Niciodată nu m-au interesat ziarele de scandal, de la noi sau de aiurea. Ce fac vedetele persoanele publice în timpul lor liber, cu viaţa lor privată, este treaba lor. I couldn’t care less, cum ar zice francezul.
Ieri, pe blogul lui Cabral, o comentatoare îi lasă un link către o astfel de publicaţie, link care ducea către un articol cu titlul „Cabral, i-ai tras ţeapă iubitei?”. Alina Erimia, semnatara articolului, pare să aibă ceva de împărţit cu Cabral. Sau cel puţin are să-i adreseze o întrebare, altfel nu-mi pot explica titlul. Şi mă întreb: dacă Alina Erimia are să-i pună o întrebare lui Cabral, de ce nu o face pe mail, printr-un SMS sau faţă în faţă?
Pentru că, dacă s-ar prezenta în faţa lui Cabral şi i-ar spune: „Salut, sunt Alina şi vreau să te întreb dacă i-ai tras ţeapă iubitei tale”, s-ar face de cacao. Nu poţi să-i adresezi unei persoane cunoscute întrebări de genul ăsta fără să ţi se râdă în faţă, aşa că alegi calea cea mai simplă: trânteşti un articol cu iz de bârfă într-un cotidian de mare tiraj şi te-ai scos: eşti jurnalistă! Cel puţin în grupul tău de prieteni şi cunoscuţi, poţi scoate legitimaţia de presă din poşetă şi să te lauzi că eşti jurnalistă la un cotidian naţional. Felicitări pentru cele 15 minute de faimă, Alina Erimia.
Ai dreptate intr-o oarecare masura. Dar in realitate, Alinele presei de scandal – si nu numai – nu pun intrebari. Categoria aceasta filosofica de „intrebare ” le sperie pentru ca o intrebare presupune automat un raspuns. Iar raspunsurile uneori pot avea un efect devastator asupra increderii de sine. O incredere de sine cistigata cu greu prin tupeu, intoleranta, nesimtire crasa – exersate in ani si ani de zile. L-ar inlocui pe „eu stiu ” cu „oare asa este ?”. Ar fi la fel de tragic ca o prostituata care se indragosteste de un client – un lucru frumos dar complet neprofitabil. ” Alinele ” pot avea doar afirmatii nu si indoieli.
Pentru credibilitate – nu ca as avea mare nevoie – lucrez ca jurnalist la un ziar de scandal. Sint o ” Alina ” in timpul zilei – si incerc sa o ” ucid ” in timpul noptii.
Anca, dacă nu îţi place ceea ce faci, de ce nu încerci altceva? Pe cuvânt, e păcat să-ţi iroseşti viaţa scriind mizerii pe care nici tu nu le crezi.
Nu face decat sa arunce cu noroi in vedete … si nici macar cu dovezi concrete. Dar asta e Romania, asa se castiga banul.
Lucrurile sint putin mai complicate – sau este doar obiceiul meu de a nu privi lucrurile in alb si negru. Nu doar in Romania se intimpla asta. Unora le place, altora nu dar nu sintem nici mai buni nici mai rai decit altii. Pina nu vom invata asta nu vom putea privi lucrurile asa zis neimportante cu detasare. In al doilea rind, v-ati gindit vreodata cit de indestructibila este simbioza dintre „vedete” si jurnalistii de scandal ? Credeti ca vreuna din parti isi doreste cu adevarat ca cealalta sa dispara ? „Vedetele” se hranesc din scandal si invers. Nu este o pledoarie pentru nici una din parti – cit de subiectiv ar suna – este doar o observatie.
De ce nu fac altceva ? Pentru mine este simplu – e un viciu. Unul din panoplia interminabila a viciilor umane. Este ca fumatul. Doar ca in cazul acesta nu exista toll-free numbers ( imi pare rau pentru englezisme ) care sa te ajute sa te lasi. Iti trebuie doar vointa – si eu abia am inceput sa cultiv arta aceasta.
Anca, la urma urmei, fiecare isi poarta propria cruce. Daca tie iti place meseria ta, cu care inteleg ca ai un fel de love/hate relationship, asta ca sa ne omoare Blegoo pentru englezisme, inseamna ca e o cruce pe care o porti de bunavoie. Nu pot decat sa-ti doresc sa fie una usoara.
Daca apar ca Visurat, e din cauza ca pc-ul meu e in concediu si m-am logat de pe al lui Sebi.
Eu aş vrea ca cei ce la Libertatea şi Cancan să scrie publicaţiile respective pe o hârtie mai moale, că asta cam zgârie. Pe bune că zgârie, acolo unde nu bate soarele. :))
Nu mă interesează deloc ştirile mondene. De nicio culoare. Scuze Pyuric, măcar îs sincer.
Ne putem da dupa deget cat vrem noi, oricum ai lua-o… Domnisoara este jurnalista!
As putea scrie cateva mii de cuvinte pe zi pe tema asta.
Dar, crede-ma, nu am reusi nimic.
Atat inteleg ei, atata fac.
Oricum, mi-a placut intotdeauna reactia celor care ma cunosc (direct sau indirect) atunci cand vad din astea prin ziare… sunt de cateva ori mai isterici si mai exhaustivi decat mine. Eu m-am obisnuit…