Îl ştiţi, e articolul ăla care a „strâns” vreo 90 de comentarii.
Prima concluzie – şi cea mai evidentă – este că mamele care stau doi ani acasă, plătite de stat, au foarte mult timp liber la dispoziţie. Zicea una dintre ele că maternitatea este un job full time, chiar de 24 de ore din 24. Păi bine, dragelor, şi-atunci de unde aveţi atâta timp să comentaţi pe bloguri, ba chiar să vă faceţi bloguri unde să le înjuraţi pe cele care nu-s de acord cu voi?
Eh, aşa-i că v-a crescut tensiunea? Staţi liniştite, am glumit. Aş putea să scriu zeci de astfel de articole, doar ca să vă dau vouă de lucru – atâta aţi avea de comentat, încât nici nu ştiu cine v-ar mai hrăni copilaşii!
Să revenim.
Mi-aţi spus că nu sunt mamă, deci nu am de ce să comentez. Mergând pe acelaşi principiu, aş putea să vă recomand să nu mergeţi la vot, că oricum vă depăşeşte politica. Vi se pare că exagerez? Bine!
Mi-aţi mai spus că nu ştiu ce presupune maternitatea, că nu am suflet, că sunt căţea [mai voalat, aşa, comentariul ăsta a venit de la o cititoare de elită a unui blog de femeie cultă, da?], că v-am dezamăgit. Bine, las’ să fiu eu aia rea, oricum aţi priceput fix ce-aţi vrut voi din articolul meu. Nu mă aşteptam să vină vreo mamă care intră în cel de-al treilea an de concediu de maternitate şi să spună că am dreptate, că a făcut copilul pentru că-i vine mai uşor să stea acasă cu doi copii şi să primească pentru asta 800 de lei pe lună decât să îşi mişte fundul la muncă.
Nu-i întotdeauna uşor să munceşti, trebuie să te trezeşti de dimineaţă, să stai măcar opt ore la locul de muncă, să suporţi colegi proşti şi şefi cu pretenţii imposibile, iar la sfârşitul lunii primeşti un salariu de mizerie, uneori aceeaşi sumă pe care Măria Sa, Statul, ţi-o oferă gratuit, singura condiţie fiind să faci un copil. Păi şi-atunci cum să nu alegi varianta mai uşoară?
Aaa, staţi, nu-mi săriţi iarăşi în cap! Nu-i uşor să fii mamă, ştiu, dar hai să vă spun ceva: este o meserie pe care toate femeile o practică de mii de ani! De fapt, ce spun eu aici?! Toate mamiferele o practică – cu succes! – de când lumea şi pâmântul.
Nu spune nimeni că ar fi uşor să creşti un copil în România zilelor noastre, la fel cum nu spune nimeni că-i obligatoriu să o faceţi în România. Sau să o faceţi at all. Repet: nu faci un copil bazându-te pe indemnizaţia primită de la stat [şi logica ne mai spune şi că nu faci un credit pe care să-l garantezi cu acest venit şi ne mai spune că banca nu ţi-l aprobă, dar astea-s deja pentru avansaţi]. Nu îl faci dacă nu-ţi permiţi să-i asiguri minimul necesar: sănătate, alimentaţie, haine şi încălţări, educaţie. A, că vrei tu să stai acasă că ai obosit – deh, programul stresant, şefii imbecili – şi oricum ceasul biologic cam ticăie, aia-i altceva. Dar altceva-ul ăla nu înseamnă că-ţi doreşti un copil, ci că îţi doreşti să nu mai ai de-a face cu programul stresant şi şefii imbecili. Iar dacă eşti deja obosită, cum vei face faţă unui job atât de stresant, care te solicită 24 de ore din 24?
Mi-aţi spus că banii ăia nu sunt pomană de la stat, pentru că voi aţi cotizat ani la rândul, sute de euro pe lună, miliarde chiar! Aţi cotizat aşa cum au cotizat toţi ceilalţi români care obţin vreun venit în ţărişoara noastră dragă, aşa cum am cotizat şi eu, aşa cum au cotizat şi colegii voştri purtători de penis – cei care nu vor beneficia de indemnizaţia cu pricina.
Cu toţii cotizăm la sistemul de asigurări de sănătate, dar asta nu înseamnă că ne tragem câte-un medical în fiecare an, doar ca să fim siguri că ne folosim de banii ăia. Se numeşte „asigurare” şi funcţionează – cel puţin în teorie – ca asigurarea maşinii: ai stricat-o, iei banii. Te îmbolnăveşti, beneficiezi de o consultaţie, de spitalizare, de medicaţie gratuită. Dar nu te duci lunar la doctor doar pentru a beneficia de asigurarea medicală, pentru că, asta e, realitatea-i crudă, viaţa e greu etc, mai ducem în spate şi co-asiguraţi, precum şi lipitori care nu au plătit nimic, dar primesc îngrijire.
