Văd că am trei cititori noi, care s-au abonat la feed, şi mă gândesc cu groază că aşteaptă să scriu ceva inteligent interesant, iar eu sunt într-o totală criză de inspiraţie.
Azi m-a enervat o duduie de la magazinul Leonardo din Hunedoara, care, de la înălţimea păpuceilor de casă roz cu care era încălţată [asta ca să nu zic şi de ştrampii negri, pantalonii 3/4 maro şi bluza maro…], se strâmba la clienţii care chiar vroiau să cumpere ceva. Duduie Mădălina Grigorescu, pentru ce te-or fi angajat oamenii ăia, dacă nu pentru a servi clienţii care-ţi solicită ajutorul? Eu cred că nu-i uşor să te mişti toată ziua prin magazin, aducându-le clienţilor încălţămintea solicitată, da’ în cazul în care ai fost angajată ca să şezi, apăi şezi în încăperea din spate, măcar să nu te mai ciocneşti de cumpărători. Părerea mea de potenţial client deranjat de atitudinea ta… de cumpărat o să cumpăr din alte părţi, unde există [da, mai există!] vânzătoare relativ amabile, dispuse să mă servească.
No, şi ziceam că n-am ce scrie.
Fii sigura ca si salariul ei este pe masura prestatiei.
Asta nu mai e problema mea; odată ce a acceptat slujba aia, s-o facă aşa cum trebuie sau să se ducă înapoi la sapă.