Ţebea 2008

Anul ăsta am fost pentru prima dată la Ţebea [cu Sebi, tata] şi Mufică. Au venit prea mulţi politicieni. Fiecare cu cortul lui, fiecare cu oamenii lui etc. Din fericire, organizatorii nu s-au gândit chiar la toate problemele ce puteau să apară, aşa că la partea cu sonorizarea au stat prost, în sensul că n-a prea fost. A „căzut” sunetul şi căzut a rămas până spre sfârşit. Părerea mea este că un organizator bun este acela pe care nu îl vezi. Nu îl vezi agitându-se pe lângă invitaţi sau participanţi, ca să ştii că el e cu organizarea şi deci organizarea e proastă. Asta-i doar părerea mea. :D

S-au depus coroane, s-a zâmbit în timpul slujbei – pe care oricum n-o auzea nimeni, apoi a început „sărbătoarea”, că cică aşa-i frumos, când se comemorează moartea cuiva, e bine să bei, să mănânci mici şi să-ţi cânte Mariana Beac. Pardon, Mariana Deac. Şi tu să te bucuri.

În viaţa mea nu am văzut atâtea tarabe cu kitsch-uri ca la Ţebea, azi. Păcat. Ăştia suntem…

În altă ordine de idei, am fost la un metru de Preşedinte, la vreo 20 de metri de sniperul din biserică, am dat mâna cu Dragă Stolo [m-am spălat între timp, că mâncasem doi mici, în cinstea lui Avram Iancu], m-a prins valul PRM-ist şi se uita lumea dubios la noi, adică la mine şi la cei care scandau numele lui „Vladim” [aşa i-au zis nişte ţigani care au dansat pentru Vadim] şi m-am întâlnit cu Tertecu, căruia îi dădusem idei de era cât pe-aci să fugim la Felix. Băile Felix, măi, nu vă mai gândiţi la prostii şi moguli.

Şi poze: