vad cate un blog dragut si cate o persoana draguta dupa cate am patimit zilele astea din partea „talentatilor” care bantuie blogurile. felicitari, deni si tine-o tot asa. te-am gasit cand vizitam valeverde, inca o dovada ca cei care se aseamana se aduna, sper sa nu fi facut cu asta vreo gafa! si cu increderea in oameni, pastreaza directia pe care ai pornit, nu e un defect, doar ca ne mai izbim cateodata de „cerebralii” care au dat gaura la macaroana, ooops! era sa zic macaronari. ce nu te ucide te face mai puternic, am auzit azi de 500 de ori, o fi ori n-o fi asa, shakespeare stie! succes in tot ce-ti propui.
Merci, Elena! Sper să mai treci pe aici.
In primul rand am dat de adresa ta de pe alt blog ,undeva acolo unde tu criticai un candicat la primaria hd,(valentina melcea);)….eu nu zic ca nu o simpatizez pe valentina dar ai fost un pic cam rautacioasa.Poate tu simpatizezi cu alt candidat dar eu unul m-am cam saturat de partidele politice si de promisiuni si sunt sigur ca si daca alt candidat iasa primar nu va face mai nimic ptr acest oras.Si daca ar iesi Valentina primar cea ce este imposibil nu va putea face nimic ptr Hd.Toti promit multe pana ajung sus dupaia Dumnezeu cu mila.
Roby, e puţin probabil să fi găsit pe undeva critici aduse de mine Valentinei Melcea, atâta timp cât lucrez cu ea şi o s-o şi votez. :D
Buna !
Am descoperit bloggul asta absolut intamplator !
Ca hunedorean simplu si amarastean prof, ma bucur sa vad ca Hinidoara are asa Denisuca.
Drept ii ca ReplicaHD are oameni faini. Salutari lui Ciprian !
PS : nici Denisuca nici Ciprian nu ma stiu, nu mi-au fost colegi etc.
Mulțam fain, Movule, oricine ai fi tu!
dragt blog ai. l-am descoperit prin Visurat, il citesc destul de frecvent (3-4 ori pe zi). de cand sunteti impreuna, sau ma rog, de cand s-a aflat te citesc si pe tine la fel de frecvent ca si pe Visurat. tine-o tot asa. mai tare tragi catre Gemeni, decat spre Balanda :d.
o seara frumoasa!
Oana, săru’mâna!
De ce zici că „trag” către Gemeni?
Dacă ai spus că eşti Balanţă, deja ai zis totul. Îmi place cum scrii, cred că ţi-am zis într-un articol pentru publicitate. Da… Frumos zis ! Măi, aş mai scrie cîte ceva, dar mă duc la lirică, nu de alta, dar de la 9 am proba scrisă la romînă. :|
O zi cit mai placuta!
nu imi vine sa cred!!! uite ca am trait si ziua in care sa gasesc un blog mai putin plin de..acel „eu” ofuscat si plin de lacrimi. Felicitari!! Intamplator am dat de blogul tau cautand informatii despre HD, si o sa mai revin caci mi-ai atras atentia..
O brasoveanca :D
Alina, te mai astept pe-aici! :)
E misto blogu, si imi place cum scrii, se vede ca esti „ziarista” chiar daca nu „scrii” ziarul ci „il faci” cum imi place sa zic (am lucrat si eu in domeniu 4 ani). mai intru ca`mi place si aici la tine si la Mufica :D
Merci, Italienut. Te mai aştept pe-aci.
25 de ani, balanţă dezechilibrată, 1982, pasnica, design, fotografie…… uau cate lucruri in comun :)))
:)
auzi, daca o sa spun ca imi place de tine/al tau blog o sa dau de banuit? eah, imi asum riscurile :p
fain!
foarte interesant/nu credeam ca ca exista asa ceva in hunedoara/felicitari/carrefour va deschide inainte de Paste (in 2009)…apropo… a existat nici o descarcare de sit arheologic doar pentru presa….
ŞiBlondeleGândesc: nu cred că dai de bănuit! Merci de vizită! ;)
Păi DA ! …se putea .Acuma Te-am spionat, esti cu şcoală „de Timişoara”. Se simte deosebirea faţă de Bucuresti.
…persoana draguta si inteligenta… texte pe masura…
sectiune Despre model :)
Imi place cum scrii. Mult succes in continuare in tot ceea ce faci!
Opa o banateanca :) mumuoasa……cine zice ca banatencele nu sunt frumoase se inseala :D
Buna!
Foarte dragut blogul tau…Felicitari!!!
Prin randurile tale mi-ai spus…”zambeste, viata nu e chiar asa neagra cum o vezi tu si iarna nu e asa geroasa cum pare atunci cand fulgii ei iti tintesc frumntea”.