Dacă ai făcut un copil pentru că ai văzut oportunitatea, înseamnă că nu ţi l-ai dorit cu adevărat şi copilul ăla o să aibă o viaţă chinuită. Ce-o să te faci când creşte şi-ţi va cere bani pentru lucruri mult prea scumpe pentru bugetul tău? Îi vei răspunde aşa cum i-a răspuns tatăl unei prietene: „Din alocaţia pe care mi-o dă statul pentru tine, de 80 de mii de lei [se întâmpla prin 1998], eu trebuie să-ţi asigur un acoperiş, să te hrănesc şi să te îmbrac, iar ţie-ţi trebuie fiţe? N-o să vezi nimic, nu-mi ajung banii!”. Dap, caz real.
Atunci pe cine o să mai daţi vina? Tot pe statul cel rău, care nu se gândeşte la bieţii copilaşi/adolescenţi care văd la alţii şi vor şi ei te miri ce?
Obligaţiile unui părinte nu se reduc la a-i asigura copilului necesar. L-ai făcut? Înseamnă că ai de oferit un acoperiş, condiţii decente, hrană, medicamente, jucării, pacheţele, poate chiar bani de buzunar, educaţie şi nu în ultimul rând, afecţiune. Faceţi-vă calculele şi dacă vă dă cu virgulă [sau, Doamne fereşte, quel horreur!, cu minus], înseamnă că nu sunteţi încă pregătite să fiţi mame. E atât de simplu.
Mi-aţi mai zis că mă laud că m-am măritat ca să fiu întreţinută, dar le critic pe cele care aşteaptă bani moca de la stat. Aş vrea să vă spun cât sunteţi de limitate – vă ştiţi voi -, dar mă tem că nu fac decât să irosesc pixelii. Fie ca voi. Dar hai să încercăm puţină matematică: sunt întreţinută dacă de nouă ani lucrez fără nici o întrerupere [da, se poate să lucrezi nouă ani şi să nu naşti în toată perioada asta nici măcar un singur copil. E distractiv, ar trebui să încercaţi şi voi!] şi dacă, după aproape trei ani de căsnicie, continui să muncesc şi nu aştept să mă întreţină soţul? Nouă ani de muncă dintre care trei de căsnicie dau tot nouă ani de muncă, nu şase de căsnicie. Unde-i întreţinuta, că eu n-o văd?!
Pentru că articolul ăsta nu a fost prea lung, ca să aveţi ce face până când se trezeşte ăla micu’, ciţi şi articolul lui Dan Tăpălagă [dar încercaţi să vă folosiţi creieraşul, nu vă enervaţi de la primul paragraf], precum şi pe cel de aici. Are titlul „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag puim”, deci vă avertizez că e posibil să nu vă placă prea mult.
Şi, în final, lectură suplimentară pentru amuzamentul celor normali – puţini, câţi aţi mai rămas. Unu, doi, trei, patru.
Poftim și linkuri, că nu vreau să-mi închidă blogul mamele cu prea mult timp liber [uite, tremur toată]: unu, doi, trei. De-aici, dragii mei cititori, dacă aveți timp, mergeți din link în link și vedeți cât de mare e de fapt secta mamelor internaute. E o lume numai a lor, cam ca un cuib de viespi, știți? >:)
După ce că umplu forumurile de mesaje mai mult sau mai puţin stupide, mămicile super-ocupate din zilele noastre au timp să scrie şi pe bloguri despre bloggeriţele cele mari şi rele. „Uf, ce ne-am răcorit!”, îşi vor fi spus ele între două alăptări.
Foto: Zazzle.ca.
Trebuie să-şi verse toată lumea năduful undeva. Dar mi se pare absurd să enervezi pe cineva doar de dragul de a-i creşte adrenalina, cum se întâmplă în linkul 4. Bun, nu le convine, dom’le, spune-ţi frumos părerea, nu te criza.
Citisem la un moment dat pe un forum (eram şi eu mireasă şi căutam info), cum o tipă fusese corectată pentru o greşeală gramaticală făcută la fiecare postare. Răspunsul: Aici noi ne susţinem una pe alta, nu ne înţepăm şi nici nu suntem la facultatea de gramatică. De atunci nu am mai intrat pe forum şi încerc să evit persoanele care suferă de isterie.
Te rog fie sa treci sursa „lecturilor suplimentare” fie sa le elimini din postare. Din cate am observat sotul tau a respectat aceasta prevedere.
Iti citez un disclaimer de pe blogul meu, de unde ai preluat informatii: Continutul acestui site reprezinta proprietate intelectuala si ii apartine autorului. Preluarea oricarui text si a oricarei imagini fara acordul acestuia este ilegala. © Bogdana Dobre 2007-2010.
