Campania electorală, singura lună când lucrurile se mișcă în România

Cu fiecare nouă campanie electorală dinaintea alegerilor locale mă lămuresc că primarilor nu le pasă de noi. De 16 ani locuiesc în Hunedoara și niciodată nu s-a asfaltat parcarea sau măcar drumul secundar care duce spre blocul meu. De vreo opt ani tot glumesc că, poate, peste patru ani, în următoarea campanie electorală, apucăm și noi o asfaltare. Și de opt ani aștept degeaba.

Cu fiecare campanie, sunt tot mai resemnată. Probabil și Sebi a simțit că politicienii, dacă nu sunt trași de mânecă, nu fac nimic, de aceea s-a hotărât să candideze la consiliul local. Eu nu sunt genul de om care să îi ia la întrebări pe cei puși să-și facă treaba. Am prea multe pe cap, nu am timp să le număr nerealizările. Mi-ar plăcea să fie și ei la fel, nu să simtă că trebuie să-și facă treaba doar în campanie și doar atunci când sunt puși la colț. Sau când e televiziunea cu camera pe ei.

Noi o ducem bine doar o dată la patru ani, timp de o lună. Atunci suntem importanți pentru politicieni, se stă de vorbă cu noi, ni se ascultă problemele (asta, în cazurile fericite, că mai e și cazul actualului primar al Hunedoarei, care a venit la mine-n cartier și și-a pus oamenii să se certe cu locatarii și să strige că iată, se fac lucruri, vedeți că primarul a venit aici și că îi pasă de voi?!), ni se promite tot ce ne-am putea dori, ca apoi politicienii aleși să se închidă în birourile lor și să uite de noi și de promisiunile făcute.

În fiecare campanie, sper că va fi altfel. Că nu vom mai fi păcăliți. Am votat de fiecare dată când au fost alegeri. Și chestionarul de la Auchan l-am completat, pentru că mi s-a spus că părerea mea este importantă pentru ei. Vreau să cred că părerile noastre, exprimate prin cuvinte sau prin voturi, sunt relevante.

Și apoi trec alegerile și începe dușul rece. Promisiunile s-ar fi împlinit, dar… nu mai sunt bani. Noi vrem să facem, dar nu ne dă guvernul bani. Poate la anul, poate la rectificarea bugetară. Dar voi să vă plătiți taxele, chiar dacă noi le direcționăm către o singură firmă, bine?!

Plătesc impozite, dar asfaltările se fac întâi în centru și în locurile importante, iar de 16 ani, zona în care locuiesc eu nu a apucat să fie importantă pentru autorități. Acum patru ani, într-o încercare disperată de a rămâne primar, (acum încarceratul) Ovidiu Hada a spoit tot ce-a putut. Inclusiv luminile din cartierul meu s-au aprins, în mod aproape miraculos, după o lungă perioadă de aproape beznă.

La fel se întâmplă și acum: înainte de alegeri s-a deschis centrul pentru informare turistică, de fapt, un fel de iurtă de informare turistică. Se asfaltează. Se curăță străzile cu câte o dâră-două de apă (deși probabil se plătesc firmei de curățenie cisterne, nu dâre de apă). Se schimbă naiba știe ce conducte de gaz. Se dă impresia că „lucrurile se întâmplă”…

se lucreaza

Iar noi, ca niște oi, facem ce vor ei, mergem în turmă și-i votăm, apoi behăim că nu ne place ce-am ales.

Foto featured: Politician, de la Shutterstock

9 thoughts on “Campania electorală, singura lună când lucrurile se mișcă în România”

  1. Dap! Și mie mi s-a asfaltat un sfert din stradă luna trecută. Nu mă aștept la mai multe, că „nu face parte din responsabilitatea primăriei, este de datoria consiliului local”, dar să fim mulțumiți cu ce avem.

  2. Tocmai imi spunea un coleg care si-a facut casa undeva unde (inca) nu e drum asfaltat si i se spunea ca „nu anul asta” se asfalteaza, ca nu sunt bani, si asta de ani buni, ca s-a trezit cu utilajele pe strada.

    Sincer, m-am saturat si eu de promisiuni electorale. Vreau sa vad pe unul care zice: „Acum patru ani am promis asta, asta, asta si asta. Am facut asta si asta. N-am reusit sa fac tot, pentru ca v-am promis prea mult.”

    1. În general zic că nu au reușit să facă tot, dar NU din vina lor, ci pentru că guvernul nu le-a dat fonduri, așa că mai trebuie un mandat ca să poată duce la bun sfârșit „viziunea” lor pentru oraș. Serios.

  3. Cel mai tare și mai tare m-a amărât să constat că pe unde am locuit (Mexic, Italia, Franța, poate e o caracteristică a țărilor latine, poate doar sub dictatură lucrurile să stea altfel?) lucrurile stau cam la fel.

  4. Ce m-a lovit chestia asta cu delasatorii, Denisa… Nu nu suntem nicicum… doar needucati. Nu ne spune nimeni ce este binele si cum il putem obtine. Nestiind ca poate exista un univers corect, cu exigente si cu lucruri functionale… acceptam sa traim asa cum ne-am obisnuit.

  5. Sa stii ca exista si zone mai fericite. Eu traiesc intr-o zona in care s-a lucrat in ultimii 4 ani (centru de agrement, asfaltari, parcari, iluminat publica, schimbarea retelelor de apa si canalizare, modernizare scolilor si a spitalului din ora). Culmea, luna asta e chiar liniste. Mai sunt si primari gospodari in tara asta.

    1. Păi da. Și la noi în județ sunt. În Orăștie și în Deva sunt zone de nerecunoscut. Locuri faine, investiții din fonduri europene. Numai Hunedoara parcă e… uitată de lume. Sau de timp.

Dă-i un răspuns lui Denisa Bârgău Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.