Multumesc
Si spooooorrrrrr;-)
Ah, uitasem pt ce am venit de fapt.
Chestia cu slabitul, yo-yo si altele.
Voi, fetele/femeile ar trebui sa pricepeti (acceptati) ca unii barbati va plac asa mai grasute, plinute sau cum vreti sa spuneti. Nu e vorba ca le accepta, ci ca le plac mai mult asa. De ce? Pai, nu stiu, sincer (in afara de chestia aia cu „femeia se pregateste de nastere bla bla” – care poate fi adevarata).
Si aici sunt si eu, plus multi alti barbati din lumea asta. Si sa stiti ca daca fluiera dupa voi (eu n-am obiceiuri d-astea, ma rog) poate insemna ca va plac asa cum sunteti (ma rog, ca sunt cam nesimtiti asta-i alta poveste).
Am incercat eu sa lamuresc lumea cum stau lucrurile vazute de cealalta parte a baricadei sexului, dar se pare ca stau prost la putere de convingere.
Si sa stiti ca barbatii nu prea isi pot controla ce le place, adica daca sunt „aroused” cand au langa o femeie mai plinuta, nu prea s epot seta altfel. Daca slabeste partenera, ok, e treaba ei, dar el s-ar putea sa nu mai fie aroused, si asta se vede imediat. Nu poti saliva cand vezi un mar rosu, daca tie iti plac pere galbene, sa stiti.
Stiti cum ma simt eu cand unele femei isi acopera cate o „forma”, „sa nu se vada”? Exact cum va simtiti voi cand in toiul unei scene dintr-un film se baga publicitatea. Sau in toiul unei diete cand treceti pe langa cofetarie. Cand se intampla prea des, iti sare tandara. Ce e asa greu de inteles ca unii va placem asa cum sunteti (plinute, grasute, cu forme, cum vrei voi)???
Ia chestia asta ca pe o confesiune, barbatii discuta rareori treburi d-astea, sunt mai batosi, le afecteaza ego-ul.
„Faptul că lucrez [oarecum] în presă NU mă face ziaristă. ”
Nu, faptul ca lucrezi in presa te face… sa-i zicem looser? E cam prea mult, dar departe nu-i.
Sunt de sex masculin, la 30 de ani, software architect. Cautand intamplator am dat peste blogul asta.
Ce pusca mea presupune sa faci lucrand in presa? Scrii articole, ca cele de pe blogul asta, nu? Poate face corectura, aranjare in pagina si alte chestii d-astea. Apai, asta-i munca de lulu-lul, frate. Asa ma pot numi si eu bucatar, si tot ce stiu e sa fac oua si cartofi prajiti, ca oricine cu IQ > 80 poate sa le faca.
M-am enervat teribil citind tot felul de titluri pompoase, care ascund ce… ? Scrie frate ce faci, da exemple, sa stiu si eu, ala prostu care-s programator cu ce-ti bati tu capul.
Am cunoscut tot felul de ditori IT, la ziare „centrale” din Bucuresti (stau in Capitala). Pai, frate, aia iau de buna ce scriu altii si baga si dai, daca se apuca sa compileze 3-4 articole straine e lucru mare, de obicei se merge cu copy/paste sau citate kilometrice, ca de formulat concluzii nu sunt buni autorii. Normal, ca n-au inteles mai nimic. Alteori, concluziile sunt hilare si puse chiar in titlu, iar la comentarii apar replici de genul „Bah, v-ati tampit?” – vezi exemplu cu articolul despre Radu Georgescu, care spunea ca „vin programatorii din State sa lucrezez in Romania” Doh, pai daca-s prosti care sa creada… (sau platiti?)
Asa ca te astept cu o replica (revin peste cateva zile). N-o lua personal, si considera ca revolta mea e impotriva tuturor lucratorilor din presa, vanzari, functionari, bucatari. In general, oamenii care fac 5-10 operatii mari si late, pt care iti trebuie pregatire de scoala generala. Get a fuckin’ real job, please.
Am vazut ca toti tinerii de azi viseaza (ca si tine) la masina. De ce pusca mea consideri tu ca meriti masina? Casa si masina nu „se cuvin” oricui. astea se cumpara dupa ani de eforturi in meserii serioase, nu asa. Si daca poti sa-mi dai exemple contrare, cum si ee pot, e pt ca societatea asta e intoarsa cu fundu’n sus.
Deci, get a real job, man. Io daca-ti spun acum ce am facut ieri (in 10 pasi, asa) fac pariu ca iti trebuie 2 ani ca sa intelegi in mare ce am vrut sa zic. Reciproca nu cred ca e adevarata. Atentie, e vroba de actiunile in sine, ca asa putem folosi oricand pasareasca profesionala, iar mama mae cand o sa auda desktop publisher o sa cada pe spate.