Si sper ca vei publica mesajul.
ai lucrat 9 ani? 9 ani intregi? wow! eu am lucrat vreo 16 pana cand am nascut-o pe fie-mea. atat de multe nopti si weekenduri ca nici nu am avut timp sa ma marit.
ultima parte a articolului de azi este o rautate gratuita, pe care o scot in evidenta desi nu am alaptat.
si sa stii ca femeile care cresc copii acasa mai fac si alte lucruri decat sa stea cu nasul in fundul copilului. si ele scriu bloguri, se mai si distreaza, mai citesc si cate o carte, mai vad si cate un film, culmea, sunt femei normale.
am schimbat tonul, nu pentru a ma publica pe blogul cel mare si rau, ci pentru a-ti spune, inca o data, asteapta sa ai copil si vorbeste dupa aceea. ca niciuna dintre mamele care au luat bani de la stat nu ti-au luat tie vreo portie de ciorba de la gura ca s-o dea copiilor.
Denisa, afirmatia asta m-a dezamagit pe mine: „Si sa nu-mi spuneti ca ati turnat doi copii, unul dupa celalalt, pentru ca maternitatea e un lucru sublim si inaltator. Refuz sa cred ca exista femei a caror aspiratie suprema este schimbatul scutecelor.” Eu am stat fara plata trei ani acasa pentru privilegiul asta, pana mi-a mers micuta la gradinita. Acum ca m-am dcumentat din artcolul lui Sebi la ce se refera articolul tau, iti inteleg enervarea. Am vrut sa imi ingrijesc si ajut eu copilasul la acea varsta. Trecusem prin doua pierderi de sarcina si sincer nu speram sa pot duce o sarcina la termen si ma atasesem enorm de fetita. Mi-era friica de asemenea sa o las in grija unor persoane necunoscute. Si ne-am permis. Nu ne dadeau banii afara din casa, dar pentru mine familia e mai importanta decat un concediu peste hotare. Fiecare cu prioritatile lui. Acum, la al doilea copil, am norocul sa ma pot intoarce la un job part-time dupa terminarea concediului de maternitate, la 9 luni. Ma voi intoarce de fapt la 3 luni, voluntar, fiindca situatia este dificila peste tot si tin la slujba mea. Nu m-as intoarce cu timp full-time decat daca ar fi neaparata nevoie. Planuiesc sa lucrez-full-time peste 4 ani, cand va merge al doilea si ultimul meu copil la scoala full-time. Ma uit la diverse posibilitati, prin care sa am cat mai mult timp cu fetele. Cu primul copil, nu am primit nimic, fiindca nu cotizasem inca suficient la bugetul asigurarilor sociale, ceea ce mi se pare firesc. Acum, primesc pentru 9 luni. Dupa experienta cu primul copil, consider ca este „fair”. Ai nevoie de aceasta perioada pentru a te re-pune pe picioare dupa sarcina si nastere, si a-ti ajuta bebelul sa se dezvolte suficient incat sa se obisnuiasca cu o alta persoana care sa il ingrijeasca.Dupa asta, nu m-as astepta la ajutor financiar din partea statului. In acelasi timp, inteleg disperarea mamelor care nu gasesc crese adecvate etc. Am fost si eu ingrijita de o tanti, ca si copil, care ne-a pus calmante in bautura s.a.m.d..Insa, la urma urmei, e datoria ta sa te uiti la conjunctura economica in care te afli si sa determini daca iti permiti sa faci si cresti un copil.
frica, nu friica. Imi cer scuze pentru exprimare si greseli, am scris articlul asta cat mi-a dormit fetita in brate. Acum s-a trezit, deci te las cu bine.
Nu, dragă. De fapt totul se reduce la împlinire şi la nevoia copilului de mamă, la socializare şi educaţie. Nici un moment nu e vorba de bani.
Tu nu poţi să pricepi că nu ai copii, da’ mă mir cum nu pricep eu că am. Asta mă face cu siguranţă o mamă denaturată.
„Obligaţiile unui părinte nu se reduc la a-i asigura copilului necesar. L-ai făcut? Înseamnă că ai de oferit un acoperiş, condiţii decente, hrană, medicamente, jucării, pacheţele, poate chiar bani de buzunar, educaţie şi nu în ultimul rând, afecţiune. Faceţi-vă calculele şi dacă vă dă cu virgulă [sau, Doamne fereşte, quel horreur!, cu minus], înseamnă că nu sunteţi încă pregătite să fiţi mame. E atât de simplu.”
