Guest post scris de (Ne)doamna
Eu n-am crescut cu Barbie, au aparut mult prea tarziu in Romania. Daca am avut vreun regret – dar sigur nu am avut, mi-a trecut de curand. Aveam, de ceva vreme si fara sa-mi fie foarte clar de ce, un cui impotriva lor. Nu stiu, mi se parea prea exagerata ideea asta de printesa, de prea mult roz, de prea mult par blond si lung etc. Cu toate ca si in basmele romanesti zanele, fetele de imparat si printesele au parul blond, auriu si lung.
Adica cum si de ce sa pacalesti o fetita inocenta ca asa va fi – sau ar trebui sa fie – cand va creste mare? Musai slaba, musai cu picioare lungi, tate mari, figura de papusica cu ten perfect. De ce fata frumoasa, desteapta si buna trebuie sa fie blonda si sa aiba neaparat 180 cm? Si se trezeste biata fata pe la 13-14 ani deja obeza, plina de cosuri, cu picioarele scurte si parul lanos. Nu devine complexata instantaneu?
Eu zic ca da. Pentru ca i s-a bagat in cap ca frumusete inseamna chipul Barbie. Ea e din start condamnata la o viata neimplinita. Nu va face sex foarte usor, nu se va marita foarte curand, va incerca in fel si chip sa se infrumuseteze, desi – probabil – nu va avea resursele financiare necesare.
De curand, copila mea a primit – de la o prietena, nu de la noi – o papusa Barbie. Am fost surprinsa sa vad ca e „evoluata”. Papusile Barbie nu mai sunt doar blonde si imbracate in haine de printesa. Papusile Barbie s-au modernizat. Acum sunt si brunete, roscate ori chiar negre. Afro mai exact. Papusa copilei mele e dintr-o serie numita, cred, ceva cu coffee shop. Ca s-o descriu:
– are tate mari;
– are picioare ce nu se mai termina;
– are o tona de bijuterii, geanta si cana de cafea;
– buzele sunt extrem de mari si evidentiate cu un „ruj” maroniu plus contur (sa zic ceva de centura?);
– hainele sunt clar de cocalarita sau, poate, pitipoanca – nu mi-e inca clara diferenta.
Bun. Si-atunci? Ce invata copilul meu? Ca asa e normal sa se rujeze? Ca trebuie sa poarte bustiere peste tatele siliconate, colanti stralucitori si fusta mini/mulata din denim? Ca e musai sa aiba cizme de dansatoare la bara?!
Papusa primita este recomandata peste 3 ani. Pentru ca, cica, contine piese mici ce pot fi inghitite. Un „Marş!” din toata inima ii zic. Si nu pentru ca ar inghiti fii’mea ceva.
Eu m-am jucat foarte mult cu papusi Barbie cand eram mica si n-am ajuns ca una cand am crescut. (pitzi adica). Totusi nu sunt nici deprimata si nici traumatizata.
Esti prea ofensata da imaginea ei pentru ca te face sa te gandesti la un anumit tip de persoana, un copil nu se va uita automat la picioarele lungi ale papusii etc…
Voi ziceți că exagerez. Eu zic că nu. După ce a primit-o, fii’mea a despuiat-o. Primul lucru pe care l-a zis a fost: „are țâțe mari”. Hmmm… Apoi a remarcat că nu are chiloți. Apoi mi-a zis ca vrea și ea cizme. Să continui?
În general, copiii copiaza/imită. La vârsta asta, fata mea se uită cu ce mă îmbrac, ce accesorii am și cere aproximativ la fel.
Nu mi se pare o păpușă potrivită pentru 3 ani. Proporțiile sunt exagerate.
mai mult conteaza educatia ei decat papusa :)
am avut papusa barbie cand am fost mica, a fost jucaria mea preferata. nu m`am gandit niciodata ca o sa cresc stresata de imaginea unei femei perfecte, era doar o papusa…ma jucam cu ea, mi`o inchipuiam in tot felul de aventuri, ii faceam haine, etc.
exagerezi in acest articol, copiii nu vad lucrurile asa cum le vad adultii si nu fac din tantar armasar.
Nu stiu daca copii din ziua de astazi au acces la prea multe informatii sau sunt crescuti altfel, dar vor sa experimenteze chestii noi multe prea devreme.
Deasemenea, moda de a prelua de la televizor si din ce vad e prea pronuntata, multe vor sa ajunga chair pitipoance si sa fie agatatea de baieti de Dorobanti, ceia ce mi se pare destul de grotesc. Adica, dupa ce toata lumea isi bate practic joc de aceste fetite ele tot vor sa ajunga ca acestea.
Acum, cu complexarea, cred ca asta depinde si de cercul de prieteni precum si de mentalitatea fetei la varsta respectiva.
In ziua de azi nu cred ca o papusa va influenta gandirea copiilor. As avea grija la ce se vede copilul la televizor si pe internet, sincer.