Cred ca se vede ca sunt nervos, d-aia am lasat exprimarea formala deoparte. Astept raspuns pe blog. Care sa ma convinga, cu argumente obiective, ca maseria ta e una respectabila, la fel cum e cea de doctor, inginer sau judecator (nu in Romania etc) Sau poti sa recunosti contrariul si atunci ar fi mult mai simplu. lipsa de raspuns inseamna, by default, ca recunosti contrariul.
FAQ:
Q: Mah, tu n-ai ce face?
A: Ba da, dar am simtit nevoia sa ma descarc. E un blog, am libertate de exprimare. Am fost poate arogant, neformal, dar e dreptul meu
Q: Cine te crezi?
A: Un om cu o meserie serioasa. Care meserie ma reprezinta. Nu poate fi practicata de oricine, imi asigura independenta etc
Q: Pai si vrei ca toata lumea sa fie programatori, bla bla?
A: Nu vreau, dar atunci sa isi mai scurteze din nas. Recte: pretentii mai putine. Dont’t take personally, desi faza cu masina ar putea fi relevanta. Adica: o Dacia nu-ti ajunge, mah?
Q: Si ce vrei?
A: Nimic altceva. Am scurtat nasul unora care se cred mari si tari. Evident, nu l-am scurtat, ca sunt „prosti, da’ multi” Dar macar mi-am spus parerea.
Nu scrie pe mail, oricum nu-s nebun sa-mi dau adresa curenta. Am acces la ea, dar nu prea citesc ce-i pe acolo. Ma intreb cand va inceta lumea sa ceara mailuri, nume etc.
Dude, tu ai o problemă cu ce, de fapt? Cu faptul că nu am un job respectabil? Păi şi ce, ţi-am cerut eu ceva? Ţi-am cerut să-mi cumperi maşină? [Nu ştiu de unde ai rămas tu cu ideea că îmi trebuie neapărat maşină, probabil că mi-am exprimat vreodată pe blog frustrarea vizavi de transportul în comun; altfel, nu, nu am nevoie de maşină, e prea multă bătaie de cap şi sunt prea scumpe pentru mine. Nu am nevoie de maşină, carevasăzică.]
Cât despre locul meu de muncă, să zicem că nu te priveşte. Nu lucrez în vreo instituţie publică, deci nu sunt plătită din banii tăi. Ceea ce fac eu ca să-mi câştig pâinea este strict treaba mea. Şi grija mea, deci nu văd de ce te-ar fute pe tine grija, vorba lu’ Dabija.
Data viitoare când simţi nevoia să te descarci, intră pe un site pentru adulţi şi o poţi face liniştit, în intimitatea propriei case. Presupun că ai o casă, dacă jobul îţi permite să trăieşti decent. :D
De ce să nu o iau ca pe ceva personal, din moment ce ai venit pe blogul meu ca să te iei de mine? Tu ştii că domeniul ăsta e cumpărat de mine, din banii mei, şi găzduit tot pe banii mei? Prin urmare, vii în casa mea şi te caci pe covor, în sufragerie. Apoi te scandalizezi că nu am hârtie fină, cu aromă de piersici. Dacă te iau la şuturi ai impresia că exagerez? Încearcă să te pui în locul meu. Fă-ţi un blog, eu o să vin să te înjur pe blogul tău şi apoi mai discutăm. Dacă tu consideri că poţi lăsa pe un blog personal orice comentarii folosind un limbaj informal, că deh, eşti nervos şi tre’ să te descarci, mai gândeşte-te. Nu că m-ar deranja critica, dar tu nu critici nimic, tu eşti doar supărat pe toţi „lucrătorii în presă”, pe bucătari şi mai ştiu eu cine. Sau critici cveva? Nu îţi convine că nu am spus unde lucrez? De ce crezi că am nevoie de validarea unor necunoscuţi pentru munca mea?
Revino cu un comentariu de bun simţ, întreabă ceva dacă ai de întrebat, critică-mă dacă tu consideri că ai de ce, dar fă-o în aşa fel încât să nu mă jigneşti – pentru că, nu uita, eşti la mine acasă, nu pe un site oarecare unde îţi poţi băga şi scoate doar pentru că „e pă net”.
Bine, Ilie, deci tu ai vrut să-mi reproşezi faptul că vreau să slăbesc şi să-mi spui că bărbaţilor le plac femeile plinuţe / săriţi pe cozonaci, săriţi pe chifteluţe, dar ai sfârşit prin a lăsa un comentariu lung, în care nu ai făcut decât să-mi scoţi ochii pentru nimic concret, de fapt. Of! Cine să vă mai înţeleagă? :D
Deci, am revenit.
