Patroni de coşmar

patroni de cosmarAm văzut multe la viaţa mea, dar până în seara asta nu mi-am imaginat că pot să existe oameni atât de limitaţi care conduc o afacere. Dar s-o luăm încet…

Descopăr, via Facebook, un articol: This Is The Most Epic Brand Meltdown On Facebook Ever. Şi într-adevăr, este epic felul în care Amy şi Samy Bouzaglo, doi proprietari ai unui restaurant din Scottsdale, Arizona, îşi dau singuri foc la valiză. Deduc din comentarii că problema ar fi cu ravioli congelat pe care pretind că-l fac ei în restaurant şi cu prăjiturile pe care le face tanti Amy asta: recunoaşte că de fapt nu le face ea, ci le cumpără, le ambalează frumos şi le revinde ca şi cum ar fi fost făcute de ea.

Realizez, apoi, că problema e şi mai mare: cei doi l-au chemat pe Gordon Ramsay, realizatorul emisiunii Kitchen Nightmares [cum ar veni, Bucătării de coşmar], să le salveze afacerea. Cei doi se zbat pentru că nu reuşesc să găsească angajaţi calificaţi, nu pentru că ar fi complet nebuni, paranoici, duşi cu pluta şi cum mai vreţi să le spuneţi. Dar mai bine urmăriţi filmuleţul, ca să vă convingeţi. 

Problema cu oamenii nebuni este că nu ai cum să ştii că sunt nebuni până când nu interacţionezi cu ei. Ăştia doi ar putea ocupa lejer două paturi într-un spital de boli psihice. Nu mă pricep la diagnosticat, aşa că nu pot să spun exact de ce anume suferă, dar sunt 100% sigură că nişte oameni normali nu pot reacţiona aşa.

Că or fi şi la noi restaurantele pline de astfel de ţăcăniţi? Sunt sigură. Dar când îi vezi pe ecran, ştiind că sunt filmaţi, după ce chiar ei au chemat echipa Kitchen Nightmares, pesemne în ideea că şi reclama negativă-i tot reclamă, parcă îţi vine să-ţi iei câmpii.

După difuzarea emisiunii, nebunia s-a mutat pe Facebook, unde pe contul oficial al restaurantului, nebunii au continuat să-i facă pe toţi cu ou şi cu oţet: voi nu ştiţi să apreciaţi mâncarea, noi suntem buni, noi facem treabă bună, Dumnezeu ne ajută, o să facem un copil şi o să-l învăţăm să aprecieze lucrurile pe care le facem, voi sunteţi nişte hateri, nevasta mea e un înger, voi sunteţi de căcat, cu toţii sunteţi de căcat etc. A continuat aşa o vreme, după care au revenit cu o justificare lamentabilă: în mod evident, conturile de Facebook, Twitter, Yelp şi site-ul ne-au fost hack-uite, poliţia şi FBI-ul lucrează la elucidarea cazului, nu noi am scris tâmpeniile alea.

Dacă le-aş fi citit fără să văd emisiunea probabil că aş fi avut tendinţa să-i cred; în fond, nu toată lumea ştie că nu trebuie să ai aceeaşi parolă la toate conturile şi e posibil ca un răuvoitor să le spargă toate conturile de social media. Dar după ce am văzut emisiunea m-am lămurit: oamenii sunt duşi departe de tot, trăiesc în lumea lor, clienţii sunt de căcat pentru că nu ştiu să aprecieze mâncarea grozavă pe care o fac ei şi în general toată lumea le vrea răul.

Citiţi pe Buzzfeed, urmăriţi emisiunea şi îngroziţi-vă: aceşti oameni trăiesc printre noi şi până la proba contrarie, toţi sunt oameni normali, cetăţeni cu drepturi egale cu ale noastre, ba chiar proprietari de afaceri, angajatori, cei care ne pun, la o adică, mâncarea în farfurie.

P.S.: De urmărit Kitchen Nightmares, sursele îmi spun că 80 la sută dintre afacerile prezentate în emisiune trag obloanele după difuzarea acesteia.

P.P.S.: Povestea a apărut deja pe multe site-uri, inclusiv Forbes, unde se dau şi nişte sfaturi: şase lucruri pe care să nu le faci în social media.

P.P.P.S.: Dacă v-a plăcut emisiunea, prima parte e aici.

9 thoughts on “Patroni de coşmar”

  1. Eu am vazut cateva episoade din emisiune. Ceva regie exista… dar multi chiar sunt dusi cu pluta.

    Totusi in majoritatea cazurilor Gordon Ramsay reuseste sa le (re)puna afacerea pe picioare: schimba meniul, schimba anagajati(chair si contabilii acolo unde sunt probleme financiare), schimba decorul… si reuseste sa starnesca atat buzz incat restaurantul sa fie plin… Ce se intampla dupa ce pleaca el nu mai stiu.

  2. Salut. E corect sa spui „ca poate sa existe oameni”? Eu cred ca se spune „ca pot sa existe …” in contextul ala din prima fraza. Adica ei, oamenii, pot sa existe. Sau altfel: „ca se poate sa existe”… Te intreb pentru ca stiu ca esti foarte atenta la gramatica si nu stiu daca ai gresit tu sau eu am folosit prost expresia pana acum

  3. Denisa, nu te mira de americani. Mira-te de romanii nostri, care cam 99 % sunt dusi cu pluta, si desigur, nu realizeaza asta, ca n-are cine-i atentiona ca-s nebuni… Rezultatul se vede la VOT

Dă-i un răspuns lui Vlad Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.