Sunt nascuta in ’89. Mi-a obsedat copilaria aceasta papusa. Si asta pentru ca nu o aveam. Erau prea scumpe cand au ajuns la noi si parintii mei nu isi permiteau sa mi-o ia. Si niciodata nu am avut curajul sa o cer. Ravneam mult la ea si ma gandeam ca eu am doar o papusa Sidney (varianta de plastic prost si muuult mai ieftina). Sa va spun de ce Barbie era mai tare: pentru ca toate fetitele voiau sa aiba hainele „originale” cu care papusa venea. Pentru ca era simbolul bogatiei, pentru ca era considerata cea mai frumoasa, exact ca in articol: printesa. Noi nu puteam fi printese pentru ca nu aveam banii sa avem macar o papusa printesa.
Unde vreau sa ajung: jucariile sunt foarte importante in dezvoltarea copilului. Hainutele, infatisarea… Nimeni nu mai voia papusi fara sani…sa nu mai vorbesc de ce isterie era daca il aveai pe Ken (care avea ceva „bizar” intre picioare).
Nu cred ca pe piaţa păpuşilor Barbie deţine acţiunile majoritare…Acum fetele au papuşi gen bratz şi alte personaje din desenele animate.
Si eu am avut papusi Barbie, vreo 20 chiar, si nu sunt complexata ca nu arat a Barbie.
Pe vremea mea mai erau si papusile de aradeanca, toate erau printese cu par bogata buclat brunete sau blonde si cu ochii albastrii si pentru asta nu mi-am dorit sa ajung sa am par buclat si ochii albastrii.
Sunt factori mult mai importanti care contribuie la formarea unui copil..si eu zic ca e bine atata timp cat se joaca cu papusi si isi traieste copilaria si nu sta cu ochii in calculator sau mai rau televizor.
Probabil intr-o luna doua se va plictisi de ea si se va juca cu altceva, mai degraba incearca sa te imite pe tine decat papusa. Si eu cand eram mica ma uitam la mama ce rujuri are si farduri si cand se dadea ea vroiam si eu sa ma dau, nu ca papusa are ruj.
Cel mai bine ar trebui explicat copilului ca e o papusa si ca nu asa arata oamenii in realitate.
Dintre cele care au avut si adorat papusile Barbie sa ridica mana cele care au terminat facultati tehnice :D
@Raro am mai scris si eu pe tema asta. Pe mine nu ma deraneaza Barbie in sine ci papusile in general care au valoare educativa ZERO.
Eu le-am zis tuturor prietenilor sa nu-i prind cu cadouri papusi. Si ca urmare am primit doar jucarii de plus si masinute.
Papusile i le aleg eu cu grija, evit rozul ala idiot, care imi zgarie retina si incerc sa le ofer si o valoare cat de cat educativa.
Eu am terminat facultate tehnica… si nu prea cred ca papusile copilariei au legatura cu facultatea ce o urmezi.
Păpușa zace despuiată și uitată într-un coș cu jucării încă de-atunci, de la vreo 3-4 zile după ce-a primit-o. Momentan tot eu (și tac’su) suntem modelele. Dar și din cauză că e încă mică.
Influența părinților asupra copiilor scade cu fiecare an care trece. Începe să se facă din ce în ce mai mult simțită influența celorlalți. Ir prin ceilalți puteți înțelege copiii de la grădiniță/școală, televizorul, internetul, oamenii pe care-i vede pe stradă etc.
N-am zis că toate fetițele care au avut Barbie au devenit pițipoance sau sunt complexate. dar îmi mențin părerea că jucăriile influențează, că idealizarea anumitor aspecte ale vieții influențează mult mai mult decât ar trebui.
Iar pe Barbie eu, personal, o consider un instrument de manipulare a „viselor”.
Si profesezi in domeniul tau tehnic? (Glumeam acum…tinand cont ca in Romania toata lumea are o facultate…tehnica sau netehnica)
Evident ca jocurile copilariei au legatura ca omul de mai tarziu. Ideea era sa ii lasi campul deschis si sa il lasi sa aleaga. Nu sa pornesti de la preconceptie, e fata, trebe sa aiba Barbie.
Ei,uite si eu sunt de acord ca e educativa,in orice caz mai educativa decat jocurile pe calculator…:)
si eu datorita lui Barbie(din care am avut o colectie intreaga,majoritatea originale…da,fericita cu rudele din strainatate:):)am invatat sa cos,sa tricotez(inca din gradinita(!!!),sa scriu si sa citesc(ma jucam de-a scoala cu ele)…si nu,nu am ajuns o pitipoanca…:):D
Problema intervine cand ii impui la copil cu ce sa se joace,dintr-o frustrare personala(ca nu esti ca Barbie,ca nu ai avut una in copilarie sau mai stiu eu ce…)
si mai e o problema pe care o observ de cand cu sora-mea mai mica si cu copilul meu…Copiii au prea multe jucarii,nu mai sunt interesati de ele,nu le mai stimuleaza creativitatea(sa inventeze jocuri cu ce are la indemana…),si e pacat…
@Maddy Vorbim de un copil de 3 ani care nici macar nu are voie sa se atinga de ac…
Pentru ca arata ca o pitipoanca blonda:). Sau majoritatea.