Ma bag si io, cand pui pe hartie numerele alea de tre sa ti iasa fara virgula si cu plus incepi cu afectiunea si asta iti baga deja in calcul un numar mare-mare in valoare absoluta si are si un plus in fata. Apoi iti vine tare usor sa dai, odata cu iubirea pe care am bifat o deja, si din educatia pe care tu o ai astfel ca am mai crescut la plusuri. Acoperis, conditii decente si hrana, mai astea exista orice ai zice tu pt ca aici nu vorbesti de exceptiile constituite din homeless-i. Pachetel si jucarii, astea sunt neglijabile sau chiar de sunt mai maricele si dau cu minus, oricum nu depasesc cu semn schimbat afectiunea si iubirea ta de mama. Acum, in ecuatia ta (ne)exhaustiva apar medicamentele si iti doresc, dar chiar iti doresc, sa ai un copil sanatos si atat. Ca daca esti atat de aroganta incat sa crezi ca poti tu sa faci un calcul dinainte macar de a ti pune in fapte problema unui copil, deci sa faci tu un calcul de necesar de medicamente pt viitorul tau copil, atunci te inseli. Si daca cumva ai norocul (aici e intr-o oarecare masura vorba de noroc) sa ai un copil sanatos (ca banuiesc ca nu iti faci probleme ca n ai bani de un paracetamol, vezi ca aspirina e contraindicata pt copii) si imi dai peste bot cu asta, sa stii ca gresesti. Think about this! Concluzia mea stupida: copiii ar trebui sa vina in familii natural si nu dupa calcule ideale ca natura nu e perfect previzibila. As simple as that.
Cele patru print screen-uri sunt de mare angajament =)) Bine ca nu ne-ai trimis pe blogul lor, ca n-aveam chef sa le fac trafic.
Mai, da’ pe bune sunt nostime…. s-au dus ele dand marunt din buze si au „rabufnit” pe blog. Iti dai seama cata elocinta, cata vitejie, cat spirit :D Mie mi-ar fi frica, domn’le =))
Te rog fie sa treci sursa lecturilor suplimentare fie sa le elimini din postare. Din cate am observat sotul tau a respectat aceasta prevedere legala.
Mai mult, iti citez disclaimer-ul de pe blogul meu de unde ai preluat informatiile: continutul acestui site reprezinta proprietate intelectuala si ii apartine autorului. Preluarea oricarui text si a oricarei imagini fara acordul acestuia este ilegala.
Imi pare sincer rau ca gandesti asa.Stiu cu siguranta ca-ti vei schimba perceptia,dupa ce te vei naste ca mama.Orgoliul nu te lasa sa recunosti ca esti total pe langa subiect,mai ales ca este unul cu o incarcatura sentimentala mult prea mare…Cu drag,Mara
Denisuca eu iti doresc sa faci gemeni( asta daca ai sa vrei vreodata sa faci copii, ceea ce nu prea cred). Sau cred ca nici nu poti sa faci copii si de aceea esti frustrata.
Andreea, chapeau :)
Vezi, nu de mame ca tine era vorba in articolele Denisei. Dar ai vazut, totusi, in ce mod s-au dezlantuit fiarele …
Trist e ca…individele astea de la linkurile 1-4 chiar fac copii…Si pe urma ne intrebam de ce e tara asta plina de idioti…
@Andreea: Asa cum a zis si Anatati, articolul Denisei, precum si cel al lui Sebi, se refera la altfel de mame, cele care fac copii pentru a primi acei bani si pentru a sta 2 ani acasa, nu pentru ca isi doresc acei copii si ca i-ar face no matter what.
Nici eu nu am de gand sa fac un copil pana cand o sa imi permit sa il cresc decent, fara a astepta ajutor. Cat despre a sta acasa 2 ani, nu stiu. Eu sunt o persoana foarte energica si dupa doar cateva zile de stat degeaba o iau razna. Stiu, cu un copil sigur nu as sta degeaba, dar nu pot spune cu siguranta ca as sta sau nu. Acum evident depinde de multi factori: daca ai unde si cu cine lasa copilul, domeniul in care lucrezi etc. Dar as face un copil doar daca as sti ca am toate astea asigurate. Altfel nu.
ce chestie :D de ce am stesg de Kuweit? al 2-lea comentariu e drept, l-am dat de pe telefon…
Una din tantile alea care se strofoca p-acilea e gravida cu al treilea borac… poate se simte trisata ca i s-au stricat socotelile.
Bai, daca si chestiile alea din print screen-uri se pot numi „proprietate intelectuala”…. :D
da, statul le ofera mamelor niste bani timp de doi ani dar asta nu inseamna ca banii aia chiar ajung sau ca fac copii sa stea doi ani acasa si sa ia banii statului. dupa aia doi ani ele se intorc la servici si stau 8 ore pe un salariu de nimic de cele mai multe ori, salariu din care trebuie sa-si intretina si copilul. nu este simplu sa faci un copil si in vremurile acestea un cuplu se hotaraste greu sa faca un copil.
Anatati, sunt alaturi de tine in acest moment dificil :D Si preluarea este ilegala… sunt ravasita de aceasta revelatie.
Acum serios vorbind, ma uitam la ce se mai postase la celalalt articol… si am vazut macar 2 persoane care au avansat ideea ca Denisa ar fi sterila (una din ele a zis chiar „stearpa”). Si m-am gandit cat de multa „noblete” se ascunde in sufletul acestor persoane :D Si ce dovada de „caracter” este sa spui asa-ceva.
