Dagi bărbați,
Mă adresez vouă pentru că sunteți principalii cumpărători de cadouri pentru femei, urmați îndeaproape (cum altfel) de femei și de noi însene, că și noi ne mai facem singure cadouri. Ba, în unele (multe!) cazuri, cadourile pe care femeile și le fac singure sunt și cele mai reușite!
Am primit, de-a lungul timpului, un număr moderat de cadouri. Pot spune cu mâna pe inimă că nu m-au îngropat nici iubiții, nici părinții și nici colegii în cadouri, iar atunci când au făcut-o, doar părinții au fost cei care au reușit să-mi ofere exact ce-mi doream sau ce-mi trebuia. Pentru că no, cine să te cunoască mai bine dacă nu persoanele alături de care ți-ai petrecut cea mai mare parte din viață?
De la iubiți și colegi am primit tot felul de jucării din pluș, câteva bijuterii din aur, brichete și scrumiere, decorațiuni cu zero funcționalitate, haine, ba chiar și vreo câteva parfumuri dulci. Ce să vă zic…
- Eu am un număr de jucării de pluș care fac acum pușcărie pe viață într-un geamantan ascuns bine în dulap, dar sunt jucării speciale, nicidecum clasicul ursuleț kitsch-os cu o pernuță în formă de inimioară în brațe, pe care scrie „Te iubesc” sau „I love you”.
- Am fost fumătoare, dar asta nu însemna că mă bucuram de orice brichetă sau scrumieră primită în dar; am preferat întotdeauna brichetele mici, Cricket sau Bic, pe care mi le cumpăram singură.
- Decorațiunile de prin casă le-am ales singură și sunt fie suveniruri speciale cumpărate din locurile pe care le-am vizitat, fie obiecte vesele făcute chiar de mine. Nu îmi plac globurile din sticlă cu delfini în jurul lor, nici Moș Crăciunii, nici multe alte prostioare care nu îmi trezesc nici o emoție.
- Am primit, la un moment dat, două geamantane pline cu haine noi. Persoana care mi le-a oferit era bine intenționată și am fost chiar flatată să constat că aproape toate hainele îmi erau mici: mă vedea, deci, mai slabă decât eram. Doar că persoana a dat o căruță de bani pe niște haine pe care nu le-am purtat niciodată, pentru că multe nu mă reprezentau deloc și îmi mai erau și fixe sau mici…
- Parfumuri dulci. Doamne feri! Îmi plac parfumurile fresh, cu mirosuri de citrice, de flori, de fructe, dar nu cele dulci. Sunt atât de rare parfumurile dulci, „grele”, care îmi sunt pe plac! Pe vremea când le-am primit eu, nu existau vouchere sau carduri cadou pe care să le primești în locul parfumurilor neinspirate.
Cum vă spuneam, din fericire, nu am primit foarte multe cadouri – asta dacă nu includem aici zecile de colete pe care mi le-au adus, de-a lungul anilor, curierii trimiși de firme mai mici sau mai mari. Alea sunt aproape întotdeauna cadouri inspirate, pe care noi, bloggerii, le numim, în glumă, pișcoturi. Rareori primesc ceva care să nu-mi placă sau care să nu mi se potrivească, semn că PR-ițele își cunosc bine meseria!
Ce mi-ar plăcea mie să primesc, totuși? Care sunt cadourile care mă fac fericită?
Pe mine personal mă încântă destul de multe lucruri.
CONDIMENTELE ȘI GEMURILE SAU SOSURILE „ARTIZANALE”. Nu știu de ce, că nici nu gătesc, dar sunt fascinată de condimente și mi-ar plăcea să merg în Orientul Mijlociu, Orientul Îndepărtat ori măcar în Turcia (dar în Turcia de dinainte de puciul recent) doar pentru a mă plimba zile întregi prin piețele lor, printre coșuri și saci cu condimente. Îmi plac lucrurile făcute în serie limitată – și aici se încadrează și dulcețurile făcute din cele mai inedite materii prime (nuci, petale de trandafiri, ceapă etc.), precum și sosurile picante.
