Too much drama

Am cunoscut, de-a lungul timpului, mai multe femei care trăiesc foarte intens. Nu-i nimic în neregulă în a trăi intens, dar exagerările de tot felul mă exasperează pe mine.

Ghicitoarea care-ți spune ceea ce vrei să auzi

Una dintre ele – să-i spunem E. – era divorțată și avea o relație [„trăia în concubinaj” sună a știrile de la 5] cu un bărbat, divorțat și el, cam limitat, dacă-mi este permis. Pe ea n-o dădea inteligența afară din casă, dar îi fugea mintea și întotdeauna am crezut că își putea găsi pe cineva mai deștept și mai descurcăreț. Totuși, a rămas cu el și-acum trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Când am cunoscut-o eu, era la începutul relației și obișnuia să meargă la o bătrână „ghicitoare” care locuia în apropiere. Avea convingerea că baba vede în cafea ce-o să se aleagă de relația ei, așa că mergea la ea acasă la o poveste, o cafea și-apoi la noutățile pe care dârele de zaț de pe fundul unei cești de cafea i le-ar fi putut aduce.

Ei, și-avea E. o prietenă care era de-a dreptul dependentă de ceea ce-i spunea „ghicitoarea”. N-am stat prea mult pe lângă ea, dar știam că e nefericită, că bărbatul o înșela și mi se pare că mai lua și niște bătaie, din când în când [dar nu-s sigură de amănuntul ăsta, s-a întâmplat demult]. În condițiile astea, în loc să stea de vorbă cu bărbatul ei, să-i explice de ce-i nefericită, eventual să se despartă de el, femeia își lua prietena [pe E.] de braț și se duceau la „tanti”. Bineînțeles că „tanti” nu era proastă să le refuze, nu dădea vreun semn că ar consuma prea multă cafea cu ghicitul zilnic, pentru că fraierele plăteau suficient cât să mai cumpere niște cafea ieftină. Cel mai tare m-a surprins dependenta de ghicit atunci când am văzut-o tremurând toată, de parcă era în pragul unui atac de panică, și spunându-i lui E.: „Trebuie neapărat să merg la tanti, nu mă interesează că n-am sunat-o înainte, TREBUIE să merg acum la ea să văd ce-mi spune!”. Pesemne că bărbatu-său nu venise acasă în noaptea precedentă.

Ei bine, într-o bună zi m-am nimerit și eu acasă la „tanti” și m-am lăsat prostită să-mi „ghicească” în zațul unei cafele ieftine. Pe-atunci aveam un prieten de departe, detaliu pe care presupun că l-a aflat de la prietena E., că la cât de des se vedeau, aveau timp de toate poveștile din lume [iar „tanti” chiar avea nevoie să afle cât mai multe, ca să știe ce să le spună „clientelor”]. După ce mi-am terminat cafeaua, am întors ceașca cu fundul în sus, am așezat-o pe o farfurie și-am așteptat. Când a venit momentul adevărului, „tanti” mi-a spus că vede un băiat brunet care mă iubește foarte mult și că o să plec departe. E?!

Și-acum, explicația: despre băiatul brunet putea să știe sau nu, dar presupun că a văzut destule fețe la viața ei cât să știe că nu mi-aș amesteca genele cu un blond sau cu un roșcat. Cât despre faptul că urma să plec departe… eram în Hunedoara, în clasa a XII-a. Logic că urma să plec la facultate, deci „departe”. Wow!

Amanta închipuită

M. e o altă femeie care nu-i sănătoasă dacă nu trăiește ca-n telenovele. Când am cunoscut-o eu, avea o viață foarte complicată, nu pentru că i-ar fi făcut-o cineva așa, ci pentru că-i plăcea să și-o complice singură. Avea un număr de telefon despre care prietenul ei nu știa și-l folosea doar ca să dea și să primească apeluri de la un domn foarte „sus pus”, căruia i se aprinseseră călcâiele după ea. Povestea nu s-a verificat niciodată, în parte și pentru că nu m-a interesat în mod deosebit cine unde-și schimbă fluidele, dar asta n-a împiedicat-o pe M. să se laude că domnul nu făcea nici o mișcare fără s-o informeze pe ea.

Mi s-a părut ciudat că M. avea un telefon de la care vorbea numai cu cel care și-ar fi dorit-o de amantă, dar mai ales că aveau convorbiri care se întindeau și pe durata a câteva ore, chiar și cu mine de față [de fapt, de o parte a firului, întotdeauna aceeași], toate astea în condițiile în care ea nu intenționa să-i devină amantă – și deci nu se culcase cu el, da? Dar el o respecta/admira pentru faptul că nu i-a cedat, prin urmare, făcea tot posibilul s-o aducă în patul lui.