Lume multa, oameni putini.
si inca ceva ce am uitat. in alte tari, chiar daca concediul maternal este cu mult mai mic mamele au alte avantaje si copii alocatii care ii ajuta cu adevarat nu 40 lei pe luna cat luam noi.
Ingrid, cum nu sunt „proprietate intelectuală”? Hm … tot sistemul meu de valori se dă complet peste cap …
Habar nu ai ce vorbesti… dar cred ca e haios pentru tine din moment ce atata lume se ambaleaza.
In tara asta se platesc atatea asigurari de sanatate, sociale, taxe si impozite a caror urmare nu se vede. esti tratat ca un animal intr-un spital din Romania. Faptul ca ma astept ca statul sa-mi dea ceva ca ajutor pentru cresterea unui copil, nu inseamna ca ma bazez pe banii aia. Adica daca tot dau ceva, macar sa simt ca primesc si eu inapoi. Spitale de rahat, sistem sanitar per total de rahat, crese care arata la fel ca si in anii ’80 (nu vorbim de alea private – in alea nu a investit statul), macar atat sa ne dea inapoi, daca in tara asta nu se pot investi banii nostrii in punerea pe picioare a unor chestii necesare. Platesti taxe si impozite si alte asigurari obligatorii tocmai ca statul sa-ti creeze conditii ale unei vieti decente. Atat timp cat la noi nu se fac aceste lucruri (nu tu crese la standarde normale, nu tu gradinite, nu exista un sistem de control al bonelor) ai optiunea de a sta acasa si statul sa te plateasca pe tine sa iti ingrijesti copilul. Boc si Comp nu s-au gandit ei mai departe, economisim banii de la buget si atat (care sunt tot banii nostrii, nu ia gasit statul intr-un sac magic), acesti bani trebuie sa-i si investim tot pentru astia la care le luam banii, adica pentru noi, cetatenii Romaniei.
Asta e ideea. Iti scapa multe lucruri. Uneori e bine sa gandesti de doua ori. Incearca, poate fi la fel de distractiv ca si scrierea unor posturi „incendiare”
BTW nu sunt mama, dar cred ca a fi mama nu reprezinta un privilegiu, e o chestie naturala care nu se face pentru bani
Nu, totul e că ele sunt încercate de sublimele sentimente materne. Numai sentimentul matern vorbeşte.
PS: să fim bine înţeleşi: până ieri am urmărit zilnic fiecare articol de pe blogul Bogdanei şi al Adei (injoaca). Ştiu că sunt mame extraordinare şi mi se pare că e un sacrificiu imens al Bogdanei. Eu recunosc că nu l-aş fi făcut. Nu la modul acesta. M-a dezamăgit însă profund încrâncenarea de a nu pricepe decât ce-au vrut din articol şi mai ales că nu au acceptat o părere diferită. Despre restul mamelor nu discut. Nu le cunosc şi şi-au dat suficient arama pe faţă :)
Eu zic că am vorbit destul pe tema asta. E cazul să trecem mai departe :)
Voi chiar nu realizati ca un stat trebuie sa incerce prin toate mijloacele sa incurajeze natalitate? Va cramponati in prostia asta de concediu maternal sau in indemnizatia lunara dar nu va ganditi deloc la viitor. Insultati mamele ca „fata” copii.. dar poate peste 30 de ani copiii aia o sa fie asistentii care o sa aiba grija de voi.. o sa fie cei care va zugravesc in casa, va repara instalatiile.. orice!(ptr ca..nu-i asa din „vitele” care toarna acum copii nu ies toti academicieni). Nu realizati ca tara asta ramane fara forta de munca (si inainte sa ma contraziceti documentati-va naibii cum e sporul din tara asta).
Si chiar daca nu poate sa incurajeze nasterea..un stat nu trebuie sa o descurajeze!O sa ajunga tara asta sa fie populata numai de puradei. Sa va vad cu cata incredere o sa tratati voi peste 30..40 de ani minoritatile care o sa fie ocupe locurile de munca de jos (si da, este putin cam rasist..dar ganditi-va ca brutarul de la colt nu o sa fie copilul planificat cu muuulta grija de parintii ptr ca el o sa fie de mult plecat din prostia asta de tara).
doah
sau…
ori…
nu stiu…
@lalala
de ce crezi tu ca un stat trebuie sa incurajeze natalitatea? Hai sa-ti spun un secret mare de tot: Romania NU este in vid. Cine stie, dupa ce s-o mai usura bugetul de o jumatate de populatie asistata, poate noi astia capsunarii cum ne ziceti voi ne vom intoarce in Romania (incidental rata natalitatii la romanii din afara tarii e bine mersi). ce va fi in 30-40 de ani? Pai oamenii aia mai destepti ca tine zic c-o sa fie schimbari climatice catastrofale, instabilitate politica si razboaie pentru resurse. Asa ca… hai sa ne vedem de cacatul nostru in prezent si sa lasam viitorul pe seama viitorului. Nu te speria ca n-o sa fie Romania pustie.