PANTOFII. OK, eu mai am cel mult 10 perechi de încălțăminte, de când mi-am dat seama că nu mai port decât două-trei perechi și am aruncat aproape tot ce însemna pantofi incomozi, pe care știam că nu o să-i mai port vreodată. Mai păstrez, nici eu nu știu de ce, trei perechi de încălțări cu toc, asta în condițiile în care știu sigur că picioarele nu îmi mai dau voie să mă cațăr pe tocuri și că nu o să le mai port niciodată! În apărarea mea, una dintre perechi e atât de colorată și frumoasă, încât poate lejer să stea pe orice raft, ca bibelou.
Dar, lăsându-mă pe mine la o parte, majoritatea femeilor sunt îndrăgostite de pantofi. Și eu mă uit cu jind la colecțiile de pantofi à la Carrie Bradshaw pe care le afișează unele vedete, dar pentru mine sunt doar lucruri frumoase, nu și accesorii cu care să mă încalț vreodată. Eu sunt adepta pantofilor comozi. Așa e de la o vârstă: îți pasă mai mult de cum te simți decât de cum arăți; dacă cele două se intersectează, bine, dacă nu, iară-i bine.
GENȚI, POȘETE, PORTOFELE. Asta e deja boală! Așa cum unele femei colecționează farduri ori produse de machiat sau pantofi, eu aș vrea să am un dulap – sau mai bine o cameră întreagă – numai pentru genți! Aș fi în stare să îmi cumpăr o geantă la fiecare salariu, dacă nu ar interveni vocea rațiunii care uneori îmi strigă: Oprește-te, nu mai ai unde să le pui! Oprește-te, oricum nu le porți și tot cu ghizodanul în spate umbli! Oprește-te, nu îți permiți o colecție de genți pe care nu le porți! Și mă opresc, pentru că se știe că noi, femeile, sunt niște ființe raționale!
TRUSE DE MANICHIURĂ. Am încercat o dată manichiura din plastic (acrilică). Este… interesantă, dar mi se pare că a devenit soluția comodă pentru femeile care nu vor să-și rezerve o oră pe săptămână pentru îngrijirea unghiior. Pare mai comod să te duci o dată pe lună la salon, să dai o grămadă de bani și să te alegi cu un model colorat/elegant de ojă permanentă pe unghii, decât să te ocupi tu însăți de unghiile tale. Fiecare alege ce-i place, eu zic doar atât: respect pentru femeile care își îngrijesc singure unghiile! De asmenea, să știți că mai dizgrațioase decât unghiile de pe care a sărit oja (eventual și murdare…) sunt doar unghiile false care au crescut prea mult și de sub care răsar tristele unghii adevărate.
Pentru o femeie care-și îngrijește acasă unghiile, o trusă de manichiură de calitate, cu un preț pe măsură, poate reprezenta un cadou perfect. Tu nu știi ce să-i iei, ea (poate) nu ar da atâția bani pe o trusă de manichiură, voila, oportunitatea de a face o femeie fericită.
BIJUTERII. Mi-aș dori să primesc doar acele bijuterii care îmi plac… Oamenii din jurul meu nu au de unde să știe care sunt acelea, de aia mi le cumpăr singură atunci când îmi permit. Singura regulă sfântă este ca ele să fie din arint. Nu aur, nu aur alb, nu „pleu”, doar argint.
CAFEA, DULCIURI. Sunt o mare consumatoare de cafea și o moderată consumatoare de dulciuri și cu cât e mai scump produsul, cu atât e mai puțin probabil că o să mi-l cumpăr singură. Sunt și foarte zgârcită, dau bani mulți doar pentru chestiile care sunt strict necesare și foarte rar pe mofturi personale. Mai degrabă îmi cumpăr un produs de curățenie nou decât o ciocolată foarte scumpă.
PRODUSE DE CURĂȚENIE. Bun, asta e doar pentru avansați. Nu vă apucați să-i faceți cadou iubitei un spray dezinfectant & antibacterian, că vă dă cu el în cap. Dar poate că nevasta cu care sunteți împreună de 10 ani se bucură de astfel de cadouri, știți cum zic? Eu mă bucur, de-aia mi le „ofer” singură de câte ori am ocazia. Chiar dacă pare greu, urmăriți comportamentul și preocupările femeii căreia vreți să-i oferiți un cadou și nu alegeți după ureche. Mai bine întrebați decât să-i faceți un cadou neinspirat. Rămâneți și cu… buza umflată, și cu banii dați.