Și uite-așa, în fiecare zi, M. și amorezul ei se jucau de-a șoarecele și pisica. Eu zic că dacă nu vrei să ai de-a face cu cineva, nu-i dedici un număr de telefon și mai ales nu-i aloci cea mai mare parte din timpul tău. But that’s just me.

Concluzia

Am mai cunoscut și alte femei agitate, dar deja m-am întins prea mult și n-are rost să vă plictisesc. Am scris despre două dintre ele mai mult din dorința de a-nțelege mecanismul după care „funcționează”, dar am eșuat lamentabil. Nu înțeleg nevoia de dramatism în viața cuiva, dorința de a crea intrigi acolo unde nu-i nevoie de ele. Dar dacă mă poate lămuri cineva, aștept cu interes s-o facă, într-un comentariu.

13 thoughts on “Too much drama”

  1. Cunosc si eu doua tipe care exagereaza in orice. Poate din dorinta de a fii in centrul atentiei, de a parea interesante… eu nu inteleg.

    Una dintre ele crede ca tot ce se intampla in jurul ei are legatura directa cu ea, oricine orice spune o face doar ca sa ii faca ei rau sau sa o faca sa se simta rau dar ea e o femeie puternica si trece peste toate. A doua traieste in fiecare zi niste aventuri ca-n filme! De cate ori povesteste ceva, chiar si cum a fost la magazin, crezi ca-i un film cu Chuck Norris.

    Amandoua sunt tinere realizate, daca pot sa zic asa, la casa lor, cu slujba buna… as vrea sa le pot intelege si sa-mi dau seama de ce se comporta asa, dar cred ca o sa raman cu dilema asta.

  2. Chiar doresti sa explici logica feminina ? Nu vreau sa jignesc pe nimeni, pentru ca femeile sunt cele frumoase, inteligente, etc, etc, dar pt. a explica logica feminina cateodata iti trebuie milioane de randuri…………..

  3. si eu am o prietena care merge la ghicitoare ocazional. ma amuza disperarea cu care incearca sa-si suprapuna viata peste ce ii zice aia. :)) ‘vad ca ai o prietena blonda care tine mult la tine’. vai, sa mori tu? si tu nu stiai ca ma ai, trebuia sa iti zica baba aia? si eu nu sunt blonda, ci satena.
    daca ii zice ‘vad un baiat pe care il cheama cu d’ o face sa-si scormoneasca toata viata, sa caute toti baietii pe care ii cheama cu d, chiar daca d-ul e ca in denis sau ca in ricardo sau nu e deloc. si cel mai tare e ca e constienta ca tot ce ii zice baba e irelevant, dar tot mai merge din cand in cand.

  4. Cazuri si cazuri … eu stiu exemplu de „previziuni” indeplinite (si nu erau atat de generice, incat sa fie previzibile). Si e o fascinatie de inteles: sa stii ca cineva iti poate spune ce si cum va fi in viitorul tau! Oricum, mie mi se pare nociv obiceiul!

    Cat despre drame … unor femei (mai mult sau mai putin plictisite), le plece sa „joace” si sa se „joace”! Pana se complica lucrurile si incep sa strige in gura mare „ce viata complicataaaa aaaam!”

  5. oai, cunosc si eu o drama queen de-asta. de fiecare data cand ma intalnesc cu ea, pe strada, la magazinul la care lucreaza, oriunde, ea tine sa-mi povesteasca ce mai face. si s-a intamplat o data sa imi povesteasca prima ei noapte de amor, care de disperata ce era, a petrecut-o cu un ordinar… imi povestea cat de urat se purtase cu ea si tot ce a facut ea pentru el (in traducere cat de proasta a fost) si ca tot i-l mai trebuie. io nu mai incerc sa caut o explicatie, da’ in momentele alea I just love my life. ;))

  6. Gandeste-te ceva de genul:
    Cand esti copil mic, acel mic santajator emotional, plangi mai tare daca nu esti bagat in seama, poate, poate primesti ce vrei. Ei, unii nu se maturizeaza ca sa verbalizeze ceea ce vor si doar dramatizeaza foarte tare ca poate li se dau de toate.
    Apropo, exista si barbati care fac asa, putini ce-i drept :)
    Tine foarte mult de inteligenta emotionala a fiecaruia, de felul cum e crescut si cat de usor primeste ceea ce vrea.

  7. Pingback: Gina Magdici » Hibernare

Dă-i un răspuns lui Gina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.