Mărculiţa mică răstoarnă brandul mare

Oare cum se face că în mai toate reclamele [mă refer la printuri] la produse scumpe – parfumuri, îmbrăcăminte, încălţăminte, ceasuri -, modelele par foarte sictirite? Nu ştiu toate brandurile scumpe, pentru că majoritatea mi se par exagerat de scumpe fără motiv [hainele de mii de euro sunt tot nişte haine, nişte pantofi care costă cât o maşină bună nu fac mersul mai uşor, tot tu trebuie să dai din picioare], dar le pot recunoaşte foarte uşor într-o revistă, după atitudinea blazată pe care o afişează modelele. Au un aer de parcă ar gândi: „Nu se mai termină odată shootingu’ ăsta, să-mi văd de viaţa mea perfectă!”.

Locul lor nu e în reclama aia, ei ar fi trebuit să fie acum pe-o plajă albă, la un ocean îndepărtat, sorbind dintr-un cocktail scump şi bucurându-se de binefacerile soarelui departe de urbea cu betoane, poluare şi zgomote. Nici măcar nu se uită înspre obiectiv, tu trebuie să-i admiri pe ei, ei nu au de ce să se „uite” la tine. Tu vrei să ajungi ca ei, nu ei ca tine.

La fel de tare mă distrează cuplurile înţolite, încălţate şi parfumate cu chestii scumpe, care în loc să afişeze bucuria de a trăi împreună visul devenit realitate pe care numai cumpărarea unui produs scump ţi-l poate oferi, par aproape dezgustaţi de prezenţa celuilalt [sau a camerei foto]. Ia uite-i cât sunt de sictiriţi.

În schimb, mărcile mai ieftinuţe, care nu-şi permit fotografi scumpi, şedinţe foto pe te miri ce insule exotice sau modele ale căror obraji subţiri cu cheltuială groasă se ţin, trebuie să se descurce cu un model care nu şi-a permis să-şi întreţină tenul folosind creme cu caviar şi extract de Basinaeus Aromatus. Nici printul nu arată prea grozav, pentru că nu a fost realizat de o agenţie premiată pe la toate festivalurile de publicitate, ci de o firmuliţă mai mică sau de „un băiat care se pricepe”. Şi totuşi, aceste modele nu par blazate. Nu, ele zâmbesc, se uită în obiectiv, sar în sus de bucurie, adică transmit anumite emoţii celui care priveşte printul. Brandurile scumpe nu au nevoie să îţi transmită vreo emoţie, îţi transmit o stare pe care o vei dobândi cumpărând produsul Cutare.

Nu ştiu cum să vă zic, dar se întâmplă rar spre deloc să-mi placă atât de mult feţele sictirite ale modelelor care apar în machetele „cu fiţe” încât să-mi doresc să fiu ca ele. Mai degrabă îmi cumpăr haine de calitate, dar care nu costă cât PIB-ul unei ţări din lumea a treia, decât să visez că într-o bună zi îmi voi permite o rochie de cinşpe mii de euro. Şi chiar dacă mi-aş permite să dau atâţia bani pe o rochie, nu aş face-o. Pur şi simplu, nu văd utilitatea unei rochii scumpe. Mai degrabă îmi cumpăr un parfum de 90 de lei, dar care miroase divin [Flowers by Cynthia Rowley], decât să visez la un parfum care costă cât maşina lu’ tata. Mai degrabă încalţ nişte pantofi comozi decât să-mi dau toţi banii pe Manolo Blahnik, aşa cum făcea Carrie din Sex And The City. Or fi ei frumoşi, dar sunt doar papuci, nu faci decât să-ţi bagi picioarele în ei şi să mergi! Nu e logic să fie şi comozi?

13 thoughts on “Mărculiţa mică răstoarnă brandul mare”

  1. Denisa, esti printre putinele care gandesc asa. Te felicit din toata inima!
    Daca ar pricepe mai multe persoane ca poti sa te imbraci foarte bine si cu gust fara sa cheltui intr-o sesiune de shopping cat castigi intr-un an ar fi mult mai bine.

  2. Oui, oui. Ziceam ca e o forma de arta. O ramura a fotografiei. :)
    Acum fiecare o interpreteaza sau o intelege dupa bunul plac.

  3. Eu vad altfel mesajul. Cred e ceva de genul daca vei purta hainele, pantofii… astea le vei demonstra superioritatea ta. Vei arata ca esti deasupra lor, ca-i domini.

  4. Pai cand se gandesc cati bani iau pentru reclame le e si scarba sa mai numere :)) Si se gandesc asa scarbite si sictirite unde vor gasi o lopata din haur sa numere banii :))

  5. eu as fi mai mandra sa port o rochie facuta cu manuta mea, desenata de manuta mea, cusuta si croita pe placul meu, pe corpul meu, si la un pret mic, decat alea facute pentru vedete care-si schimba in fiecare seara tinuta. Si da, ma pricep la de-astea, si-mi face si placere.
    Ca e fotografie, ca e arta, uitati-va la majoritatea care isi cumpara haine de mii de euroi, foarte multi se si simt superiori. Nu e doar reclama, induce si starea de spirit.
    Mai bine dati un search la reclama si influenta psihologica a ei.

  6. n`am observat niciodata ca modelele din aceste reclame au alta atitudine. cat despre haine de firma, daca cineva isi permite, go for it. desi costa mai mult, platesti si firma si designul dar si materialul si cusaturile sunt de calitate si hainele arata mult mai bine. plus ca nu risti sa iesi pe strada ‘la indigo’ cu inca alte N persoane.

  7. Scumpo, nu ne vinde gogosi. Nu ne spune ca, daca ai castiga (sa zicem)2000 euro/luna , ai continua sa folosesti parfum de la Avon si sa incalti pantofi de la Leonardo.
    Esti sigura ca o sanda de la Prada sau Jimmy Choo si un parfum de la Burberry nu te-ar interesa ? ;)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.