Doamnelor, voi ce cadouri total neinspirate ați primit de-a lungul anilor?
Ce frumoase sunt posetele astea pictate! Eu sunt genul de persoana acare umbla cu o poseta si 2-3 ani, dar o folosesc extrem de rar, pentru ca atunci cand plec chiar si pana la supermarket, nu-mi iau decat portofelul. Imi place totusi sa le admir, iar de fiecare data cand zic „gata, imi iau o alta poasta”, realizez ca nu are rost sa investesc 100-150 lei intr-o geanta care ar sta uitat in sifonier. :D
Cam la fel și eu. Totuși, reușesc, cumva, să am un ghiozdan plin cu chestii și o poșetă uriașă, la fel de plină. Iar gențile Anuschka sunt scumpe, dar… noa, piele pictată manual, plus că arată demențial!
Eu mai mereu primesc cadouri nereusite. Cele mai reusite le face soacra mea. Mereu afla ce vreau si ma surprinde placut. Nici macar parintii mei nu se descurca asa bine, lol.
Iar EU fac mereu cadouri reusite, pentru ca, cu o luna inainte de un anumit eveniment, intreb asaaaaa, casual, cam ce si-ar dori cutare persoana. Asta ca sa vad daca ma incadrez un buget, sau incerc sa caut ceva asemanator, in bugetul pe care il am. Si apoi, cand fac cadoul, normal ca persoana respectiva e in culmea fericirii ca a primit ce si-a dorit.
Eu in schimb primesc, seturi de gel de dus si lotiuni de corp, de care nu am nevoie, sau nu imi place cum miros… in fine, le donez la soacra/mama :))
Primesc parfumuri sau bijuterii de foarte proasta calitate, sticle de vin (am la bautura in casa si sta ca la muzeu, ca la noi in casa nu se bea), esarfe din alea foarte mici si foarte colorate (eu nu port esarfe), calendare de perete cu sigle de la diverse firme (cine p***a mea mai pune calendar pe perete in 2016, cand am calendar pe telefon??? Sau, macar daca tot imi dai, nu imi da calendar cu Boromir, cauta si tu ceva frumos cu caini si pisici, nu ce ai primit gratis de la cozonaci).
Foarte rar primesc ceva ce imi doresc, desi nu sunt pretentioasa si n-am preferinte scumpe. Imi plac jocurile pe PS3, board games (am multe jocuri de societate pe lista, pe care mi le doresc), chestiile cu Batman, tricourile colorate de fitness cu mesaje motivationale, sosete colorate, carti de colorat, carti in general (nu e greu sa ma intrebi ce carti mi-as dori sa citesc, ca imediat insir o lista lunga). Deci, o varietate mare de cadouri, accesibile la pret. Nu imi doresc creme La Mer sau „ghiule” de aur :))
Bineinteles, am si preferinte pentru adidasi Nike, casti BOSE si alte nebunii, dar la astea ma cadorisesc singura, in timp. Nu am pretentia sa imi cumpere mie cineva casti de 1200 de lei. E ipocrizie.
E atat de simplu sa te interesezi de ce vrea persoana respectiva, cu ceva timp inainte, daca chiar vrei sa o surprinzi placut. Dar nu de putine ori am vazut ca unele cadouri, sunt date doar asa, de „obligatie”. Ca nu au gura sa intrebe.
Al meu e cel mai simpatic la cadouri nereusite, pentru ca le face cu cea mai buna intentie, ba chiar se entuziasmeaza sa mi-l dea. E ca un copil :))
Exemplu: acu’ 4 ani, a vrut sa imi faca un cadou superb (credea el). Saracutul, mi-a cumparat un set de 12 pensule si o paleta de 80 de culori, pe care scria MAC. El, in naivitatea lui de barbat, s-a lasat pacalit de tanti de pe OLX care s-a jurat ca is originale. El a dat 120 de lei pe ele, deci a zis ca or fi originale, la cat de scumpe i s-au parut lui ca sunt :)))) (barbatii, in general, ce este cosmetic si trece de 100 de lei, cred ca e ceva de mega fitza, de costa atat). Ca ma auzea pe mine ca vreau sa imi iau cosmetice MAC.
