În copilărie am învăţat următoarea poezie „rurală”:
Pe la noi prin grădinuţă
Pătrunjelu-i până-n puţă
Bate-l, Doamne, pătrunjel,
Nu mă pot pi*a de el!
La poezia asta m-am gândit ieri, când am văzut porumbul [cucuruzul, că aşa i se spune porumbului „la noi la ţară”] din grădina bunicii mele. Tata – el e în poză – are 1,72 m.
Mama,ce pofta mi-ai facut de porumb fiert…
Apropo de patrunjel pana’n puta… sti de ce rade piticul cand coboara un deal? Ca il gadila iarba la coaie.:-))