OK… inteleg ca Denisa nu s-a referit la „mamele ca mine”, insa nu a precizat acest lucru. Din articol reiese ca ea se adreseaza tuturor „mamelor din Romania”, de unde si faptul ca multi parinti s-au simtit atacati. Tonul a fost ofensiv, insa nu scuz jignirile aduse la adresa ei. Eu merg pe principiul ca daca intr-adevar simt ca o persoana m-a jignit, nu e nevoie sa ma aplec la nivelul ei. Chiar daca nu locuiesc in Romania, m-am simtit jignita prin aluzia ei ca daca alegi sa stai acasa cativa ani cu micutul tau, esti ori lenesa, ori anormala, fiindca nu ar fii posibil in mod normal sa alegi sa „schimbi scutece” pentru un timp ce pare atat de lung.
Cat despre a-si scoate palaria in fata mea, iti multumesc pentru compliment, insa nu il merit, nu este cazul. Sunt norocoasa sa fii putut face acest lucru, si nu locuiesc in Romania, deci, intr-adevar -in – UK, primim ajutoare de la stat, lunar. Iar daca nu as avea norocul de a avea un job extrem de part-time si bine platit ca job part-time, mai mult ca sigur ca as fi acasa cu copilul pentru un timp lung. Nu sunt o pioniera a muncii intr-un job vs. „stat acasa cu copilul”. Mi-am petrecut acesti ani nu stand „tela-lela” cu „p-da la soare”, cum s-a precizat in unele posturi, ci ingrijindu-mi si educandu-mi copilul. Am pregatit mancare, schimbat scutece (sic!), golit olite peste olite, facut curatenie peste curatenie, dar si comunicat in mod intensiv cu bebelul meu, citit carti de specialitate in domeniul dezvoltarii copilului(din unele am invatat cate ceva, din altele ba), dus la grupuri de joaca in mod regulat, aranjat vizite la casa altor prichindei, jucandu-ma zilnic cu micuta in mod activ, pregatind diferite activitati care sa o ajute sa se dezvolte cat mai bine, psihic si social. A sta acasa cu un copil insseamna mai mult decat schimbat scutece, de aceea am spus ca Denisa va intelege mai bine acest lucru cand va fii mama. Este o experienta noua, care m-a schimbat si maturizat destul de mult, pe mine, personal. Nu m-am legat de faptul ca nu e mama de dorul lelii sau ca sa o jignesc.
In acelasi timp, sincer, mi-ar placea sa am cam 4 copii. Poate ca imi admir sotul foarte mult si ma iubesc prea mult pe mine insumi, si consider ca ar fii binecuvantat Pamantul cu cat mai multi copii facuti si educati de noi, poate ca am un instinct maternal puternic, poate amandoua, „who knows”. Aici, inca as putea face acest lucru si avea un trai decent din mila concetatenilor mei, fara sa am nevoie de un serviciu, dar nu mi se pare OK sa abuzez sistemul in acest mod. Deci, vreau si eu copii mai multi, dar nu imi permit sa ii am, fiindca noi singuri nu le vom putea asigura un trai decent, iar statul are nevoie de banii aia pentru pacienti (sic!) lasati sa moara de foame prin spitale (da, se intampla si aici…) din cauza reducerii – pe considerente economice – a personalului medical. Asta nu ma face o eroina, doar „decent” zic eu.
Dupa cum spuneam, insa, sunt de acord ca situatia de aici nu se compara cu cea „din tara”. Inteleg de ce unele mame in Romania ar putea dori acest ajutor pe timp mai lung, fara sa fie „lenese”. In lipsa unor crese adecvate sau familiei care sa te ajute etc., poate intervinii disperarea. La urma urmei – e instinctiv pentru majoritatea femeilor sa isi doreasca un pui, cel putin (insa consider ca este un act de iubire fata de acel copil ne-conceput inca sa te asiguri ca il poti hranii, dupa nastere.)Cu cine nu sunt eu de acord, sunt acele femei care ar fii gata sa isi vatameze copilul printr-o nastere prematura. „It sucks”!!
problema cu articolul precedent a fost ca ai folosit un ton ostil si ai primit raspunsuri pe masura.
te`ai legat prea mult de partea financiara, sunt sigura ca pe multe mame le`a interesat anul (in unitate de timp) pierdut (si pierderea banilor, evident, ca viata nu`i gratis).
numai pentru ca o categorie abuzeaza de sistem asta nu inseamna ca toti trebuie bagati in aceiasi galeata. femeile care iti citesc blogul nu sunt tiganci cu 10 copii si nici nu par niste proaste lenese asa ca prin articolul tau nu te`ai adresat categoriei corecte de oameni.
in romania asa putine dovezi de civilizatie mai avem incat reducerea concediului de la 2 ani la 1 an a fost chiar o lovitura sub centura venita dupa valuri de scumpiri , concedieri, reduceri salariale, impozitarea pensiilor, etc.
poate daca legea era introdusa intr`un context economic mai vesel nu ar fi cauzat atatea nemultumiri dar acuma chiar nu`si avea cazul. ma indoiesc ca deficitul bugetar al romaniei sta exact in mame si copii.
mi-e mila de tine! iti doresc doar sa ajungi mama…atat!