Ma rog, i-am povestit dupa ce mi-a dat cadoul, cum sta treaba cu MAC si l-am dus intr-un magazin adevarat si i-am aratat ca 120 e lei e o pensula si nu 12 pensule + o paleta de 80 de culori. Si ca la MAC nu exista asemenea palete :)) S-a dezumflat ca o minge, saracul :)). Dar tot am folosit paleta, a avut culori destul de bune, iar din pensule, m-am inteles bine cu vreo 5-6. Deci nu a picat rau cadoul. Dar a fost asa de amuzant, ca nu aveam cum sa ma supar pe el pentru atat.
Si o mai da in bara cu parfumurile. Pentru ca imi cumpara ce ii place lui. Si lui ii plac pafrumurile dulci. Iar mie astea imi fac rau. Am doua parfumuri scumpe, care zac nefolosite, ca ma simt rau cand ma dau. Miros bine, dar imi fac greata. Ma mai dau iarna cu ele.
S-a potolit acum. Cand vrea sa ma cadoriseasca, ma intreaba direct ce vreau si gata :)))
Acum, că toată lumea are Facebook, parcă e mai ușor să afli de acolo ce-și dorește. Sau Pinterest, păcat că nu a prins Pinterest la noi, ca să aibă toată lumea un board gen wishlist și să te inspiri de acolo. Apăruse la un moment dat un site, părcă makemehappy.ro, care funcționa ca wishlist, dar doar ideea era bună, punerea în practică a lăsat de dorit.
No, ce să zic, poate ar fi bine să ai un blog unde să îți expui dorințele. Cum comentezi? :D (Mulțumesc de comentariu, btw)
@Denisa Bârgău:
Hehe, nu ma pricep eu la bloguri :))) N-as avea timp si idei sa administrez unul. Eu las comentarii lungi pe aici, ca scriu repede ce gandesc, am dat „send” si gata :)))
Da, eu ma folosesc de pinterest. Dar la noi inca nu a prins. Asa e.
Facebook n-am. Asta e, sunt inexistenta :)) Faza asta imi aduce aminte de ultima intalnire de familie, care a fost anul asta de Paste, stii tu, acolo unde se strang rude pe care le vezi si vorbesti cu ele FIX de Paste si Craciun. Si o matusa de-a mea, care se lauda ea ce mare a ajuns fie-sa, ca si-a luat Logan nou, bla bla, se inverzeste la fata cand apar eu cu masina mea (Am o Mazda 6 din 2009,pe care am luat-o SH in 2014. Nu e mare scula de bascula de masina, dar arata bine oricum, iar matusa mea, care nu se pricepe la marci de masini, o fi zis ca cine stie ce mega limuzina o fi). Si dupa o perioada de „interogatoriu”, din care nu obtinea mai nimic, zice: „Da’ fa-ti draga si tu facebook, sa mai stim si noi ce mai faci! ca nu mai stie nimeni nimic de tine!”. :)))))) (Pesemne a uitat ca poti sa dai un simplu telefon, un SMS, sau chiar un bip, daca ti s-au dus minutele nelimitate, daca chiar vrei sa stii ce mai face persoana).
Deci, asa cu aflatu’ asta despre restul, aaa? Acu’ am aflat de ce primesc eu cadouri naspa. Ca n-am facebook. Pfuuu!!!
De tinut minte! :))) o sa i dau linkul asta si prietenului meu
Eu am rezolvat problema in urma cu zece ani cand, de ziua mea, am primit acelasi parfum de la opt persoane. Atunci am decretat lista! Si am anuntat pe toata lumea ca am o lista din care pot alege sau imi pot plati ei produsele. De zece ani primesc ceea ce imi doresc!
Mă, dă-l naibii, opt?! CE PARFUM ERA?!
@Denisa Bârgău: Today Tomorow Always :))))))))))))))))))))))
Sau Giordani :))))))
Sau Little black dress/ Perceive sau oricare parfum popular de la Avon/ Oriflame la vremea aia.
Asa banuiesc, dar asteptam sa ne zica Diana :)))
E greu cu cadourile, mai ales dupa un timp, cand le-ai cam epuizat pe toate. Ultima data am intrebat-o direct pe nevasta-mea ce-si doreste, si am rezolvat foarte usor.