Hai s-o luam pe rand:
Mai usor, da? Nu sunt duda. O duda nu poate sa faca ce fac eu. Testele de IQ mi-au dat intre 125-130, dar asta nu e la subiect. Puteam sa am si IQul 90, conteaza ce am vrut sa spun.
scl
Nu mi-ai cerut nimic mie personal. Am afirmat ca ai un job usor, adica pentru munca prestata primesti mai multi bani decat primesc alti oameni, care muncesc mai mult. Vorbesc generic (oamenii de presa), habar n-am cat castigi, nu te cunosc.
Normal ca nu te platesc eu (iti plac truismele?). Cum iti castigi painea e treaba ta, pana la un punct. Exagerarea voita: un traficant de droguri poate parea un om respectabil, un functionar spagar la fel, ca e treaba lui, nu?
Sigur ca e treaba ta, pana in punctul in care ai pretentia ca doctorul din spitale, care a citit de 10 ori mai multe si care e de 2 ori mai stresat ca tine, sa castige la fel sau chiar de 3 ori mai putin. Sau, daca nu-si face treaba, poti pune frumos de-un articol facut din 2 surse aiurea, care sa dea bine la blog/ziar. Nu-mi veni cu „fiecare si-a ales meseria” ca nu tine.
Oleo :) Si, nu e platit si pentru comentarii? Te costa in plus cativa kB? Deci daca e gazduit de tine, nu am dreptul la opinie? Ma mir ca nu i-ai taiat pe admiratori? Stii cum facea Catavencu „la intreruperi”, da? ;) Nu mai zic ca poti sa iti faci blog „pe gratis”
si altele
Eu am fost acid, am folosit niste expresii de argou, dar mai cu perdea. Ma rog…
Asteptam (de fapt, nu) sa vii cu _argumente_ si nu cu reactii emotionale. Ataca esenta criticii mele. Eu critic ceva, hai sa iti explic pe indelete:
In Romania o categorie destul de larga de oameni isi dau cu parerea despre orice, fara macar sa „fi umblat prin cizmele aluia” despre care isi dau cu parerea. „Doctorii sunt spagari”, „Instalatorii sunt ordinari” etc Si numai pentru chestia asta (recte a-ti da cu parerea despre ce fac altii, deseori dupa o foarte superficiala documentare), unii au pretentia sa fie platiti si respectati. Pai de ce, frate? Ai idee ce tampenii se scriu pe teme de IT in presa, de orice softist se tine cu burta de ras, de parca articolul ar fi scris de mama mare? Ai idee, cu siguranta.
Mai pe romaneste, cum, tu jurnalist, blogger, bagator de seama cu tastatura (aici ai putea sa bagi texte cu „dar, stai, ca noi facem si alea si alea” – give me a break, nu tine) ai tupeul sa arunci cu noroi intr-un profesionist cu acte in regula ???(cum nu sunteti voi, in general, ai inteles bine) Ala e platit cu un salariu de 2 bani, lucreaza pe camp sau cu bisturiul in mana, or cu tomul de dosare, si tu stai si critici?? Ca ce, frate?? Stii ca e o vroba: Orice p_ stie sa critice.
Ah, da: masina – ai scris pe blog ca vrei. Simplu, nu inventez. Ideea e ca un om care a tras muncind prin studentie (hint: comparam ingineria, medicina sau dreptul cu Scoala de Jurnalistica a lu’ Peste? Totusi..) si apoi prin practica, are dreptul la 3 masini d-ale tale (ma rog, ca idee). Nu ca ar avea ce face cu ele, dar ca principiu. Toti casierii de la supermarket sau montatorii de fire pe stalpi vor casa si masina. Ei bine, tanara doctor sau avocat abia are banbi de chirie si mancare prin camine incalzite pe sponci, in timp ce altii (hint: tu, dar la modul generic) ai pretentii la casa si masina. Vezi disproportia? daca nu, iti trebuie ochelari.
Norocul meu ca tastez repede. Stiu ca ai inteles ce vroiam sa spun. Dar e mai usor sa te faci ca nu intelegi.
Te astept in continuare, cu argumente. Renunta insa de pe acum la „ce-ti pasa ca m-am descurcat?” Ca idee si eu m-am descurcat, insa ii vad pe altii care meritau mai mult. Aia pe care-i huliti voi si care fac munca aia grea, ce necesita hard skills, si scriu altceva pe cv decat „capacitate de ralationare” bla bla – masurabila… cu sublerul? :)
Pe scurt,
Eu am o problema, de fapt, cu oamenii care isi fac din datul cu parerea o meserie. Si cer bani si respect pentru asta. Ei sunt platiti din publicitate, adica (cel mai adesea in Romania) din dat clicuri aiurea, trafic de date inutil, deranjant sau inducerea in eroare a clientului. Tu esti platita de mine, cumparatorul generic de presa on line scl, ca altfel nu vad cine ti-ar da un sfant, numa’ asa, ca scrii un articol despre ce ai citit tu ca va face Microsoft peste 2 luni. Nu lucrez in „industria” (de bullshit) online, ca fapt divers ma apuca dracii de cate ori vad pe o pagina 5 flashuri inutile si agasante (publicitatea e utila, dar sa fie decenta, tintita etc), asa ca n-am interese directe.
