Diminețile mele încep simplu. Devreme și simplu. Mă trezesc fără dureri de cap, de oase ori de articulații, cu chef de viață și cu un corp care mă lasă să ies din casă la o plimbare de înviorare — înainte de cafea și micul dejun. Nu iau nimic din toate astea ca pe un dat, ci mai degrabă ca pe un dar. E un privilegiu. Iar recunoștința mea începe de aici.
Mă plimb printr-un cartier unde se construiește intens. Mirosul e greu de descris — un amestec sufocant, probabil de bitum și praf fierbinte. De fiecare dată când trec pe-acolo, mă gândesc cât de norocoasă sunt că nu lucrez în acel mediu, 8-12 ore pe zi, în fiecare zi. Eu am norocul de a munci într-un loc în care chiar miroase frumos.
Sunt recunoscătoare că nu m-am născut în India sau într-o altă țară săracă, unde viața e o luptă continuă pentru supraviețuire. Sunt recunoscătoare că trăiesc într-un oraș liniștit, într-o țară relativ sigură, că nu adorm cu sunet de drone sau bombe deasupra capului. Am un acoperiș deasupra capului, frigiderul burdușit, apă caldă, acces la servicii de sănătate și, mai presus de toate, am libertatea de a visa. Poate părea banal, dar în multe locuri de pe glob, toate acestea sunt un lux.
Sunt recunoscătoare pentru familia mea. Suntem împreună. Suntem, în mare parte, sănătoși. Avem tot ce ne trebuie. Și chiar și atunci când nu ne permitem tot ce ne-am dori, avem suficient cât să fim bine. Ne iubim, ne respectăm, glumim, petrecem timp împreună – nu mult, dar suficient ca să ne reîncărcăm bateriile.
Mai sunt recunoscătoare pentru zilele în care mintea mea e limpede și liniștită, când reușesc să găsesc pace chiar și în mijlocul haosului cotidian. Pentru momentele când pot să mă opresc, să respir adânc și să mă conectez cu mine însămi, să găsesc echilibru și forță să merg mai departe. Într-o lume agitată și plină de provocări, sănătatea mentală este un dar neprețuit. Întotdeauna mă opresc să miros florile, oricât de tare m-aș grăbi.
Sunt recunoscătoare pentru prietenii mei, chiar dacă sunt puțini la număr, sunt oameni buni, care mă susțin și mă înțeleg fără să judece. Ei sunt acel colț de liniște și sprijin în viața mea, iar prezența lor face zilele mai frumoase și mai ușoare. Mai presus de cantitate, pentru mine contează calitatea relațiilor, iar prietenii adevărați sunt un adevărat dar.
Sunt recunoscătoare că am acces la informație și că pot învăța mereu ceva nou, că pot să mă dezvolt și să mă reinventez. Fiecare zi aduce o oportunitate de a crește, de a descoperi lucruri noi despre mine și despre lume. Această libertate de a explora și de a evolua este una dintre cele mai de preț comori pe care le am.
Sunt recunoscătoare pentru micile bucurii care colorează viața mea: o cafea bună, râsul cu poftă, o floare pe care o văd pe drum, o plimbare în natură sau o vorbă bună primită când mă aștept mai puțin. Aceste lucruri mărunte adună sens și fericire și mă ajută să mă bucur cu adevărat de fiecare zi.
Excelent spus, la fel ma simt si eu. De multe ori oamenii uita sa aprecieze aceste lucruri simple si se pierd in detalii negative.
Cu cât sunt mai multe tentații, cu atât suntem mai greu de mulțumit! Vrem și aia și aialaltă și nu ne mai ajunge ceea ce avem deja.