Lucru românesc

 Am rămas fără apă. Sunt unul dintre milioanele de blocatari din România; plătesc lunar taxe, la furnizorul de gaze naturale, la cel de energie electrică, la asociație.

Nu sunt sigură, dar cred că asociația de locatari cred că este o invenție românească. În urmă cu câțiva ani, asociațiile de locatari s-au transformat în asociații de proprietari, pentru că majoritatea foștilor chiriași ai blocurilor deținute de Statul Român au cumpărat apartamentele sau garsonierele, devenind proprietari și fiind organizați, așadar, în asociații. Că așa e sistemul. Repet, nu știu cum funcționează acest sistem în alte țări, pentru că asta e singura în care am trăit.

Asociațiile de proprietari au contracte cu furnizorul local de apă – în speță, SC Apa Prod SA -, cu firma care ridică gunoaiele, cu o femeie de serviciu, cu Enel pentru curentul electric consumat pe scările blocurilor și așa mai departe. De regulă, asociațiile au un administrator, plătit ca să încaseze taxele de la locatarii-proprietari și ca să achite facturile către furnizori.

Sigur că ar fi mai simplu pentru proprietar să primească factura pentru apă direct de la furnizor; când apar intermediarii, vorbim deja de mai multe hârtii, de cozi la plata taxelor și alte inconveniente. Dar așa e sistemul, facem ceea ce ni se cere.

Sunt convinsă că ați auzit de cel puțin un caz al vreunul administrator de asociație care a încasat taxele de la locatari, nu a plătit facturile și dus a fost. Unii au fost prinși și judecați, alții nu. Pentru că, nu-i așa, ce garanții să-i ceri unui om pe care îl plătești cu un salariu de mizerie și care trebuie să facă o mulțime de calcule, să aibă de a face cu TOȚI oamenii pe o rază de câteva blocuri? Când te gândești că acelui om îi trec prin mână, lunar, sume fabuloase, pe care doar visează să le dețină, parcă nu-ți mai vine să-i lași pe umeri așa o responsabilitate. Dar ăsta e sistemul, plătim taxele la administrator, care de obicei își desfășoară activitatea într-o uscătorie de bloc dezafectată, și nu comentăm.

Azi dimineață, la ora 6:50, doi muncitori au oprit robinetul care alimenta cu apă blocul în care locuiesc. Vecinii mei i-au întrebat de ce o opresc și pentru cât timp.
– Asta-i scara B, da?
– Nu, asta e scara A.
– Giculeee, vino, bă, încoace, că asta-i scara A!

După ce a venit Gicu, au plecat. I-am mai auzit doar spunând că au luat contorul pentru verificare și că va dura vreo două – trei ore. Au trecut aproape opt ore de atunci și am auzit că eu și co[b]locatarii mei nu suntem singurii năpăstuiți. De vreo trei zile, pe ușa de la intrarea în scară am văzut o notificare de la Apa Prod. Eram anunțați că Asociația de Proprietari „Traian” din Hunedoara are o datorie enormă [aproximativ un miliard și jumătate, în lei vechi] către furnizorul de apă, așa că de azi se sistează furnizarea.

Asta poate însemna că administratorul asociației se relaxează acum pe vreo plajă însorită, unde plătește pentru serviciile de calitate cu banii noștri, ai fraierilor care am respectat regulile și ne-am plătit datoriile la timp. Dar mai poate însemna și că unii dintre proprietari sunt datori vânduți. Oricare ar fi situația, Apa Prod vrea să ne pedepsească [și] pe noi, cei care am plătit taxele. Că nu le-am plătit direct lor nu este vina noastră. Eu aș semna bucuroasă un contract cu Apa Prod, dacă aș putea. În felul ăsta, nu aș mai risca să rămân fără apă când mi-e lumea mai dragă. Cu alte cuvinte, în România anului 2009, oamenii cinstiți, care își plătesc la timp taxele, au toate șansele să fie și futuți, și cu banii luați.

C-așa-i în tenis.

Foto: adweek.com