Nu neg ca sunt ziaristi remarcabili, dar daca ar fi ca ziaristii sa fie remunerati financiar „corect” visavis de veniturile din Romania (stii de ce ne pleaca elitele, da?), ar avea bani fix sa-si plateasca electrica o jumatate de ora.
Stii ce gandesc eu despre „oamenii de online” – aia care abuzeaza de asta, exista bloguri de programatori excelente? Cam ce gandesti tu despre un nene care vine si iti instaleaza un software, il platesti. Apoi, peste o saptamana, se strica. Il chemi din nou, si ti se pune ca mai trebuie sa platesti x lei, ca tu esti de vina, normal. (Insert bullshit aici – nu vi se potriveste produsul, nu stiti sa-l folositi etc).
Repostez ca au disparut citatele. Precum vezi, am backup, probabil ca un incepator ar fi tastat, nu?
Deci, am revenit.
Hai s-o luam pe rand:
„Dude,”
Mai usor, da? Nu sunt duda. O duda nu poate sa faca ce fac eu. Testele de IQ mi-au dat intre 125-130, dar asta nu e la subiect. Puteam sa am si IQul 90, conteaza ce am vrut sa spun.
„Cu faptul că nu am un job respectabil? Păi şi ce, ţi-am cerut eu ceva?” scl
Nu mi-ai cerut nimic mie personal. Am afirmat ca ai un job usor, adica pentru munca prestata primesti mai multi bani decat primesc alti oameni, care muncesc mai mult. Vorbesc generic (oamenii de presa), habar n-am cat castigi, nu te cunosc.
„deci nu sunt plătită din banii tăi. Ceea ce fac eu ca să-mi câştig pâinea este strict treaba mea”
Normal ca nu te platesc eu (iti plac truismele?). Cum iti castigi painea e treaba ta, pana la un punct. Exagerarea voita: un traficant de droguri poate parea un om respectabil, un functionar spagar la fel, ca e treaba lui, nu?
Sigur ca e treaba ta, pana in punctul in care ai pretentia ca doctorul din spitale, care a citit de 10 ori mai multe si care e de 2 ori mai stresat ca tine, sa castige la fel sau chiar de 3 ori mai putin. Sau, daca nu-si face treaba, poti pune frumos de-un articol facut din 2 surse aiurea, care sa dea bine la blog/ziar. Nu-mi veni cu „fiecare si-a ales meseria” ca nu tine.
„Tu ştii că domeniul ăsta e cumpărat de mine, din banii mei, şi găzduit tot pe banii mei?”
Oleo :) Si, nu e platit si pentru comentarii? Te costa in plus cativa kB? Deci daca e gazduit de tine, nu am dreptul la opinie? Ma mir ca nu i-ai taiat pe admiratori? Stii cum facea Catavencu „la intreruperi”, da? ;) Nu mai zic ca poti sa iti faci blog „pe gratis”
„vii în casa mea şi te caci pe covor” si altele
Eu am fost acid, am folosit niste expresii de argou, dar mai cu perdea. Ma rog…
Asteptam (de fapt, nu) sa vii cu _argumente_ si nu cu reactii emotionale. Ataca esenta criticii mele. Eu critic ceva, hai sa iti explic pe indelete:
In Romania o categorie destul de larga de oameni isi dau cu parerea despre orice, fara macar sa „fi umblat prin cizmele aluia” despre care isi dau cu parerea. „Doctorii sunt spagari”, „Instalatorii sunt ordinari” etc Si numai pentru chestia asta (recte a-ti da cu parerea despre ce fac altii, deseori dupa o foarte superficiala documentare), unii au pretentia sa fie platiti si respectati. Pai de ce, frate? Ai idee ce tampenii se scriu pe teme de IT in presa, de orice softist se tine cu burta de ras, de parca articolul ar fi scris de mama mare? Ai idee, cu siguranta.
Mai pe romaneste, cum, tu jurnalist, blogger, bagator de seama cu tastatura (aici ai putea sa bagi texte cu „dar, stai, ca noi facem si alea si alea” – give me a break, nu tine) ai tupeul sa arunci cu noroi intr-un profesionist cu acte in regula ???(cum nu sunteti voi, in general, ai inteles bine) Ala e platit cu un salariu de 2 bani, lucreaza pe camp sau cu bisturiul in mana, or cu tomul de dosare, si tu stai si critici?? Ca ce, frate?? Stii ca e o vroba: Orice p_ stie sa critice.