Alina:
„papusile in general care au valoare educativa ZERO.”
tin sa te contrazic. datorita papusii Barbie am invatat sa cos, i`am facut o intreaga garderoba pentru ca papusa venea doar cu un costum de baie inclus (era modelul Miami sau ceva).
cum poate fi o jucarie de plus mai interactiva decat o papusa?
„Ideea era sa ii lasi campul deschis si sa il lasi sa aleaga. Nu sa pornesti de la preconceptie, e fata, trebe sa aiba Barbie.”
tocmai, lasa`l sa aleaga ce`i place, nu`i baga in cap ca Barbie e o pitipoanca blonda pentru ca un copil inocent nu vede asa lucrurile.
Tx god ca fimiu e baiat:D eu zic ca jucariile din ziua de azi sunt mult prea realiste, nu au nici un fault. Vrei mini bucatarie cum a vrut fimiu vine mai utilata ca a mea, vrei papusi graderoba si accesorile le intrec cu mult pe ale noastre. Nu le mai lasa loc de inventivitate copiilor. Pe vremea mea aragazul era o caramida, faceam namoale sa vindem torturi nu aveam plasticaraele de acum. Ne puneam mintea si imaginatia la contributie nu cum au copii totul de a gata. Hai sa fim realiste copilele vad prima data Barbie dupa aia „modelele” gen asistente pe la tv si nu mai au simtul realitatii si proportiilor. Am vazut un documentar cu copile de 10-14 ani bulimice si anorexice doar pt faptul ca aveau imaginea distorsionata despre ele si nu corespundeau cu ce vedeau in Vogue. Cred ca saracii copii sunt bombardati cu chestii de genul slaba, inalta, sanii se rezolva cu silicoane incepand de la papusi pana la orice poster retusat care il vad in fiecare zi in drum spre scoala.
eu nu am sa inteleg niciodata ce inseamna sa te joci cu papusi =))) baietii au jucarii mult mai interesante de la masinute pana la trenulete , ace brice si carice …. dar fetele ? Papusi ? oale si aragaz din plastic ? set de doctorita ? pe bune e discriminare la jucarii :))))
Obiectiv: in SUA s-au facut studii care demonstreaza legatura nefasta dintre Barbie, scaderea mediei greutatii la concursul Miss America in ultimii ani si tulburarile de alimentatie (anorexia).
Tot obiectiv: am dat intimplator de o papusa Barbie care i-a apartinut unei „fetite” care are 24 ani in prezent. Am fost surprinsa sa constat ca nu avea picioarele mai lungi decit restul corpului si era ceva mai lata decit silfidele de acum. Cu alte cuvinte, aspectul era anatomic real, nu exagerat.
Subiectiv: n-am nimic impotriva viselor cu printese si domnisoare elegante. pe vremea mea, exista o papusa pe care o numeam „domnisoara Vali” si pe care o coafam si o imbracam elegant. Doar ca acum am ceva impotriva educatiei catre pitzi. Catre fake, imagini tunate, vampe in spandex. Doar imagine si nimic pe dedesubt.
Apropo de ce spune Irina: link.
Şi-o poză:
Cred că ai citit basme rusești, nu românești. În alea românești personajele principale feminine sunt în general brunete. Mai sunt și blonde, dar mai rar.
Cât despre păpuși, eu zic că sunt utile, așa cum spune și Maddy, începi să coși și să tai materiale încă de mică. Nu de la 3 ani, dar de la 5 ani se poate, mai ales sub supravegherea unui părinte. Bine, pe vremea noastră făceam haine pentru păpușile de la Arădeanca, nu pentru Barbie, dar înțelegeți ideea. Și nici Barbie nu e chiar atât de evil, uitați-vă la Bratz dacă vreți să vă apuce durerea de cap.
În plus, contează și cum îți obișnuiești copilul – dacă un copil vrea un anumit tip de jucărie pe care nu îl primește niciodată, rămâne cu sechele mai mari decât influența negativă pe care se presupune că ar fi avut-o. Și acum îmi curg balele când văd copii cu Tetrisuri vechi sau lego și nu sunt singura.
Sechelele nu fac obiectul comparatiei. Nu poti hotari ca unele pot fi mai mari/mici decat altele. Sechela e o treaba strict individuala.
PS. cred ca si basmele scandinave ar avea printese blonde, dar it’s not the point!
nu cred ca reusesc papusile sa influenteze negativ copii, ci din contra cred ca ii ajuta sa fie putin mai responsabili. si totusi cum ar reactiona copii daca s-ar uita numai la tv si ar vedea numai brutalitati?