Eu vreau sa fac doar o corectie: si partenerii nostri, purtatori de penis, pot solicita acest concediu si sta 2 ani acasa.
In rest, no comment.
Denisa are dreptate.Femeile care fac asa sunt ultima speta umana.Vad ca au invadat si blogul asta.
Bleah mi-e scarba
Ce pacat ca nu pricepi engleza (sau nu vrei). Cu toate astea o sa ma repet, chit ca nici de data asta nu o sa ma publici, deh curajul nu e o calitate pt oricine dar you sucks Denisuca and I love how it sounds :D fix aceeasi mama cu socotelile facute.
După cum spuneam și altundeva:
Eu sunt bărbat și mi-ar fi greu să accept ca în decizia de a face un copil să intervină și statul. Copilul e al meu și al partenerei, nu al meu, al partenerei și al statului, că nu facem menaj a trois aici.
Noi doi l-am face, noi doi l-am crește. De la stat singura pretenție pe care o am nu este să ne ajute, ci să nu ne pună bețe în roate.
Doamne vorbiti de parca maternitatea este rocket science si copii astia ies astronauti pana la 2 ani daca stati tot timpul la fundul lor si nu ii lasati sa cada si sa se ridice singuri.Sunt curioasa ce o sa faceti cand o ajunge la facultate si copilul e asa destept de poate merge la Cambrige,Oxford dar voi nu va permiteti taxele cui o sa cereti atunci?? Si pentru cine se intreaba DA SUNT MAMA unui copil de 2 ani si jumatate si da muncesc si da copilul meu e sanatos mintal si fizic vorbeste foarte bine,se joaca ca orice copil normal,are pretentii cu ce se imbraca azi desi eu nu am stat acasa langa el 2 ani.
@carminaca: deșteapto, corect este YOU SUCK. Cred că știu ceva mai multă engleză decât ai învățat tu din manualul pentru grădiniță al copilului tău.
So, you suck, OK?
vezi, d-aia m-ai publicat. got you, desteapto!
@luminitza:
„You’ve missed the point”. Cine a zis ca, daca stai acasa cu un copil in primii sai ani din viata, vor fi mai „dastepti” decat altii, vor avea performante scolare mai bune? Toate studiile citite de mine pana la ora actuala sustin contrariul. Acesta e doar un exemplu: http://homeparents.about.com/gi/dynamic/offsite.htm?site=http://www.statcan.ca/Daily/English/991014/d991014a.htm. In alta ordine de idei, de cand am ajuns sa ne legam de copilul altuia? E si asta un fel de „bullying”, nu?
Eu am stat acasa cu copilul meu pentru ca am vrut sa il ingrijesc eu, dupa cum am spus: nu as fi fost fericita sa il las in grija nimanui altuia. Spre deosebire de tine, care foarte rapid ne „slam” pentru ca am ales o directie diferita fata de tine, eu nu spun ca am facut alegerea corecta. Am facut doar o ALEGERE DIFERITA, pe care am motivat-o. Si, da, eu chiar consider ca a creste un copil dezvoltat sanatos fizic si psihic e mai ceva decat „rocket science”. Iar daca tu consideri ca din carti sau de la altii nu poti invata nimic, asta e alegerea ta, iar EU ti-o respect. Nu spun ca esti materalista, interesata doar de bani si pozitia ta pe scara sociala, gata sa-ti lasi copilul pe mana unor straini, cum as putea fii tentata sa spun, daca as avea un nivel ceva mai inferior de inteligenta emotionala.
Doamne, cum ne repezim sa ii judecam pe altii, fiindca noi le facem perfect pe toate si ei nu „fac ca noi”?!
Dupa atat pupat de funduri ale directorilor de marketing de pe la diverse firme, sfaturi date gospodinelor ratate si aberatii pseudofilozofice, te-ai trezit sa-ti dai cu parerea si despre subiectul asta asa de sensibil. Si-ai stranit si o turma de fatalai care sa te sustina.
Ce stii tu despre cresterea unui copil, despre cariera? Crezi ca-ti ia tie cineva din banisorii tai de strapitura ochelarista sa dea la mame?! Nooo, n-ar face asa ceva. De mila.
Crede-ma ca o sa sfatuiesc pe toata lumea sa-ti evite blogul si o sa ma folosesc de toate cunostintele mele care lucreaza in publicitate sa-ti mai taie craca. ;)
esti JALNICA!!!!imi pare rau ca mi am pierdut timpul incercand sa te cunosc!