Ah, da: masina – ai scris pe blog ca vrei. Simplu, nu inventez. Ideea e ca un om care a tras muncind prin studentie (hint: comparam ingineria, medicina sau dreptul cu Scoala de Jurnalistica a lu’ Peste? Totusi..) si apoi prin practica, are dreptul la 3 masini d-ale tale (ma rog, ca idee). Nu ca ar avea ce face cu ele, dar ca principiu. Toti casierii de la supermarket sau montatorii de fire pe stalpi vor casa si masina. Ei bine, tanara doctor sau avocat abia are banbi de chirie si mancare prin camine incalzite pe sponci, in timp ce altii (hint: tu, dar la modul generic) ai pretentii la casa si masina. Vezi disproportia? daca nu, iti trebuie ochelari.
Norocul meu ca tastez repede. Stiu ca ai inteles ce vroiam sa spun. Dar e mai usor sa te faci ca nu intelegi.
Te astept in continuare, cu argumente. Renunta insa de pe acum la „ce-ti pasa ca m-am descurcat?” Ca idee si eu m-am descurcat, insa ii vad pe altii care meritau mai mult. Aia pe care-i huliti voi si care fac munca aia grea, ce necesita hard skills, si scriu altceva pe cv decat „capacitate de ralationare” bla bla – masurabila… cu sublerul? :)
Pe scurt,
„Dude, tu ai o problemă cu ce, de fapt? ”
Eu am o problema, de fapt, cu oamenii care isi fac din datul cu parerea o meserie. Si cer bani si respect pentru asta. Ei sunt platiti din publicitate, adica (cel mai adesea in Romania) din dat clicuri aiurea, trafic de date inutil, deranjant sau inducerea in eroare a clientului. Tu esti platita de mine, cumparatorul generic de presa on line scl, ca altfel nu vad cine ti-ar da un sfant, numa’ asa, ca scrii un articol despre ce ai citit tu ca va face Microsoft peste 2 luni. Nu lucrez in „industria” (de bullshit) online, ca fapt divers ma apuca dracii de cate ori vad pe o pagina 5 flashuri inutile si agasante (publicitatea e utila, dar sa fie decenta, tintita etc), asa ca n-am interese directe.
Nu neg ca sunt ziaristi remarcabili, dar daca ar fi ca ziaristii sa fie remunerati financiar „corect” visavis de veniturile din Romania (stii de ce ne pleaca elitele, da?), ar avea bani fix sa-si plateasca electrica o jumatate de ora.
Stii ce gandesc eu despre „oamenii de online” – aia care abuzeaza de asta, exista bloguri de programatori excelente? Cam ce gandesti tu despre un nene care vine si iti instaleaza un software, il platesti. Apoi, peste o saptamana, se strica. Il chemi din nou, si ti se pune ca mai trebuie sa platesti x lei, ca tu esti de vina, normal. (Insert bullshit aici – nu vi se potriveste produsul, nu stiti sa-l folositi etc).
Uite, ca sa-mi arati ca poti sa discuti despre altceva decat masini, case, diete, ziare, politica si toate celelalte la care toti ne pricepem, explica-mi cam cum ai face tu astfel incat cineva care a tastat un mesaj kilometric ca mine, sa nu fie nevoit sa retasteze, in caz ca s-a intrerupt curentul.
Asa, cu cuvintele tale, ca si cum as fi o baba. Simplu.
Ilie, nu stiu cum sa-ti spun ca sa nu intelegi iarasi ce vrei tu, asa ca o s-o zic scurt: ma plicstisesti si nu am nici un chef sa-ti raspund. Nu te mai astept pe aici, nu te mai chinui sa comentezi, iti doresc o viata frumoasa. Adio. :D
Adio si ramai cu bine.
Cat despre raspunsuri, ideea e ca nu prea aveai cu ce sa argumentezi. Cei mai multi in situatia asta baga ad-hominem-uri asa ca mai bine nca n-ai comentat.
Pace.
1 Duda ala de unde a scos IQ-ul ala? Adica inafara ca e frustrat patetic si bolnav nu vad de unde a scos atata genialitate, ca la ce IQ are parca asa e considerat de „pisalogi”.
2 Eu am comentat aici sa iti zic ca primul link ma duce-n plop ca nu mai merge :)
„Click aici, apoi citeşte:”
Broken Link
The link you clicked on is not complete.
(nu publica commentul asta, thx)
Vandrei, am rezolvat link-ul.
De ce fumezi ? :(
Buna!
Am nimerit pe blogul tau din intamplare, insa ma bucur ca am facut-o… I like it! Felicitari! Tine-o tot asa! :)
Salutari din Capitala…si un Paste Fericit, alaturi de cei dragi!
Haioasa poza cu „sambata”. Ar fi frumos sa fie nuuuuumai sambete! :D si nuuumai weekend!
