Painkilleru’ şi Beck’s

Am uitat să vă zic că iar m-am întâlnit, vara asta, cu Painkilleru’, în Deva [fenx for ză „beer”, man!]. Era în vizită la neamuri şi m-a sunat să-mi dea o bere. Din păcate, am fost atât de „off” în ziua aia, că nici n-a avut omul ce să scrie despre întâlnirea cu mine. Ce era să scrie?

În alte ştiri, vorba aia, m-am întâlnit cu Denisuca. M-a deprimat îngrozitor, a fost atât de plictisitoare încât am ajuns acasă şi m-am închis în baie, unde am plâns juma’ de oră.

Dar a scris o chestie mişto despre Beck’s:

E drept, uneori imi pare bine ca eu mi-am rupt doar mana, nu m-am lovit, ca altii, la cap. Ca baietii de la Becks, de exemplu. Astia au tinut-o, atata amar de timp, una si buna: puritatea germana a berii, doar patru ingrediente si asa mai departe. De exemplu:

Bergenbier: Io sunt cu solidaritatea masculina, prieteni, senzatia aia de tovarasie, pe care o ai cand te uiti cu baietii cum castiga nationala…
Beck’s: Da, dar io am doar patru ingrediente, fara farafastacuri!

Stella Artois: Io am o istorie, o traditie, o reputatie…
Beck’s: Sprachen sie deutsch? Ai auzit, macar, de legea germana a puritatii berii, din anul nu-stiu-cat? Pai ba, mie imi zici de traditie?

Ciucas: Eu sunt facuta cu apa cea mai pura de munte..
Beck’s: Da, dar in apa aia si-au golit toti manelistii scrumierele! Daca vrei calitate si puritate, cheia e la tine!

Ma rog, ati prins ideea. Si Beck’s a tinut-o tot asa, pana intr-o zi in care departamentul de marketing a plecat la Stuffstock, sa isi clateasca si ei gatul cu o vodka dupa toata berea de peste an. Si, inainte sa stinga lumina, ultimul a rugat-o pe femeia de serviciu sa apese pe OK daca apare vreun mesaj pe monitor. Bineinteles, a fost doar o problema de timp pana a aparut mesajul:

„Baieti, stiti toata imaginea pe care ne-am construit-o cu greu? O dam naibii. Hai sa punem niste lamaie verde in bere, ca am baut io ieri un ceai la Carturesti si mi-a placut. [Yes] [No]”.