Ah cat imi place articolul! Si eu lucrez de la 22 de ani neintrerupt (deci de 8 ani) si sunt maritata (dar nu intretrinuta). Cah! ba chiar inca tin la partea mea de banuti, DOAR AI MEI din care fac ce vrea sufletul meu:) [carti, ft rar haine]
Bag seama ca noi doua gandim la fel. Bine ca mai exista si femei ca noi prin tara asta ca altfel eram o natie de mamici chinuite
Doamne feri, nu am nimic cu cele care isi doresc un copil si isi permit asa ceva; cele care se bazeaza pe indemnizatia statului…well, folositi contraceptia!
@Laura: o altă variantă ar fi să plângi în baie vreo 10 minute.
@lala: ţţţ!
De cand o parere atrage amenintari cu o sa iti fac si o sa iti dreg?? Sincer numa romanii fac asta…nu esti cu mine gata iti arat eu cine sunt…Fooooarrrteeee civilzat…sau nu
Andreea eu nu am comentat de copilul nimanui numai ca am auzit niste pareri radicale care sunt ca vai draga nu stai acasa cu copilul gata ala iese un idiot si etc…Este alegerea ta ca stai acasa cum este alegerea mea sa muncesc si bullying inseamna altceva nu faptul ca am alta opinie(ar trebui sa ai definitia exacta totusi).Toate femeile cresc copii de vreo 2000 de ani incoace si nimeni nu se mai vaita asa ca noi cele din zilele noastre si au iesit oamenii destepti din copii aia crescuti la tara care pasteau vitele, oameni care au facut lumea sa evolueze la standardul actual.Daca te uiti la copii din ziua de azi ai sa vezi ca nu mai exista bun simt si multe altele…stiu numai sa ceara pentru ca au impresia ca li se cuvine(nu toti dar majoritatea),nivelul din scoli este mai mult decat ingrijorator si uite ca am stat si 2 ani cu el acasa si l-am dat si la private school si uite ca UNEORI tot golan a iesit asa ca andreea eu nu m-am referit la mamele care fac copii si cred ele ca e mai bine sa stai acasa , eu m-am referit la femeile care stau acasa si stiu programul de la telenovele mai ceva ca biblia si asteapta sa ii vina mura in gura ca doar ea a cotizat nu conteaza cat de mult cat de putin sau cat timp.
Si am uitat sa spun ca faptul ca eu incerc sa am un nivel social mai bun tocmai pentru a putea sa imi ajut copilul mai mult nu e cu nimic de condamnat.Si nu fac totul perfect pentru ca nu am cum, om fi noi femeile multitasking dar suntem totusi oameni.Din punctul meu de vedere cele ce doriti si aveti puterea financiara sa stati acasa 10 ani cu copii puteti sa faceti asta oricand dar cele care stiti ca nu va permiteti si mai chinuiti si copilul pentru ca vede la scoala ca celalalt are si el e marginalizat pentru ca nu are si da copii sunt mai cruzi de mii de ori ca adultii ganditi-va inainte mai bine….
A si un ultim punct din pacate toate in lumea asta se invart in jurul unor hartii cu valoare pe ele pentru ca asa am stiut noi sa ne cuantificam valoarea unama…in bani
Andreea cred ca ar trebui sa vb si pe alte canale fiind minoritare intr-o tara :)) nu vorbeam de lux pentru ca in tara asta suntem departeeeee vorbeam de un trai un pic mai bun
@luminitza:
OK… sunt de acord cu ceea ce spui in primul tau post -raspunsul tau la raspunsul meu – „si imi cer scuze, daca ti-am interpretat gresit postul. Ai vorbit de Oxford si Cambridge, si – ca una dintre putinele persoane aflate in UK care a postat aici – m-am „simtit”. Intr-adevar, ma „oftica” si pe mine si cele care sustin sus-si-tare ca ele „fac mai bine” stand acasa. Situatia e diferita pentru toata lumea si exista si suficienti de multe persoane fara o facultate, care sunt realizate profesional. Eu voi fi multumita daca fetele mele cresc cu atitudini sanatoase in viata, sunt respectoase si sunt muncitoare. Imi place faptul ca respecti „omul din popor” – pe care eu nu-l consider tocmai „simplu”, precum il considera altii.
@luminitza:
„Si am uitat sa spun ca faptul ca eu incerc sa am un nivel social mai bun tocmai pentru a putea sa imi ajut copilul mai mult nu e cu nimic de condamnat.”
Chiar deloc, si eu incerc acelasi lucru!
„Si nu fac totul perfect pentru ca nu am cum, om fi noi femeile multitasking dar suntem totusi oameni.”
Pacat :-( ai fi un fel de Mos Craciun :-) … real!
@luminitza:
eh, mai suntem si de-astia idealisti… eu cred intr-un trai decent, nu de lux. Insa, multi sau suficienti, da, banii conteaza (desi se mai foloseste si trocul), implicit munca!