Iar roscatul ala te prinde ;)
am adresa de e-mail [email protected] si sunt grasa, chiar foarte grasa si urata rau….ah..am uitat sa adaug…SI PROASTAAAA…HAHAHAHAHAHHA…sub cortexul meu bate vantu..foaie verde..am o fata de perete…shai di di di da, grasaaaaaaaa
E dragut si funny blogul tau :)
Felicitari!
Am vrut sa-ti scriu ceva frumos, dar am ramas perplexa citind mesajele pe care le-ai primit. Oau, de o mie de ori! Mai exista persoane ca Ilie Gh? Am avut si eu o cunostinta de acest gen, un barbat isteric, asa am invatat sa nu aud nimic din ce mi se povesteste si sa ma gandesc in liniste la ale mele, in timp ce el peroreaza.
Vroiam sa te felicit totusi, pentru rabdarea de care ai dat dovada, citindu-i mesajele si raspunzand la ele.
Si eu sunt balanta si, la fel ca tine sunt intr-o vesnica deliberare daca e mai bine sau nu sa fii echilibrata.
Bafta multa in continuare, eu te citesc cu drag!
Denisa, ti-am descopeit Blogul de curand si-mi place. Ai un stil cald si usor amuzant dea scrie, astfel incat cititorului ii place. Cel putin mie. Succes cu blogul mai departe.
….tot balanta, dar la ani distanta…am ajuns pe strada ta intamplator sau nu ?…am sa ma plimb si pe la tine
Buna Denisa.
Imi pare rau de necro pt. problema cu `ilie gh` din 2009, dar sincer cred ca cineva trebuie sa-i raspunda acestui ignorant fudul. Si _nu_ ar trebui sa fii tu. So here I am, chiar daca e cu 3 ani intarziere. :)
Si eu lucrez in IT si as putea spune ca fac niste chestii destul de complicate (daca inca am contracte cu firma in Australia, US si Austria inseamna ca fac ceva bine right?); dar niciodata nu am avut impresia ca sunt ceva semi-zeu din cauza asta. Da, imi merge mai bine daca am invatat multe lucruri (still learning though), dar asta nu inseamna ca am dreptul sa-i judec pe X si Y pt. ideile lor. Cum zicea Kurt Cobain in ’90s? Opinions are like assholes, everybody has one.
Incerc sa-mi ofer punctul de vedere (argumentat) cand sunt intrebat, in rest imi vad de treaba mea. Cand vorbesti, daca pe langa faptul ca-ti respecti interlocutorul aduci si argumente atunci sunt mari sanse ca mesajul tau sa ajunga cu adevarat la persoana din fata ta. Pt. ca la fel de important ca mesajul in sine este modul in care o faci. Si poate nu stii, dar in unele cazuri poate avea un impact dramatic.
Daca stiu hardcore Perl, Linux (cu certificari RHCSA/RHCE 2011), C/C++, objective C, python, openGL ES si hackez Android (to the point where I’m cooking my own ROMs for SGS1 and 2) + destule altele – astea inseamna ca sunt mai important decat cineva care face jurnalistica? By who’s standards? Ce ma face pe mine formator de opinie? Faptul ca stiu niste lucruri in domeniul meu?
Stiu eu ce-i mai bine pt. altii? NU.
ilie gh, ai dreptul la parerea ta dar atat timp cat respecti persoana cu care vorbesti. Daca nu faci asta si mai mult, folosesti limbajul ala mizerabil; amice atunci tot ce ai de spus se duce la cosul de gunoi al uitarii in 3 minute. Btw, e multa frustrare in ce scrii si sari de la un subiect la altul (de fapt venisesi sa scrii despre slabit? really?). Sigur nu te cheama Narcis (ie. http://en.wikipedia.org/wiki/Narcissistic_personality_disorder)? Din elucubratiile ce le expui asa se pare. Is it fun being you in your world?
Daca vrei sa te compari, compara-te cu mine. Sau mai bine, drop the ignorant `island attitude` si incearca sa intelegi ca sunt o groaza de developeri out there in the world care ti-ar da clasa la ceea ce faci. Despre aia nu scrii?
Dupa mine, you’re doing it wrong. Here’s an idea: http://tumblr.diegoquintana.com/post/1246468416
Si daca tot esti acolo nu ar strica sa inveti putina empatie, toleranta si cateva exercitii in self-humility. O sa ajungi departe.
Happy 2012 Denisa.
Si tie si cititorilor tai.
@hanzo:
==dar asta nu inseamna ca am dreptul sa-i judec pe X si Y pt. ideile lor== Aha, daca faci treaba buna profesional, platesti la buget de te spetesti, ar trebui sa stai cu capul in pamant sau sa privesti ca strutul. N-ai voie la o opinie, n-ai voie sa spui de ex ca Gigi Sau Costel au bani chipurile albi, dar facuti prin mojloace dubioase, pe naivitatea poporului (dau si eu exemple). Prin urmare functia ds de cetatean s-ar reduce la zero.
