Imaginează-ți că vrei să te angajezi undeva, iar angajatorul te tot duce cu zăhărelul că o să-ți facă actele, că o să fii angajat legal… cândva, în viitor.
Dar poate că ai o boală cronică și ai nevoie de continuitate atât pe cartea de muncă, cât și la asigurarea de sănătate. Și insiști, iar într-un final ești angajat, patronul dându-ți de înțeles că îți face, prin asta, un mare favor.
Ți se promite un salariu, dar în acte salariul brut este mai mic, ca să nu plătească prea mult impozit la stat, ”că și așa plătesc de-mi sar capacele”.
După două luni de abuz, de strigat la tine, te hotărăști că sănătatea ta mintală este mai importantă decât orice loc de muncă și decizi să pleci.
Fostul tău angajator continuă să publice pe net anunțuri de angajare în care promite salariul acela mare care nu se va regăsi în contractul de muncă, precum și condiții de muncă pe care viitorul angajat nu le va avea, iar incidental, chiar în acea perioadă, cineva scrie pe un grup local de Facebook despre fostul angajator că este o persoană abuzivă, că dacă lucrezi pentru ea o să ajungi să dai banii la psiholog etc. și îndeamnă oamenii aflați în căutarea unui loc de muncă să o evite pe ”doamna” cu pricina.
La scurt timp, ca să se răzbune, fostul angajator te acționează în instanță pentru că i-ai adus atingere prin aprobarea acelei postări, deși nu ai aprobat-o tu. Nu ai scris-o tu. Ai comentat la acea postare, susținând unele dintre lucrurile menționate deja de alții, unii chiar foști angajați de-ai angajatorului abuziv.
Decizi să faci o plângere la ITM pentru că ai lucrat la negru, nu ți s-a făcut nici un fel de instructaj la angajare, nu ți s-a comunicat nici o fișă a postului, tot ce ai primit au fost câteva indicații verbale vagi și multe jigniri pentru că nu știai să faci o treabă pentru care nu te-a pregătit nimeni. Ceea ce era trecut în anunțul de angajare era doar o mică parte din atribuțiile pe care le aveai, dar nu știai că le ai. Plus că ai muncit la negru, deci un angajator care se pretinde respectabil face un pic de evaziune fiscală, pentru că îi e mai comod.
Vine și rezoluția ITM: trebuie să plătești și tu o amendă pentru că te-ai dat ca prostul de gol că ai muncit la negru! De ce? Că așa zice legea.
Îi scrii ministrului Muncii – domnule Petre Florin Manole, poate că ar fi bine să revizuiți legea aia, că amendându-l pe cel care muncește la negru, nu încurajezi pe nimeni să îți mai sesizeze astfel de fapte!
De asemenea, trimiți aceeași petiție și oficial, către ministerul de resort.
După mai puțin de o oră, ministrul Municii publică pe pagina personală o postare despre cum Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale combate munca la negru și protejează angajații. 
Între timp, petiția trimisă la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale este redirecționată către altă instituție, pentru că au analizat-o ei rapid și au concluzionat că nu ține de competența lor, ci de Inspecția Muncii. Că doar Inspecția Muncii face legile…
Cam asta e realitatea pieței muncii din România. Dacă vrei să muncești LEGAL, e posibil să ți-o iei, în cazul în care ai ”norocul” să dai peste un angajator care trăiește cu impresia că orice/oricine poate fi cumpărat.