==daca pe langa faptul ca-ti respecti interlocutorul aduci si argumente == Da, am argumentat. In societatea noastra, munca facuta de un blogger, ziarist, frizer, mecanic, e mai slab platita decat cea pe care o face un profesor sau medic – munci care sunt recunoscute ca fiind mai grele/calificate. Nu o spun eu, o spune un top al salariilor pe domenii. Asta aduce mari dezechilibre in societate – incepand de la concurenta slaba la facultati.
==astea inseamna ca sunt mai important decat cineva care face jurnalistica? By who’s standards== Dupa standardele lumii civilizate. Lumea civilizata (chiar si tari putin mai de la vest) isi plateste categoriile de care vorbeam precum platesc romanii bloggerii, instalatorii si coafezele (care si amintesc numai de cativa)
==ai dreptul la parerea ta dar atat timp cat respecti persoana cu care vorbesti. Daca nu faci asta si mai mult, folosesti limbajul ala mizerabil== 1. La o perere neexprimata am oricum dreptul. 2. La una exprimata am dreptul atata vreme cat nu depaanumite limite (le-am depasit uneori, dar totusi…)
3. Exista persoane cunoscute Denisei care folosesc un limbaj cel putin la fel de dur. Suntem pe un forum, auzim peste tot duritati de limbaj. Haideti sa nu fim ipocriti, hiper-pudici. Atata vreme cat exista o argumentatie, eu zic ca se accepta. Dar (pt ca sunt acelasi ilie gh – si de fapt nici nu conteaza persoana, ci ideea…) – uite, am folosit un ton civilizat.
4. Mi-e teama mie ca nu tonul, ci lipsa de argumente pt problema pe care tocmai am reexpus-o aici, e problema.
==Stiu eu ce-i mai bine pt. altii? NU.== Nu, desigur. Eu zic sa nici nu mai votam. Fiecare poate castiga oricat in societate, daca de maine sindicatul gunoierilor iese in strada si cere marirea lefurilor iar guvernul aproba, atunci gunoierii pot lua 800 de euro pe luna (in Ro, in 2012), pt cam nu-i asa, e legal. Si nu stiu eu, ala micu’ ce-i mai bine. Nici sa nu ma mai cheme la vot. Numai 10 academicieni sa voteze!
==e multa frustrare in ce scrii==
Daca sunt de ex frustrat de calitatea invatamantului pt ca madam educatoarea lu’ fi-miu nu isi face treaba (zic si eu), ce e rau in asta. Ce e rau ca analizez o situatie (n-am expus analiza, dar cred ca e clar unde bat). Ce e rau ca emit niste ipoteze? Care e problema aici? Hai s-o spunem inca o data, poate nu s-a inteles: societatea apreciaza (inclusiv material) munca putina in detrimentul celei serioase si de calitate. Ai priceput?
==sari de la un subiect la altul== Nu suntem la academie!
==Daca vrei sa te compari, compara-te cu mine== Umflare inutila in pene (intamplator se pare ca domeniile sunt apropiate cu ale mele). N-are relevanta. Nu am zis ca programatorii cu 5 ani exp in Perl sunt mai tari ca aia care stiu C, nici macar n-am dat-o cu VB vs C etc. E vorba evident de altceva.
… Zi mai bine ca ai analizat totul sub masca unui limbaj violent (nu zic, autorul are partea lui de vina). De ce, ma rog, nu dezbati ideea? Ce e rau sa fii mandru de munca ta. Crezi ca e greu sa realizez ca o munca inalt calificata nu poate fi facuta prea usor de un blogger, coafeza etc, in schimb un om inalt calificat poate trece mult mai lejer pe altceva? Sau ajungem cumva la „toti suntem egali”?
@hanzo:
Sa nu uit: nu spun ca din blogging se fac bani ilegal, nici nu cunosc persoanele (e bine sa spun, sa nu se inteleaga altceva). Poate denisa da split si dezbatem separat tema.
ADHD much?
Nah, de ce ma bannezi tu, ah? Crezi ca-i greu sa scap de-un cookie, de-un IP?
Mai am de scris si la post-ul tau cu alzheimerul, de data asta, absolut civilizat.
Si nu fi suparata: daca cineva injura, nu inseamna ca-i un magar ratat. Poate doar a avut o zi proasta ;)
@ADHDnah: Sau daca vrei un comentariu scortos: ADHD nu-i boala de care sa razi, ai inteles? :)
Imi place foarte mult ca tu intotdeauna spui lucrurilor pe nume. Ai o viziune foarte interesanta asupra lucrurilor!